635 matches
-
cu ștaif, de odinioară, în unul din cele două anticariate de pe Academiei (primul cum vii dinspre bulevard) are, pe coperta întîi, scris așa: anul IV, no.1. Atît. Nici o referire la istoria exterioară, pe foaia maronie, cu titlu subliniat și frontispiciu de Teodorescu Sion. Era să spun că apare fără dată (destule cărți, în jur de 1900, sînt s.a.), dacă nu găseam, pe ultima învelitoare, undeva deasupra cuprinsului, cu litere mici, stacojii, scris 15 octomvrie 1924. Citisem, puțin mai sus, că
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei zile în căsuța modestă cu un singur etaj, care pe frontispiciu purta inscripția produse alimentare, primise un mandat de arestare, era urmărit de poliție, învinuit de dezertare. Un martor din confreria literaților narează ceremonia funerară, fără pompă. Se stinsese din viață un scriitor pierdut la 53 de ani. Înregistrasem faptul că
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
însă că, la 76 de ani distanță, publicația merită o a doua șansă, pe care aceasta a și fructificat-o. Așa se face că proza (foarte) scurtă Thank you for the light (Mulțumesc pentru foc) se poate citi online sub frontispiciul „The New Yorker”. Cenzurarea crocodilului Pe site-ul Eurozine a apărut foarte recent un reportaj semnat de jurnalista rusă Marina Ahmedova, Crocodilul, realizat după patru zile de documentare în compania consumatorilor de droguri din Ecaterinburg. Textul a fost publicat inițial
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
Luminița Marcu Numărul din „Gazeta literară” care aniversează 23 august are o banderolă tricoloră deasupra frontispiciului, o soluție simplistă de paginare festivă, care amintește de anii 50. Citatul deja tradițional din Nicolae Ceaușescu însoțește tricolorul, iar cele două poezii ocazionale din pagina 1 aparțin poeților Al. Andrițoiu și Ion Bănuță. Însă conținutul propriul-zis al revistei, dincolo de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4640_a_5965]
-
din țările din centrul Europei. Așa cum a supraviețuit până astăzi, bazarul și-a păstrat în mare măsură forma fațadei de odinioară, străjuită de 8 pilaștri masivi cu aspect cilindric, legați între ei prin arcade. În centrul clădirii se găsește un frontispiciu triunghiular, decorat cu 5 discuri ceramice figurale, care par a fi de proveniență mai târzie. În spatele coloanelor se desfășoară un larg pasaj unde comercianții, potrivit obiceiurilor orientale, expuneau marfa la îndemâna cumpărătorilor. În decursul secolelor, încăperile bazarului au fost transformate și
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
iar mai apoi paginile echinox-ului machetate manu propria dar la rl nu renunțam ea descindea cu regularitate hebdomadară din cerurile tulburi aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
om care se sustrage legilor țării". Dar asta nu l-a împiedecat să continuie ziarul Lupta și, apoi, din 1901 pînă în 1910, să editeze revista Săptămîna, foarte stimată, scrisă integral de el, de la cronica politică la cea dramatică. Sub frontispiciul revistei era inserată mîndra precizare "revistă scrisă de George Panu". În 1888, după ce la alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
în serviciul revistei, aduc o trainică nădejde pentru sigura ei propășire”<footnote Costin, M. - Către cititori; în: Muzica, București, An III, nr. 1, ianuarie 1921, p. 1. footnote> . Prezența lui Breazul nu se rezumă doar la înscrierea numelui său pe frontispiciul revistei și la începutul sau la sfârșitul articolelor de critică muzicală, de muzicologie, ori de educație muzicală. Semnează petițiunea adresată ministrului Instrucțiunii, în decembrie 1921, prin care solicită, împreună cu Maximilian Costin, ca Ministerul să „nu mai ezite (...) a satisface în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
constitutive ale unei clădiri sunt poziționate altfel și au funcții surprinzătoare, altele decât cele cu care ne-am obișnuit. O ușă se deschide la etaj în gol, pe ferestrele a ceea ce par a fi încăperi ies crengile unor arbori, coloane, frontispicii din alte zone și epoci arhitecturale sunt așezate în locuri noi, șocante, ca niște citate etc., etc. Efectul asupra privitorului este extraordinar și creativitatea indusă este maximă. La fel poate să procedeze și romancierul. El poate folosi elementele sine qua
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève, alături de Newton și Leibniz. Este mirată autoarea că francezii n-au răsplătit pe măsură imensa carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
care locuiește Ion Barbu, și în care a fost cândva vagonetar în mină proscrisul Ion D. Sîrbu, ca pe o localitate literar-artistică, în registru funambulesc. Citate bine alese din opera marelui și nedreptățitului scriitor au fost plasate de grafician pe frontispiciile unor clădiri, pe garduri și mai ales pe acele panouri de pe trotuare pe care, în timpul comunismului, erau înscrise îndemnuri la "întrecerea socialistă" sau "angajamente de depășire a planului" luate de diverse "colective de oameni ai muncii". Contrazicând așteptările privitorului, obișnuit
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici coborau din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la braț cu doamnele-n rochii cilindrice de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu prințul prefăcut în cerb
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Sănătosul dispreț față de formele primitive de notație literară” (Eugen Simion la începutul anului 1964) pare să fie o atitudine adoptată cu curaj de elita autentică a momentului. Grafica este și ea nouă, elegantă, simplificată, au dispărut excesele de roșu din frontispiciu și așezarea articolelor în pagină respectă o coerență firească, fără semnificații politice. Soluția care se adoptă începînd cu 1963 pentru satisfacerea comandamentelor politice este aceea a unor numere-bloc, dedicate anumitor sărbători politice, numere ocupate aproape integral de articole ideologice, semnate
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Luminița Marcu Odată cu numărul 7 [din 1963] al Gazetei literare asistăm poate la cea mai spectaculoasă schimbare de grafică a revistei. În frontispiciu numele revistei apare cu literele prime g și l întrepătrunse, fondul este roșu, doar literele albe. Întrepătrunderea acestor prime litere va fi mult timp de acum înainte un fel de marcă a revistei. Geometria destul de elegantă a graficii noi se
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
prea pozitivă ca să aibă raporturi cu o artă de lux; iar literatura noastră este prea independentă și prea mândră ca să aibă raporturi cu o societate utilitară" (p. 55). Iată două fraze care pot fi puse fără nici o modificare și pe frontispiciul unei dezbateri în 2005! Caragiale trage din această situație și concluzia cea mai dureroasă: "rezultă că producția literară nu mai poate fi considerată ca o marfă de oarecare valoare cât de mică, și prin urmare munca literatului nu mai poate
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
biscuiți șoriceii ascunși într-un canal cu chepeng găurit, chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-un adăpost, și intru în bazilica răcoroasă dominată de frontispiciul grandios al lui Borromini. Și, cînd ajung la pictura lui Giotto, mă opresc, și uit de orice tristețe. Nu știu că am uitat, nu simt. Dar, mult mai tîrziu, înțeleg că nu mai aveam cum să fiu trist, și nici
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
fi o diversiune, chiar dimpotrivă, protestul președintelui Constantinescu împotriva salariilor mari ale directorilor de regii, inclusiv protestul său împotriva faptului să parlamentarii și-au mărit salariile. Dacă dl Ion Cristoiu s-ar uita mai cu atenție la ce scrie pe frontispiciul ziarului pe care îl conduce, poate că ar înțelege că independența ziarului peste care este director nu-i îngăduie să scrie despre diversiuni, câtă vreme nu are probe. Iar dacă o face din vârful pixului, urmărind să se aleagă cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
mai multe ori, în lung și-n lat, și, spre rușinea mea, n-am văzut deloc așa ceva. Însuși titlul, parantetic cum este, dă la iveală o anume indecizie. Rămas bun (și nu prea) cronicii literare e formula sub al cărei frontispiciu își așază Paul Cernat răspunsul. Ideea lui Paul Cernat (iarăși îmi iau precauții: s-ar putea să înțeleg eu greșit) este mai degrabă o emoție. Iar consecința ei, un lamento. Criticul se vede în situația de a le da dreptate
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
umple incinta în condițiile unei concurențe acerbe și, am spune, neloiale (căci organizatorii noștri preferă soluția comodă a aducerii unor vedete străine, câștigând bani mulți, în loc să sprijine talentele autohtone, pe seama cărora și-au făcut un nume și, să recunoaștem, bunăstare...): frontispiciul impozantei săli era împânzit cu bannere uriașe anunțându-ne concer- tele cu Tom Jones, Joe Cocker, BZN, Julio Iglesias, Toto Cutugno, Oscar Benton, Demis Roussos, Mireille Mathieu, între care apăreau, stingheri, și câțiva artiști români. Spre satisfacția noastră (și, suntem
Jum?tate de veac pe scen?! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
Luminița Marcu Gazeta literară numărul 17 din 27 aprilie 1967 este un foarte interesant exemplu de îmbinare a sărbătorii politice cu un autohtonism din ce în ce mai apăsat. Deasupra frontispiciului, care are, desigur, culoarea roșie, stă scris, cu același roșu aprins, „Trăiască 1 Mai”. Îndemnul cu litere minuscule, care există pe toate publicațiile românești din timpul regimului comunist, „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, este acum parcă mai vizibil ca
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4722_a_6047]
-
noi un vapor cu aburi, cu o roată ruptă, iar mulțimea adunată se holba la monstru...” Nemulțumiri de gazetar Cu aproape 150 de ani în urmă, în ediția din 1 martie 1853 a ziarului „Temeswarer Zeitung” - ce purta încă pe frontispiciu vulturul bicefal - un ziarist de altădată deplângea la rândul lui starea drumurilor: „Suntem practic total izolați de restul lumii. Cu excepția poștei de corespondență de aici la Pesta, nu mai funcționează nici o comunicație. Carele pot ajunge numai până la Czegléd, să pătrundă
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva să fie un simplu zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va vedea niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
fost regretatul coleg, dr. Ioan Popescu. A fost unul dintre cei mai titrați membri ai acestui forum de excepție care este Clubul Medicilor Veterinari Pensionari „Valeriu Pintea”. A lăsat cu limbă de moarte ca biografia fondatorului, al cărui nume onorează frontispiciul clubului, dr. doc. Valeriu Pintea, să fie negreșit tipărită. N-a mai apucat s-o vadă. Doar la parastasul de 6 luni de la marea sa plecare, colegii care l-au prețuit fără excepție i-au adus la locul de veci acel
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]