646 matches
-
bărbați în care te culcai și trezeai,/ oglindă cu tentacule// dragostea - o ușă/ peste o ușă/ peste încă o ușă/ închisă// eram în tine/ în loc de penis cu o umbră” (click). „Specialitatea” lui Alexandru Petria o reprezintă o ingenioasă asociere de frivolități și de profunzimi fulgurante. Ca și cum cele dintîi ar alcătui o pavăză în fața celorlalte, prea tulburătoare spre a fi receptate în sine. Notele porno ar fi un mijloc de protecție. O pereche de ochelari de soare împotriva dezlănțuirii luminii. Esența e
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
zonă în care n-ai cum să-l mai urmezi. Așa, într-o parte, Gombrowicz, când povestește cum, abia sosit în Argentina, dornic să se impună atenției ca artist, în loc să facă ce ar fi necesar, se aruncă, nebunește, într-o frivolitate facilă și în nevoia de a se înjosi, iar dincolo, Proust, când îi face bunicii, celei care-l iubește ca nimeni altul, cu neliniște, pe narator și de care el însuși se simte cel mai apropiat, acest portret cumplit: „...j
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
perpetuat, puțin modificate, de la un roman la altul". Deoarece "impopularitatea" discursului cerebral acutizat se agravează printr-o tendință a romancierului de-a lua ŕ la legčre această "impopularitate", a se comporta cu ea în chip frivol: "examinată mai de aproape, frivolitatea lui Ivasiuc se arată a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Celebra „Ars Amandi” - Arta iubirii, rămâne una din lucrările de referință ale literaturii antice, la fel ca și poemul epic „Metamorfozele”, prelucrare a 250 de legende despre crearea și istoria Universului. Intrat în conflict cu împăratul Augustus, care-i reproșează frivolitatea versurilor și îl consideră ca fiind unul dintre motivele decăderii morale ale locuitorilor capitalei, este exilat, la vârsta de 50 de ani, la granița cea mai îndepărtată a imperiului, pe malul Pontului Euxin, la Tomis. Având rangul de cavaler și
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
procedează invers, făcînd doctrină în marginea scăpătaților de geniu, iar rezultatul este un volum de ingenioasă meditație pe seama unor figuri celebre din panoplia crîșmelor bucureștene. Ce frapează e că o temă de la care te-ai fi așteptat să exceleze în frivolitate dă prilejul unei cercetări de strictă patologie culturală. Fiecare personaj e înfățișat cu viciul și cu strălucirea lui, portretele care rezultă nefiind literare, ci tipologice. Afli schema patologică pe care se sprijină cutare inteligență, dar lipsește carnea detaliilor concrete care
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
citesc greșit, dar nici ei nu se înșeală în privința consecințelor: știu că cititorul modern este tot mai înclinat, odată scutit de predica preotului, să nu mai țină seama nici de lecția moralistului și să se delecteze pur și simplu cu frivolitatea unor ficțiuni fără nicio virtute educativă, etică sau de vreun fel. În fine, cenzorul politic își apără cauza lui pierdută în bătălia cu literatura bună: vrea să-l oblige pe cititor să confunde ficțiunea, nu cu realitatea de toate zilele
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se deșteaptă din cînd, pe durate și la intervale variabile". Sau, pe același subiect
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta textualizarea sobră, eliberată numai de frivolitățile dictate de fantastic. Nu lipsesc, în schimb, dezbaterea conștiinței colective, parodia politicului, grija pentru confecționarea unei atmosfere incerte și soluțiile absurdiste. Boala e mai degrabă o ciudățenie - un întreg inventar se găsește, știm bine, în celebrul Un veac de singurătate
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of... a descoperit ceea ce a constituit una dintre condițiile de posibilitate ale impertinentei invenții ale lui Cossa" (p. 28), dacă trecem peste micile accese de frivolitate inutilă, atunci volumul este o încîntătoare excursie în universul cîtorva tablouri celebre. Și totuși, dacă mai există o trăsătură agasantă a lucrării, ea stă în mania cu care Arasse descoperă subînțelesuri sexuale acolo unde ele nu există. E ca și cum autorul
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
Juan - la care au trimis primii comentatori ai romanului -, bărbatul din „Femei albastre” pare să sterilizeze cam tot ce atinge. De vină sunt atât indecizia de fond, cât și intelectualitatea exacerbată, predispusă la chestionarea permanentă a afectelor. De aici, bizara frivolitate a personajului, pe cât de dornic de aventură (și plin de succese la acest capitol), pe atât de incapabil de a și-o asuma până la capăt și de a obține satisfacție. Romanul e plin de paradoxale scene erotice, în care sexualitatea
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
la chefurile din cămara secretă de la subsolul casei, amintirile lui Crohmălniceanu arată nu doar privilegiul prieteniei, sau măcar al cunoștinței, cu niște oameni care vor interesa cât va exista literatură, ci și, oricât ar suna de nesuferit-pedagogic, învățăminte. Lecții de frivolitate uneori, de mândrie întotdeauna. Copilăroși, disponibili, selectivi, suciți și inubliabili, scriitorii sunt oameni.
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
carismatic, dar labil și paranoic etc. Acuzîndu-l în final pe Garrigan de a fi încercat să joace cu el mai vechiul rol colonial al omului alb civilizator pe scena Africii negre, - nu lipsită de interes această acuzație, întrucît o anumită frivolitate pare să-l conducă pe tînărul medic scoțian atît la mici aventuri ocazionale, cît și la o viziune idilică -, Idi Amin subliniază că atît el, cît și Uganda sunt reali. Despre ce realitate, însă, vorbește președintele? Așa cum o construiește europeanul
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
și personajul care ar fi putut fi pe scena diplomatică se află însă în contrast cu opțiunile sale, iar regizorul a încercat din alternarea inclusiv cromatică a planurilor să ofere substanța de contrast ca parte integrantă a personalității revoluționarului lipsit de orice frivolitate, un vizionar și în același timp un om metodic cu un proiect social, umanist vast. De asemenea, din dorința de a evita o încadrare politică a unui personalități atât de complexe care depășește suma de trivialități pe care o contituie
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
în Renaștere și la a cărui reașezare definitivă în Occident a contribuit Revoluția franceză. Critica o găsim, de exemplu, în romanul Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, în rechizitoriul pe care îl face muzicii liberalul Settembrini. Acesta învinuiește muzica de frivolitate și de slăbirea caracterelor. În romanul Doktor Faustus, critica este reluată, indirect, prin legarea muzicii de demonic și incontrolabil. Cu aceasta avem o jumătate de răspuns la întrebarea noastră. Muzica pune în pericol energia vitală a societății. Nu numai că
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
o frază a lui: „Este un mare avantaj să scrii puțin, dar nu trebuie abuzat de el." Fiindcă veni vorba: neștiind să profit de avantaj, nici n-am abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
o permite ex-soldatul, unde acesta defilează cu păcatele minore ale unui caracter de cremene de îți vine să scaperi cu ea pentru a-ți aprinde o havană. Acest american cu un simț năpraznic al proprietății nu cunoaște toleranța, dar nici frivolitatea, trăiește cu un deget pe trăgaci și cu o mână pe cutia de bere, este ordonat, disciplinat, cu biblia muncii la capul patului, îi detestă pe toți străinii care populează America și are un dispreț imens pentru noua generație. Cam
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
printr-un scurt și cuprinzător rechizitoriu și printr-un glonț azvîrlit în trupul lui măcinat de desfrîu. Cel care a făcut atîtea victime, și-a găsit nașul. Trebuie menționat și efortul apreciabil al Danei Dembinski-Medeleni pentru a sugera superficialitatea și frivolitatea mamei ce a purtat-o în pîntece pe Lolita. În rest, pe scenă, se întîmplă să fie mult zgomot pentru nimic, o vînzoleală precipitată și fără rost. Sau pur și simplu neinspirată, ca în cazul scenelor din bar, de după crima
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
bine astă-noapte? zise Innelda cu dulceață, întrerupând tăcerea. Toți se grăbiră s-o asigure că așa fusese. "Vai ce drăguț", murmură ea, și apoi căzu într-o tăcere morocănoasă. Nu era prea sigură ce dorește de la însoțitorii ei. Probabil, oarecare frivolitate. Dar cât de multă? Cu un an în urmă, un tânăr abia prezentat celor de față, o întrebase dacă mai e virgină. Și întrucât era, incidentul o mai enerva și acum. Vorbirea pe șleau nu era acceptată. Avea sentimentul instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de mult le-ai critica. Este ceva asemănător cu obiceiul conform căruia nu poți intra cu pălăria pe cap într-o biserică, și nici încălțat într-o moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar persoanei "morale", a cărei expresie sunt ei, îi sunt adresate onorurile. Până acum, nu s-a insistat suficient asupra faptului că protocolul nu cunoaște
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu mai tinerii mâncători de jăratec istorico-literar, concluzia era invariabil aceeeași: noi nu ne amestecăm în troaca gazetărească! Noi suntem specialiști, cunoaștem adevărul, am studiat direct la surse esența faptului, dar nu ne vom lăsa niciodată contaminați de superficialitatea și frivolitatea mass-mediei! Cu alte cuvinte: ei pot vorbi oricât degeaba, noi ne facem datoria tăcând !!! Astfel încât, cum să nu vibrez la tema frământată de Andrei Manolescu în articolul „Specialiști în jurnalism“ din nr. 357 al Dilemei vechi? Specialiștii n-au decât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu este mai eficient, la 15 ca la 70 de ani, decât sistemul multum in parvo. Ca și best of-ul în muzică. Știu că specia liștii și maniacii exhaustivității detestă metoda, pe care o consideră ignară, ignobilă, de-o frivolitate asasină. Așa o fi. Dar pentru consumatorul obișnuit e ideală. Câte n-am plănuit! Cele mai suculente pagini de amor din romanul românesc. Sau cele mai frumoase eroine. Sau pei saje. Ori sonete, poezii de dragoste, poezii religioase, tirade din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu apariții aleatorii și subiecte aiurea, când, cât, cum și unde-o da Dumnezeu. Vezi bine că trag nădejde ca până la mormânt să mi se tot întâmple săptămânal câte ceva demn de adnotat, numai că voi lăsa jurnalului micile provocări, anecdotica, frivolitățile, capriciile șarjante etc. Și-mi voi concentra energiile pe teme cu noimă severă, miză grea, bibliografie densă și bătaie lungă. (Mă rog, ce ne-am face fără amăgiri?) Îmi pregătisem ieșirea cu ludic-nostalgica retrospectivă a părăsirilor redacționale, de la Luceafărul, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ar trebui, cred, înțeleasă și existența sa. Caragiale - în textele antologate aici - sentimentalizează de prea multe ori pentru a nu-l suspecta de un histrionism lucid și face prea des pe înțeleptul oriental, spre a-l exonera de bănuiala de frivolitate. Cum arăta și Cosmin Ciotloș în cronica sa, din paginile volumului Amintiri despre Caragiale nu rămânem cu un portret, ci mai degrabă cu o paradigmă de variante ale acestuia. Ștefan Cazimir nu organizează operațiunea de antologare potrivit propriei viziuni asupra
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul Alexandru Paleologu sare în ochi: născut într-o familie boierească, bon viveur, posesor al unei originale filozofii a frivolității, fost deținut politic pînă la mijlocul anilor '60, eseist nu din cale afară de productiv, dar foarte rafinat, laureat al unui premiu de excelență în valoare de multe mii de dolari, oferit de un foarte controversat om de afaceri, senator și, pe
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
mai tineri. Un moment Ioanide avu bănuiala că Sultana, printr-un proces de analogie și rectificare a vârstei, ar putea să se oprească la Tudorel, asupra căruia menținuse câteva priviri lungi. Dar Sultana, devenită comerciantă, părea că se vindecase de frivolitate. Singurul bărbat mai tânăr cu care vorbea îndelung era acum Demirgian, față de care nu demonstra deloc vreo atenție excepțională. Acesta se purta cu Sultana corect, ca un funcționar față de patroană. Nasul cocoșat al lui Demirgian nu producea totuși nici un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]