1,005 matches
-
mașina prin stopuri la limita dintre galben și roșu. Tony Pavone vizibil Înfricoșat de viteza exesivă a mașinei, Îi facu semn lui Nando să șofeze mai Încet, articulând. „Dragul meu prieten micșorează viteza, te rog să crezi, nu sunt un fricos dar, nu-mi face nici o plăcere să fiu adunat cu penseta din carosabil...!” Nando zâmbi, oarecum misterios. „Dacă nu te Înapoiezi la Nineta după cum i’ai promis, cum voi ieși din Încurcătură când voi da ochii cu ea...?” „N-ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai urma pe ceilalți. Pentru a-l convinge, moșierul Încercă grosimea gheții bătând cu piciorul de câteva ori, exclamând. „Cu toată Încredere domn’inginer...! Grosimea stratului de ghiață poate fi mai mare de o jumătate de metru...” Văzând Însă pe fricosul contractor stând pe marginea lacului nehotărât, cu o sculă ce o avea la Îndemână făcu o copcă În ghiață adăugând: „ Se poate trece chiar și cu tancurile...!!” Nando Îl asigură la rândul lui, la o astfel de grosime a stratului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încasați În plus...! Mai ordona celor În drept, să fie atenți: miliția are specialiști În construcții iar În caz contrar urmările pot fi dintre cele mai neplăcute, culminând cu invinuirea „Complice la de lapidare”. Situația era disperată. Unii beneficiari mai fricoși oprise lucrul trimițând muncitorii acasă, formând o comisie propie pentru a evalua din nou lucrul executat În timp ce lucrătorii speriați se Îmbulzeau la șantier cerând explicații fiind timorați de cele ce vor urma și vor fi forțați să restitue sumele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În această situație Tony Pavone susținut de Șeful Șantierului porniră o susținută campanie de lămurire, de documentare a beneficiarilor cârcotași ce refuzau la plată cantități de lucru gata executate. Aceste lucrări erau reglementate În acte normative efectuate de guvern, totuși fricoșii, umblau după anumite motive pentru a diminua cantitatea plăților, sperând punerea la adăpost În eventualitatea unei intervenții a miliției economice. De fapt, acești oameni lipsiți de personalitate nu realizau ori nu voiau să pledeze pentru adevărul adevărat, făcând pe placul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
placul milițienilor dar În același timp, provoând o insuficientă retribuție pentru executanți precum și o Însemnată lipsă În gestiunea materialelor, care de fapt În final se materializa În „Delpidare...!” Foarte multe din aceste incredibile refuzuri și, pentru a stimula pe unii fricoși care profitând de situație Încercau de-a opține unele avantaje materiale,Tony Pavone acompaniat de Șeful Șantierului - care se Îmbăta Înaintea celorlalți - era nevoit să-i invite la unul din restarantele centrale, pentru a discuta toate aspectele problemei. Se consumau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone la câteva zile uită de soartă și destin, catapultat fiind din nou În activitatea zilnică a depistării de noi lucrări, procurării de materiale cu bani din salariul său, de plata lucrătorilor care se subția datorită necazurile ivite cu unii fricoși beneficiari și mai ales ocolind spionii Înfiltrați În formația lui de lucru. Pe măsură Însă ce timpul se scurgea, situația profesională a lui Tony Pavone se deteriora datorită presiunii exercitate de Lc.Col. Tudose Ion personal, unii beneficiari refuzau să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l păstreze, nu era decât o chestiune de timp până când Mary se trezea că i s-au dat papucii. Toți ziceau că-i o femeie drăguță - descriere care avea darul să ucidă din față orice relație - dar nițel cam prea fricoasă. La întâlniri, majoritatea se trezea povestind despre foste iubite dezinhibate și despre posibilitatea de a se întoarce la respectivele. Mary fusese deja domnișoară de onoare la șase nunți. Mama ei i-a spus însă că e mândră de ea. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a și căzut încercând să se uite în urmă. Își închipuia că diavolul venea după el sau, mai râu, că Charlie avea să iasă dintre copaci, râzând isteric, și strigându-i că nu era numai un ciudat, ci și un fricos. Când abia mai era în stare să respire, băiatul s-a oprit și s-a întors. Își imagina c-o să fie frânt în bucăți, dar în urmă n-a văzut decât o veveriță care fugea de el cu aceeași viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai rea dintre fantome - un om care a avut totul și care-a lăsat totul să-i alunece printre degete. Eu mă întorc, a zis Danny. Puștiului nu-i păsa cum suna anunțul lui. Charlie putea să-l facă și fricos; era obișnuit să i se spună așa. De-acum el n-avea să se mai țină decât de râu. Pădurea îl speria de moarte. Întotdeauna dădea de ceva la care nu se așteptase - cabane și oameni acolo unde n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cele mai ascunse ale sălbătăciunilor și mă strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din privirea pătrunzătoare, rotundă, ascuțită, verde ca și apa stătătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește mai încet, te implor, o să te audă magistrul. Mi-a dat o pălmuță paternă pe spate. Nu mai fi așa de fricos! Când erai copil, nu spuneai cu glas tare adevăruri pe care cei mari le țineau ascunse? Ei bine, tu aveai atunci dreptate. Trebuie să regăsești în tine însuți timpul ignoranței, căci acela era și timpul curajului. Vrând parcă să ilustreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jurământul față de împărat. Statuile care-l înfățișau pe Galba fuseseră distruse, iar patru centurioni care încercaseră să le apere fuseseră bătuți de soldați și aruncați în închisoare. Nici un legat, nici un comandant - și cu atât mai puțin legatul consular Ordeonius Flaccus, fricos și inert - nu încercase să-i potolească pe soldații răzvrătiți. Se lăsase seara, când o mare mulțime se strânse în fața reședinței lui Vitellius, care tocmai își terminase cina. Mulți intrară, cerând cu glas ridicat un alt împărat. Îl luară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum trei ani, când am început să fac cu adevărat bani, în comparație cu toate celelalte afaceri pe care le încercasem până atunci, tatăl meu dăduse de dracu din cauza banilor pierduți prin cazinouri și la cursele de cai... Știi ce a făcut fricosul ăla? A întocmit o factură cu toți banii pe care îi cheltuise cu mine ca să mă crească. Exact - cu alte cuvinte, mă facturase, fir-ar al dracului să fie. Copilăria mea nu a fost chiar așa de scumpă, pentru că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorbească așa, pentru că ar fi pierdut voturi. Putea să-i dea lecții prințului Charles în a-și intona discursurile. —Bine, mulțumesc, am răspuns politicos înainte ca Tony Muldoon să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca un glob de Crăciun. Chipul bărbatului se lumină: —Tu ești artista, nu-i așa? Drăguț spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a Învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. CÎnd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, Într-adevăr, dăduse peste magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e formulată de Pampon: „femeie, ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Candoarea face loc instinctului și toate „femeile vesele” caragialene trăiesc sub zodia lui. Singură coana Efimița s-a cumințit la
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să alerge prin părul celuilalt, să mângâie și să strângă, să zboare și să fluture În aer, să desfacă nasturi sau fermoare, să Înainteze, să ocolească sau să se retragă. „Dar voi, bărbații, sunteți din ce În ce mai babe, mai plângăreți și mai fricoși. Ai dreptate că din lupta voastră Începe să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului apare justificată la Început. E numai și numai pentru supraviețuire, numai că... Cel care imaginează arme sub imperiul fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului apare justificată la Început. E numai și numai pentru supraviețuire, numai că... Cel care imaginează arme sub imperiul fricii va căuta totdeauna arma cea mai perversă. Fricosul vrea să lovească o dată, o singură dată, și să nimerească tot, Înainte de a-i vedea dușmanului său fața. Cel fel de bărbați sunt ăștia? Cu cât arma inventată de noi e mai nimicitoare cu atât frica dușmanului meu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arma inventată de noi e mai nimicitoare cu atât frica dușmanului meu va fi mai mare și deci el va inventa o armă și mai perversă. Cel mai mare risc al celui ce-și exercită forța este numărul mare de fricoși pe care-l generează; aceia ca și el sunt foarte periculoși. Meschinăria omului din tren, fapta grea a părinților tăi sau a celor care i-au determinat să se poarte astfel, toate, toate sunt semne ale fricii. Bombele atomice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
DORINȚĂ Frunzar m-aș vrea tăcutului desiș, Ca rătăcitul pas pierdut de tine S-alunece-n fricos păienjeniș, Din pragul visului ce în treziri rămâne; Oricând aș vrea, în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
absolut necesară. Scrisese deja o pagină, când își dădu seama că trebuia să bage în raport și multă abureală. Nu putea să descrie în detaliu ceea ce se întâmplase la Variety International fără să se caracterizeze pe sine însuși ca fiind fricos sau fraier. Așa că umplu încă o pagină cu avertismente referitoare la alegerea făcută de Loew pentru rolul de instigator: Buzz Meeks, individul care deținea, probabil, titlul de cel mai corupt polițist din istoria LAPD - șterpelea heroină, își șantaja confrații, colecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
femei. Sunt destul de impresionată. Las-o un pic mai moale, las-o pe ea să atace, apoi înhaț-o. — Nu fi, pentru că totul e o prefăcătorie. — O! Adică? — Adică eram un puști, un golan revoluționar și un hoț de mașini fricos. Iar cu femeile? Mușcase din momeală. — Hai să zicem că încercam să recuperez o imagine. — Ai reușit vreodată? — Nu. — Pentru că ea e prea deosebită? Danny sorbi îndelung, iar băutura, combinată cu nesomnul, îi împăienjeni ochii. — Era. — Era? Danny știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nevoie, își rărise vizitele si Lenora atunci ceruse ea singură pe verișoara Eliza. împrejurările îi erau favorabile. Tocmai divorța și avea putință să dispună de ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
locuit, explică Doru și arătă spre orizont, nu departe, un coș înalt de cărămidă. Gramatula instalase o fabrică de alcool din cereale și câțiva funcționari de acolo locuiau la el, conacul ei fiind neîndestulător. Lenora, mai ales, dorise găzduirea, fiind fricoasă de un timp, și prezența acelei familii liniștind-o. Toate astea erau într-o astfel de contradicție cu moravurile din trecut ale Hallipilor, încît Mini se uită la moșier mai lung decât îngăduia cuviința. El oare nu simțea, nu vedea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]