1,009 matches
-
deși aceasta consideră că fratele va ajunge pe drumuri, iar Vasile Baciu întocmește actul de vânzare a pământului după ce s a sfătuit cu preotul Belciug. Atitudinea bătrânei La Grande arată pasiunea, chiar zgârcenia față de pământ: ”Trebuie să fii prost și fricos ca să te lipsești de averea ta, cât timp te ții pe picioare. Pe mine poate să mă înjunghie, că spun tot nu, și sub cuțit...să vezi în mâna altora ce e al tău, să te dai singur afară din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
principiul economic: În fundul hambarului se dansa mereu, Clou umfla acompaniamentele trombonului, al cărui tunet acoperea cântecul pițigăiat al micii viori. Sudoarea curgea de pe trupuri, își adăuga acrimea la putoarea fumegătoare a lămpilor. Nu se mai vedea decât funda roșie a Fricoasei, care se învârtea în brațele lui Nenesse și ale lui Delphin, pe rând. Și Berthe era încă acolo, credincioasă curtezanului ei, dansând numai cu el. Într-un colț, câțiva tineri pe care îi refuzase rânjeau: păi, dacă netotul ăla nu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
asurzită de refrenul permanent al casei, zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase în sfîrșit proiectul cumpărării". Face aceasta à contre coeur: În fond, ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot ce avea, dar consimțise pentru a da lui Rim satisfacție." Pactul nou, acceptat din necesitate, dă Linei iluzia unei consolidări a instituției mai șubrede, căsnicia, și este un sacrificiu inevitabil: "A fost ideea lui Rim
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este frică, de „a ne face cât mai mici cu putință”... Studiile psihologice au arătat că frica este întotdeauna o emoție foarte puternică (mai puternică decât dorința). Acest fapt pare să se datoreze selecției naturale: un animal care nu e fricos are toate șansele să fie vânat și să nu aibă posibilitatea să-și transmită genele. Fără îndoială că, din acest motiv, frica (sau forma sa cronică la om, angoasa, anxietatea) este un sistem foarte puternic, generând numeroase tulburări comportamentale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
caută pe timidul J.H... Ce este personalitatea? Cei cinci factori esențiali ai personalității În sensul cel mai general, personalitatea desemnează ansamblul tuturor caracteristicilor individului: senzorio-motorii (de exemplu, aptitudinile sportive sau artistice), cognitive (aptitudini sau interese intelectuale), emotive (temperament anxios, fricos, sau coleric) și, în fine, aptitudinile sociale și valorile care depind de societate. Într-un sens mai restrictiv, personalitatea nu descrie decât aspectele afective (motivații și emoții) și sociale, reprezentând temperamentul sau caracterul, cu precizarea că indivizii au un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
aer. Domnitorul știe să răsplătească un răspuns sau o faptă înțeleaptă; în felul acesta se acoperă de cinste solul care ghicise că țeapa strălucită era destinată unui personaj de vază, ce putea fi chiar el, dacă s-ar fi arătat fricos sau șovăielnic. Întemnițat, apoi eliberat și ajuns din nou la domnie, Țepeș moare într-o luptă, ucis de ai săi, care îl luaseră drept turc. Pe lângă informațiile istorice conținute, povestirea despre Vlad Țepeș se impune prin elemente caracteristice literaturii medievale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
cumințenie din mintea omului. Una din urmările fricii este tulburarea simțurilor, situație care face ca lucrurile să-ți apară altfel decât sunt. Nu-ți este frică fiindcă îți trec prin cap gânduri sinistre. Ele îți trec prin cap fiindcă ești fricos. Fricosul se teme înainte de primejdie, lașul în timpul ei, curajosul după ea. Unii sugerează să-ți înfrânezi teama prin speranță. Niciun motiv de temere nu e atât de puternic ca să nu fie și mai puternică convingerea că, uneori, cele temute ne
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
din mintea omului. Una din urmările fricii este tulburarea simțurilor, situație care face ca lucrurile să-ți apară altfel decât sunt. Nu-ți este frică fiindcă îți trec prin cap gânduri sinistre. Ele îți trec prin cap fiindcă ești fricos. Fricosul se teme înainte de primejdie, lașul în timpul ei, curajosul după ea. Unii sugerează să-ți înfrânezi teama prin speranță. Niciun motiv de temere nu e atât de puternic ca să nu fie și mai puternică convingerea că, uneori, cele temute ne potolesc
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
trebuie judecat, trebuie pedepsit pentru inconștiența / De a crede că i se poate permite orice”), Insomnie îl are în centrul scenei pe inginerul Sabin Pop, om incomod, care „se află într-o permanentă stare de revoluție”. „Împotriva sa se coalizează fricoșii, lașii, lichelele, profitorii”, un păgubos, conchide dramaturgul. Refuzat ulterior sistematic de teatre, D. avea să intre în atenția publicului ca demnitar, după 1990, într-un context - iarăși - destul de puțin favorabil împlinirii scriitoricești. Poetul „pierdut”, gazetarul obosit și dramaturgul copleșit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
beat de nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze, stai mă jos! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece oameni de-ai noștri ar pune pe fuga 10.000 indieni de aceștia, într-atâta sunt de lași și fricoși și lipsiți de arme, în afară de bastoane la capătul cărora pun o bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie sub bolta cerului țară mai bună ca aceasta atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
grup. S-a gândit ca Stan și cu el, cu Victor, să pună bazele unui grup de rezistență și aici, în Serenite... Stelian a tăcut. Lui Victor îi bătea inima accelerat. Nu-i bătea de frică, el nu e un fricos, el seamănă cu mama - e în stare să îndure orice suferință, să înfrunte orice obstacol, dacă are încredințarea că așa se cuvine, că e de partea binelui, are curaj și are voință, totul e să se convingă că așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fiecare celulă, în structura sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de o realitate concretă, palpabilă. Citindu-l, te întrebi cum s-a suportat pe el însuși, de ce nu s-a sinucis încă din adolescență. Pentru că fricoșii se tem de frică, și moartea este frică, spaimă, covârșitoare panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vreodată să-l faceți atunci, în vremea aceea? A.R. Ce-am învățat despre mine din epurarea biblio tecilor și din cenzură? Nu cred că sunt surse prea instructive. Am învățat despre mine că, la disperare, știu să fiu lașă, fricoasă și, vai!, conformistă. Cum poți trăi cu tine însuți când ești obligat să ciopârțești literatura? Te dedublezi - deși dacă ești născut în zodia gemenilor ești deja dual. Dar chiar dacă nu crezi în zodiac, te trezești oricum divizat într-un actor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că destinul nu are simțul umorului. Țin minte că am avut atunci o reacție cabotin-livrescă. I-am spus cu glas tare lui Leibniz: Oui, monsieur Leibniz, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles. R.P. Numai că, fricos din fire, Leibniz n-a răspuns. A.R. Așa e, n-a avut nici o reacție. Toate astea le-am mai povestit. Dar merit să mă pedepsesc repovestindu-le până la saturație. Da, te disprețuiești, dar în același timp îți acorzi și circumstanțe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat de aceasta, spunând: („Ce fel de om este acesta, că și vântul și marea ascultă de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții, revoluționarii, eroii. Ne calcă în picioare turma celor bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
devine ina‑ micul pe viață al celui care câștigă ; noi nu avem încă un cult al competiției. Și fairplay-ul necesar. A.M.P. : Asta arată o cultură politică în care nu s-a schim‑ bat nimic și oameni care sunt fricoși ; garantez că nu se întâmpla nimic unuia care ar fi concurat cu Mircea Dumitru, rectorul Universității din București. Sunt două culturi aici : una în care oamenii nu se asociază să facă opoziție și a doua e pasivitatea asta extraordinară pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Sovietică. A.M.P. : Eu cred că lui Iliescu, dacă i s-ar fi spus că țările baltice vor fi în NATO, sunt sigur că nici astăzi n-ar crede că s-a putut întâmpla așa ceva. În realitate, a fost foarte fricos. Eu, realmente, am crezut, când s-a repezit să recunoască Republica Moldova, că vrea să-i ajute, nu că s-a gândit că o să încurce treburile. Dacă noi am vrea să ne unim cu Republica Moldova, și azi, cu toate restric‑ țiile
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cizmele din picioare. Am să le dau sacul tot și cred că n-o să mă lase chiar desculț. L-au lăsat! și a plecat de pe această lume cu capul găurit, cum Îi răspundea medicul, și desculț, cum Îl urmărise gândul fricos. Colonelul cu eghileți comanda În prima parte a campaniei ceata noastră de rezerviști, toți culeși la Întâmplare printre disponibilitățile ultime, printre ciurucurile foilor matricole ale biroului de mobilizare de la regiment, și toți improprii frontu lui de luptă. Printre aceștia, trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice ca a stelelor rătăcitoare la orizont. Apoi, În Îndeletnicirile mele de seamă, publicistica și Învă țământul, la care iarăși nu mă gândisem niciodată, hazardul mi s-a Înfățișat fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]