1,578 matches
-
m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri cât puteam fi de cuminți. Astăzi nimeni nu se miră, mulți din ei chiar au plecat, Ne
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357435_a_358764]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND FRIGE ORGOLIUL Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când frige orgoliul, de-un crivăț sedus, La marginea vântului, ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Privește-ți viața, clădind
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND FRIGE ORGOLIUL Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când frige orgoliul, de-un crivăț sedus, La marginea vântului, ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Privește-ți viața, clădind ce te-nvinge. Când cerul te lasă prin stele-n trecut, Ca un cuvânt, tot stilizându-și fața
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
să-ți găsești speranța... De-atâta crivăț și valsul de brazi se-estompează, Un tango senil, învârtejindu-i nestingherit, Tot sufletul, ce ne-nfrânge, nu ne trișează- De am iubit, de n-am iubit, se știe că-i sortit. Să frigă și să doară, să ardă pe-un jăratec- Tortura lașă , însă, nu e calea lui de înviere, Când frige orgoliul, imens și noptatec, Ești costul a tot ce ai în creier și-n putere. Privește-ți viața, clădind ce te
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
Tot sufletul, ce ne-nfrânge, nu ne trișează- De am iubit, de n-am iubit, se știe că-i sortit. Să frigă și să doară, să ardă pe-un jăratec- Tortura lașă , însă, nu e calea lui de înviere, Când frige orgoliul, imens și noptatec, Ești costul a tot ce ai în creier și-n putere. Privește-ți viața, clădind ce te-nvinge, La marginea vântului ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Când frige orgoliul, de-un
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
de înviere, Când frige orgoliul, imens și noptatec, Ești costul a tot ce ai în creier și-n putere. Privește-ți viața, clădind ce te-nvinge, La marginea vântului ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Când frige orgoliul, de-un crivăț sedus... Frumos îți e sufletul, ca și-nainte!.. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: CÂND FRIGE ORGOLIUL / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
putere. Privește-ți viața, clădind ce te-nvinge, La marginea vântului ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Când frige orgoliul, de-un crivăț sedus... Frumos îți e sufletul, ca și-nainte!.. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: CÂND FRIGE ORGOLIUL / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
și de aia și de aia și alegem noi! A adus gospodarul câte o cană mărișoară. Cei doi au gustat și au dat sentința: - Dănilă, până bem noi un pahar de vin, ne faci o mămăligă cu țuică și ne frigi ceva, că ne e foame! - Cum, adică, mămăligă cu țuică? a întrebat Dănilă Dunăreancu nedumerit. - În loc de apă, pui țuică de asta, de prună! Omul n-a comentat. O poruncă scurtă a dat soției, Lena, și aceasta a dus imediat la
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
au băut nimic. Ședeau ca pe ghimpi, fiindcă știau că legea e foarte aspră. Lena Dunăreancu a trântit mămăliga aburindă pe masă și din tigaie a pus într-un castron de lut niște afumătură și câteva ouă, pe care le fripsese. Cei doi puseseră niște registre pe masă și voiau să redacteze actele pentru Ghigă. Dănilă Dunăreancu le tot distrăgea atenția cu tot felul de discuții, ca să tragă de timp. Cei doi au început să mănânce. N-au terminat frigăruile din
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
locuiam la o casă de la țară, cu un gard scund din șipci și am pornit și eu să merg în urma lui Iisus, dar cu oarecare teamă. Îmi era frică să calc pe acel drum îngust și sclipitor, să nu mă frig sau să fie prea rece. În sfârșit, mi-am făcut curaj și, cu semnul crucii, am călcat pe drum și am mers așa câțiva pași. Nu pot să descriu în cuvinte cât de plăcut mă simțeam că am sub tălpi
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
din poveste, de spân. Cei mititei, de nerăbdare dau semn, își încalecă căluții de lemn, le dau jeratec și la fel ca-n poveste, zboară prin lume să mai vadă ce este. Bineînțeles că se-ntorc iute înapoi că-i frig, tare frig afară din mușuroi. Deci copii să nu aveți teamă, furnicuțelor nu le este frică de iarnă, așa ca și noi stau răbdătoare s-aștepte zilele calde, cu soare. Referință Bibliografică: Ce fac furnicuțele iarna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
de spân. Cei mititei, de nerăbdare dau semn, își încalecă căluții de lemn, le dau jeratec și la fel ca-n poveste, zboară prin lume să mai vadă ce este. Bineînțeles că se-ntorc iute înapoi că-i frig, tare frig afară din mușuroi. Deci copii să nu aveți teamă, furnicuțelor nu le este frică de iarnă, așa ca și noi stau răbdătoare s-aștepte zilele calde, cu soare. Referință Bibliografică: Ce fac furnicuțele iarna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
carte, este ca și scos din cutia Pandorei ... Au lipsit cu remarcabilă lașitate, de asemenea, foști ”prieteni”, colaboratori, parteneri de afaceri, profitori și lingușitori ai magnatului, spre rușinea lor, așa cum au lipsit și de la lansarea aceleiași cărți care arde, care frige (!), cu prilejul evenimentelor editoriale de la Târgul de carte Bookfest 2012. Este jenant, mai ales pentru scribacii, scârmacii și zvonacii presei tabloide, că nu au preluat direct de la sursă informațiile și fotografiile, preferând un comportament mediatic de cârtite, inventând sau invocând
SEVER MUREŞAN, URMAŞ DE SÂNGE AL PAŞOPTISTULUI ANDREI MUREŞAN, RUPE TĂCEREA PRIN PRIMA CARTE DINTR-O SERIE A SCRIITORULUI CEZAR A. MIHALACHE DESPRE EXECUŢIA SA MORALĂ ŞI ÎNSTRĂINAREA BĂNCI de ROMEO TA [Corola-blog/BlogPost/358391_a_359720]
-
jur, ...vorbesc, ...se salută. Toți grăbesc spre case, cu copii lor. Alții, cu bătrânii, merg cu grijă multă: se-ncurcă-n pachete, dându-le-ajutor. Se-nserează. Toți, se-adună în case... Mă animă-n mers, voia bună-a lor. Nu-i prea frig afară, dar totuși, în suflet, mă străpunge dorul, înfiorător. „Sculați gazde, la colind, că nu-i vremea de dormit! Linu-i lin, și iară lin! Vântu-afară bate lin, ...frunza verde de Mălin!” Încerc cu colinda, s-alung nostalgia... Cânt în cor
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
viața planetei. Ziarul moare repede și, de aceea, știrea trebuie să fie fierbinte, violentă, să șocheze, altfel te simți frustrat, tu, ca cititor, dacă parcurgi un text de mămăligă în care nici măcar nu ești obligat să sufli, ca să nu te frigă. Dar acolo, la “Național”, era o echipă puternică, Gică Voicu fiind un ziarist înnăscut, unul dintre acei oameni care nu ies din birou, dar simt pulsul major al vieții cu mai multă acuitate decît pietonii care se lasă călcați de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Cubul este un pătrat! Piramida lui Keops, Păzită de un câine mops! Cine merge în Egipt, Are sigur puiul fript! --- PAR PARA Par para în zeflemea, De simpla tinichea, Pusă-n teșcherea, Zațul de cafea, Dintr-o ifigea, Care și frigea! Referință Bibliografică: Aberații / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 506, Anul II, 20 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ABERAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358230_a_359559]
-
patrimoniul propriu se limită la minimul necesar. Faptul că un jurist experimentat că Victor Ciorbea a prevăzut în statutul CSDR cine poate angaja patrimoniul sindicatului ne arată că aici se gaseste una din ‘'cheile'' misterului legat de patrimoniul UGSR. Fusese fript cu ciorbă din CNSLR-Frăția și sufla acum și-n iaurtul din CSDR.Mai apoi, situația avea să se schimbe și începând cu anul 1998 acțiunile SC SINDROMANIA SRL au fost reîmpărțite, cooptate fiind încă două (oare de ce nu și a
CUM AM VAZUT EU MISCAREA SINDICALA DIN ROMANIA de TUDOR URLEA în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357577_a_358906]
-
că e greu, e nevoie de eforturi și suferințe, dar tocmai aici trebuie să te arăți om și să-ți dovedești demnitatea”.(Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori. Trad. E. Iordache, pr. I. Friptu și pr. D. Popescu. Studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Polirom, Iași, 1999, p. XXVI.) Cealaltă cale este un drum neted al gândirii umane, „abstractă a dezbinării și fragmentării, individualismului, solipsismului și egoismului metafizic și moral, filosofie demonică
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
doar suspinele mamei răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei doi copii și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară; un vânticel rece intra obraznic prin hăinuțele noi și subțiri cu care îi gătise, ca în fiecare an...Gigel avea un fesuleț alb din ațică pe cap, croșetat de Anica.. Scâncea de frig și somn... Anica se întoarse de la
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
privind calul la a cărui vedere mi se buluciseră în minte atâtea imagini ale trecutului. Da, da, îi răspunsesem vizitiului, căutând să-mi reprim emoția, din cauza căreia un frison mă făcuse să dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo, halo!... se auzise atunci o voce, era a
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
retrage. Stele uriașe se prăbușesc în scântei albastre printr-o lume de fum. Undeva, unde și-a zbura este altceva, o voce-i apasă puternic timpanele în care aude urlete: - Nu pleca. De sus ninge cu rugină. Roșul arderii îi frige cu gheață șira măduvei. Greutatea lumii acesteia, s-a așezat pe pieptul ei. O stâncă neagră cu o gură uriașă țipă cu ochi roșii: - Vei fi a mea! De undeva, de jos, simte că plouă de jos spre sus, iar
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
buze mirosul plăcut al rujului. Oare ce marcă de ruj folosea? Nu-i venea să creadă că în loc să se gândească la viața fetei, se întreba de marca rujului. Încă îi mai simțea gustul, iar contactul cu buzele ei parcă îl frigeau. Nu apucase să-și dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Și era o copilă atât de suplă și ușoară în brațele sale! Își propuse ca după terminarea afacerilor din Poiană să
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
este autorul cărții, din lectura ei ne-am da seama despre cine vorbim, stilul lui Theodor Damian fiind inconfundabil în literatura română. Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul este însetat
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul este însetat în permanență de ea, de o dorință ce nu se ostoiește niciodată, pentru că paradoxal, așa cum și scrie, cu cât se afundă mai
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente să ne trezească vigilența. De fapt
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]