851 matches
-
pe coperta a patra a Franciscăi, unde afirma că „moșteneam simțul realist și forța prozatorilor ardeleni, Rebreanu În primul rând!...” Ei bine, cele două „execuții” - foarte „periculoase” pentru un spirit Încă În formare (pe care vitalitatea, inconștiența și spiritul de frondă al tânărului Breban le-a dat hotărât de-o parteă, după mulți ani, au fost „dezgropate” de un ins matur deja, confortat În arta sa și care-și permitea „luxul” acelor spirite În cultură - poate și În viață! - de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
altul, În ciuda sărăciei, singurătății, ridicolului, bolilor la care Îl expune această manie? A ridicolului și nu rareori a „ridicolului suprem” care este Însăși nebunia, Într-atât scopul său pare iluzoriu, rupt de orice relație cu lucrurile acestei lumi, nemaivorbind de „fronda” pe care o fac aceste spirite bunului-simț curent și acelei „fantome” atât de Îndrăgite și de urmărite de Întreaga omenire, numită fericire?... Din tinerețe, m-a frapat această ciudată „asemănare” a celor pe care-i numim „psihotici”, În gestică, „retragere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
socială ce părea solidă și motivată, pentru a arăta lipsa de noimă a acesteia. Concomitent, se operează demontarea și ridiculizarea mecanismelor narative consacrate, discursul aparent logic fiind subminat prin combinații aleatorii, absurde sau insolite, prin trucuri verbale, conform programului de frondă socială și estetică al avangardei interbelice. SCRIERI: Steaua inimii, București, 1939; Umbra unei melancolii, București, 1946; Alfabetul sângelui, București, 1946; Jocuri în filigran, București, 1947; Personagii secrete în trecutul imediat, București, 1947; Crepuscul intim, București, 1969; Un anumit anotimp, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
dar mai ales volumul Cele două Românii (2000) - sunt totuși departe de a oferi adevărata anvergură și ponderea acestei activități. Frumusețea paradoxului este că tot ființa scriitorului biruiește până la urmă în pagină. Autoarea este un amestec exploziv de melancolii colerice, frondă inocentă și înțelepciune profitabilă, hrănindu-se, așadar, din propriile contrarii. Abilitate, vehemențe derutante și capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită” și interesant e, în acel stadiu, nu dacă „imită” sau nu, ci pe cine „imită”, ce model își ia, mai mult sau mai puțin instinctiv, și alegerea modelului, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tradiție, la continuitatea gândului românesc modern, am mai fi fost noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca orice tânăr etern de pe toate meridianele literare, neglijându-ne înaintașii, într-o frondă splendidă, nu ne-am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în mișcarea de idei și de curente de la vârful partidului, cei care s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul național de radio, întrebat fiind dacă „noi, intelectualii mai mult sau mai puțin dizidenți, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Poate o să te surprindă, dar vreau să spun că anormal a fost ce s-a întâmplat până în 1989. E semn de libertate precară și de confuzie ideologică să faci din susținerea programatică a unui scriitor un act de virtute, de frondă ori de solidaritate politică. În societățile normale, în care libertatea nu e administrată cu pipeta, fiecare scriitor își este propriul său manager, propriul său agent publicitar. Fiecare face pe dracul în patru ca să iasă la suprafață, să se impună. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
chipurile, se confruntau "bucăți ale protipendadei în devenire", în Piața Universității își făcuse loc o parte din ceea ce se putea numi "reprezentanții opoziției". Acolo, la început nu se putea vorbi de luptă politică, ci mai curând de un fel de frondă, de o manifestare organizată a libertinajului dezorganizat. Tot parcul din fața Teatrului Național a fost ocupat cu mai multe corturi, instalate, la început, de amatorii de drumeții montane, care au adăpostit, conform folclorului vremii, inclusiv unele orgii sexuale. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
această perioadă, în care orașul creștea atît de repede încît devenea imposibil de controlat, nu se punea nicidecum problema de a-i oferi pe deasupra o reprezentare aleasă legală pe bază municipală. Excepția pariziană constă de asemenea în acest caracter de frondă colectiv, revers al puterii simbolice a marii cetăți. Eșecul Comunei, izolată în Franța, a fost cel al Parisului, iar victoria sa ar fi fost cea a parizienilor. Așadar, abia la o distanță de aproape două secole de la învestirea instituției comunale
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dând din umeri, iar apoi s-a dus la ale ei. Am Înțeles atunci că eram singură, cu desăvârșire singură În lupta cu vocile. Nu Îmi rămânea decât să le alung de la curtea mea. Vocile mă trădaseră, se răzvrătiseră, făcuseră frondă. Și astfel am rămas o regină fărĂ de supuși. Treptat, vocile s-au stins. Eu le-am făcut să se stingă. A fost prima mea victorie, dulce-amară. CĂci pierzându-le pe ele, Îmi pierdeam regatul și toate secretele pe care mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zi înainte, ministrul de externe român Dimitrie Ghica prezenta în fața Consiliului de Miniștri modul prin care s-a 16 Ibidem, p. 125. 17 Ibidem , p. 126. 18 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei . Amintiri din Țara pierdută,Alba - Iulia ,Editura Fronde ,1994 , p. 69. 15 12 ajuns la negocierile cu Uniunea Sovietică în această problemă. Astfel, Ghica sublinia faptul că în urma insistențelor din partea Franței și a Poloniei pentru încheierea acestui tratat, pentru a evita izolarea, România a fost nevoită să accepte
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, Editura Politică, 1982. 93 83 10. Sima Horia, De ce trebuia să plece Titulescu, în Pro și Contra Titulescu.... 11. Sturdza Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută, Alba - Iulia, Editura Fronde, 1994. 12. Tătărăscu Gheorghe, Mărturii pentru istorie, (editor Sanda Tătărascu - Negropontesă, București, Editura Enciclopedică, 1996. Lucrări generale: 1. Chiper Ioan, România și Germania nazistă. Relațiile româno-germane între comandamente politice și interese economice (ianuarie 1933 martie 1938Ă, București, Editura Elion, 2000
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
un dezgheț ideologic și o desprindere de Moscova și în plan cultural, iar în 1963-1964 dispar Institutul de Studii Româno-Sovietic, Muzeul Româno-Rus, Institutul „Maxim Gorki”. Pe plan cultural se poate vorbi de o „libertate controlată”, dirijată din umbră de comuniști. Frondele sunt mai mult verbale, rar concretizate în scris, iar între cei care propuneau reabilitarea se numărau V. Râpeanu, D. Păcurariu, ambii argumentând că doar așa puteau fi evaluați corespunzător clasicii literaturii române (Eminescu, Creangă, Caragiale). Pe neașteptate, Viața românească anunță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
II, Editura Albatros, București, 1971). în mai 1970 apărea la Iași primul număr din noua serie a Convorbirilor literare, care se revendica de la revista întemeiată la 1867. Prin unele atitudini, remarcate de Anneli Ute Gabanyi, avea un anumit spirit de frondă, însă debutul a fost unul prudent, profesorul L. Rusu fiind ocolit. Revistei „Junimii” îi este consacrată o monografie de către P. Marcea (Convorbirile literare și spiritul critic, Editura Minerva, București, 1972). în sinteze dispar ca prin minune rămășițele limbii de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează în jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărând o dată cu acceptarea jocului democratic, narațiunea lui Buhler pare că încetează de la sine. Volumul în discuție este o prezență distinctă în peisajul lucrărilor pe această temă, cel puțin al celor accesibile publicului român. Repertoriul este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Horia Sima, „Pentru ce am pierdut războiul din Răsărit”, loc.cit., p. 74. Ibidem; Idem, Guvernul Național Român de la Viena, ed. cit., pp. 93-94; Mihail Sturdza, România și sf`rșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, ediția a II-a, Editura Fronde, Alba Iulia - Paris, 1994, p. 261; Viorel Gheorghiță, op.cit., p. 93. Viorel Gheorghiță redă din memorie relatările lui Gligor Cantemir, șeful unei echipe legionare parașutate `n Munții Apuseni. Explicațiile generale seamănă izbitor cu ale comandantului Mișcării Legionare. C`teva date
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în Meridian Blaga, vol. 2, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002. Blaga, Lucian, Corespondența (A F), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Blaga, Lucian, "Cunoașterea luciferică", în Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983. Blaga, Lucian, Curs de filosofia religiei, Editura Fronde, Alba Iulia Paris, 1994. Blaga, Lucian, "Despre conștiința filosofică", în Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983. Blaga, Lucian, "Diferențialele divine", în Opere 11 (Trilogia cosmologică), Editura Minerva, București, 1988. Blaga, Lucian, "Eonul dogmatic", în Opere 8 (Trilogia cunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
71 Ibidem, p. 221. 72 Ibidem. 73 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983, p. 393. 74 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit, p. 215. 75 Lucian Blaga, Curs de filosofia religiei, Editura Fronde, Alba Iulia Paris, 1994, p. 126. 76 Ibidem, p. 125. 77 George Remete, Dogmatica ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000, p. 12. 78 Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 198. 79 George Remete, op. cit., p. 25. 80 Ibidem, pp. 12-13. 81 Arhimandritul Sofronie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în patru direcții deodată”, fără să găsească totuși acea opțiune care l-ar exprima integral. Înaintea generației de mari critici și scriitori din perioada interbelică, situându-se, apoi, mereu alături de ei, A., „om de baricade” (E. Lovinescu), își susține, prin fronde publicistice și literare, partea lui de contribuție la impunerea modernității în literatura română. Aderând la autonomia esteticului, el se așază, în esență, sub scutul ideilor lui E. Lovinescu. Pledoaria o face într-o manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din amestecul dintre „realul cel mai palpabil cu imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
încerca să distrugă mișcarea printr-un continuu război de gherilă, dar se lovește chiar în interiorul partidului, de opoziția tot mai energică a liberalilor grupați în jurul lui Alexandre Dubcek, secretar al P. C. slovac. Nesusținut de Brejnev și confruntat cu o frondă care reunește în afară de intelectuali, studenți și elemente liberale ale partidului și numeroși reprezentanți ai elitei tehnice și ai mediilor muncitorești, fostul conducător stalinist este pus în minoritate în fața Comitetului Central și, pe 25 ianuarie 1968, trebuie să-i cedeze funcția
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ironie blândă sau caustică etc. El nu se sfiește să se lupte și cu șabloanele, demontând clișeele „epocii de aur”: „vă ordon, predați polenul la/ centrul de colectare/ [...] avem de realizat un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor). Fronda este ingenios jucată, între nevrotic și derizoriu, disimulându-se în poeme „de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
pe care le-au avut și cei din oraș, în ceea ce privește lumina și căldura, dar nu se rezolvă prin ieșirea în stradă, în mod huliganic. Toate căminele au consumat peste norma fixată. Studenții nu au înțeles situația, luând o atitudine de frondă, găsindu-se camere cu mai multe aparate electrice în priză. Se pare că studentele căminelor 5, 6 și 7 au fost inițiatoarele acestei mișcări. Era bine dacă tovarășa Simionescu T. depista până acum aceste elemente care au dat tonul manifestației
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a lungul zilei de 18 mai, publicat în revista sus-amintită, Opinia studențească nr. 4-5 din 1983 (18 mai a fost ziua în care a fost anchetat informativ). Continuă să scrie articole cu conținut literar-filosofic, lipsite de originalitate, cu tentă de frondă. Este caracterizat ca un element labil cu reacții greu controlabile până la violență, influențabil și instabil. Întreține legături cu Noica Constantin, urmărit de serviciul 6 din direcția a 3-a, și cu alte persoane din rândul scriitorilor și editorilor din Iași
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]