628 matches
-
mai gustată în România''. Din capul locului trebuie să menționăm că ziarele nu pot fi asociate literaturii,indiferent de profilul acestora.Este adevărat însă că în primele decenii de afirmare a publicisticii românești multe dintre ziarele de informare purtau pe frontispiciul lor specificația de „literar"(majoritatea publicațiilor din perioada 1829-1840,și chiar mai târziu,începând cu „Albina românească'',aveau înscrise,de cele mai multe ori,sintagma „gazetă politică și literară;prin literar, se înțelegea,în primul rând faptul divers cultural-științific și creația beletristică
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
din nou cotidian. Dar editarea propriului său ziar nu era suficient pentru Iorga. În 1908 (vrînd să evite dificultățile de publicare anterioare), a achiziționat o tipografie. Și-a numit editura Datina română și multe din cărțile lui vor purta pe frontispiciu acest nume. Jurnalistica sa politică era o legătură între istoric și politician. Ziarele și jurnalistica din Europa răsăriteană și de sud-est se aflau prin tradiție sub standardele occidentale. Avînd în vedere faptul că trecerea a aproape un secol face ca
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de monstru răsărit din adîncurile Balcanilor ca să distrugă cu împușcăturile lui această perfecțiune dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor naționale ale sîrbilor, fie ele juste sau nu. Autorului acestei cărți îi sună mai veridic inscripția de pe frontispiciul Muzeului Gavrilo Princip [de la Sarajevo]: "[Împușcăturile] ... au constituit un protest violent împotriva tiraniei și au exprimat aspirația de secole la libertate a unui popor... " 12 R. L. Wolf, The Second Bulgarian Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nici o altă identitate. Bietul amărât! Și acum să ne reîntoarcem la Capul Shruff. Fațada dinspre drum nu e prea interesantă, dar prin solitudinea situării ei prezintă o ciudată discordanță. Casa în sine e o vilă construită din cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter și două țuguiuri pe acoperiș. Cărămizile sunt de un roșu închis. Plasată într-o suburbie din Birmingham, casa abia dac-ar atrage atenția, dar aici, înălțându-se singuratică pe coasta ursuză, arată foarte bizar. Spatele clădirii a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândurile regelui, sunt destul de rare, iar atunci când apar, se reduc la câteva cuvinte. Fiecare zi din jurnal începe cu înscrierea datei : denumirea zilei (luni, marți etc.), numărul de ordine al zilei în lună, apoi denumirea lunii. Anul este înscris pe frontispiciul fiecărei pagini de jurnal, fără a mai apărea apoi la începutul fiecărei zile. Pentru perioada de după venirea în România (după 1866), fiecare însemnare zilnică este datată dublu: în stilul nou (calendarul gregorian) și în stilul vechi (calendarul iulian), diferența dintre
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de către Consiliul Britanic că agent desemnat al guvernului Majestății Sale pentru activități culturale în România. (2) Centrele culturale române se vor numi Centrul Cultural Român, iar centrele culturale britanice se vor numi Consiliul Britanic. Aceste titluri pot fi utilizate pe frontispiciile clădirilor lor, în corespondență, precum și în materialele informative și publicitare ale centrelor. ... (3) Fiecare parte va asigura funcționarea normală a centrelor culturale ale celeilalte părți și va depune toate eforturile pentru a asigura securitatea personalului și a încăperilor centrelor. ... Articolul
ACORD din 22 februarie 1991 între Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind înfiinţarea de centre de cultura şi funcţionarea lor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137238_a_138567]
-
le va supune spre aprobare Guvernului. Articolul 8 (1) Stemele aprobate pot fi reproduse pe firmele și sigiliile autorităților administrației publice locale, pe imprimatele acestora și pe indicatoarele care marchează intrarea în județe și localități. Ele vor fi expuse pe frontispiciul clădirilor în care se află sediul autorităților administrației publice locale, împreună cu stema țării, potrivit reglementărilor existente. ... (2) Stemele pot fi folosite cu prilejul unor manifestări de interes local, în acțiuni protocolare sau festive și pot fi reproduse pe insigne, embleme
HOTĂRÂRE nr. 25 din 16 ianuarie 2003 privind stabilirea metodologiei de elaborare, reproducere şi folosire a stemelor judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147533_a_148862]
-
bibliografică, fiecare reprezentând câte un STAS. ISBD(M) monografii Termeni specifici: colecție, monografie în mai multe volume ISBD(S) seriale ISBD(A) carte veche: descrierea publicațiilor apărute întrunul sau mai multe volume până la 1801. Termeni specifici: amprentă, caiet, colofon, pagină frontispiciu, signatură ISBD(CM) documente cartografice Termeni specifici: cartuș, materiale cartografice, secțiune ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului, numărul publicației
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
un conținut nou acestei teze, descoperind legătura care există între viciile civilizației și inegalitatea socială. Socrate susținea că binele este înnăscut spiritului uman, cunoașterea lui însemnînd cunoașterea de sine. Se știe că maxima preferată a lui Socrate era maxima de pe frontispiciul templului din Delfi: Cunoaște-te pe tine însuți! Platon susținea și el bunătatea originară a omului, scopul educației fiind acela de a da corpului și sufletului perfecțiunea de care sînt capabile prin naștere. Platon identifică natura cu perfecțiunea. Ceea ce se
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ridicate cu sprijinul său. A fost un neobosit organizator al excursiilor În țară și Basarabia antrenând sute și sute de vizitatori pelerini și excursioniști. Numele Îl aflăm pe numeroase Diplome de Onoare, plăci comemorative, monumente, la intrarea În biserici, pe frontispiciul școlilor și edificiilor culturale. Rămâi uimit de opulența materialelor tipărite - articole de ziar, reviste, cărți de dimensiuni monumentale, poezii. Multe versuri sunt puse pe note și circulă ca folclor. A avut o impresionantă corespondență cu personalități politice, scriitori, poeți, oameni
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
C.P., decupate în metal galben și așezate deasupra unei ramuri cu frunze de laur, din metal patinat; un șnur cu un fir metalic, auriu marchează cotorul care prelungindu-se printr-un orificiu, fixează pergamentul pe care este scris textul. Pe frontispiciul pergamentului, alături de numele posesorului, sunt desenate două bastoane de mareșal încrucișate, care sunt puse peste o crenguță de laur. Cartea de mareșal este datată și localizată: în partea stângă apare locația și data: București, 14 iunie 1930, iar în dreapta, este
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
zugrăvite în tinda bisericii, după 1900, într-o ambianță favorabilă evidențierii specificului autohton (curentul sămănătorist, promovarea stilului românesc în arhitectură etc.), vom asista la o arhaizare cu intenții estetice a alfabetului latin, prin imitarea formelor caracteristice ale vechiului scris chirilic. Frontispiciile atâtor reviste - Luceafărul, Convorbiri critice, Floarea darurilor, Neamul românesc literar, Cumpăna, Cosânzeana, Flacăra, Ramuri ș.a. -, ca și volumele tipărite tot atunci la „Minerva“, cu copertele desenate de Vitold Rola-Piekarski, stau mărturie în acest sens. De prin anii ’60 încoace, în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
am zăbovit constituie un record, dar nu o excepție. În deceniile 4-6, procedeul secvențelor alografe (gr. allos „alt“, graphein „a scrie“) este absolut curent. În cadrul tipăriturilor chirilice sau de tranziție, titlurile figurează în caractere latine. Pe copertele cărților și pe frontispiciul publicațiilor periodice, alfabetul vechi coexistă cu cel nou. De obicei, cu litere latine se culege titlul propriu zis, celelalte elemente (subtitlu, localitate, redactor) rămânând deocamdată în veșmânt tradițional. Aspectul de ansamblu devine astfel extrem de sugestiv: e ca o livadă la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o rezervă de amintiri. Ajuns la vîrsta de 75 de ani, preotul arăta bine fizic și era dispus să povestească toate lucrurile pe care le știa despre poet. întrucît i-am lăudat casa și faptul de a fi pus pe frontispiciul ei strofa a doua din „Inscripție pe o ușe” de Tudor Arghezi, care începe cu versul „Cînd vii pășește slobod, rîzi și cîntă”, cît și grădina plină de flori, mi-a precizat că „supraviețuiește” în acel „colț de paradis” din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintr-un motiv mai greu de exprimat. Colaborator de la primul număr, apoi redactor la „Ateneu”, eram în situația de a fi considerat și eu complice la unul din „abuzuri”. E vorba de faptul că, un timp, poetul a apărut pe frontispiciul revistei ca singurul ei fondator. Indiscutabil, prin asta s-a comis o nedreptate, care, lucru nesesizat de nici unul din cei ce au abordat chestiunea, se răsfrîngea negativ asupra memoriei lui. însă atunci nimeni nu s-a întrebat: dacă el ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd „reconsiderările”2) se făceau rareori integral, sub toate laturile. Recunoscut ca intelectual progresist, animator cultural, pedagog și psiholog eminent, cu idei și acțiuni de pionier, Tabacaru n-a putut totuși primi dreptul (o reparație morală) de a sta pe frontispiciul revistei alături de poet decît la centenar. Iar cînd l-a reprimit, i-a fost dat sub o frază de N. Ceaușescu despre „cinstirea trecutului”: „Nu se poate vorbi de educație patriotică socialistă fără cunoașterea și cinstirea trecutului, a muncii și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost „luați la ochi”, riscînd să nu mai fie ascultați nici în chestiunile stringente și mai accesibile. în 1971-1972, am fost la vîrful instituțiilor culturale băcăuane, dar n-am profitat de situație pentru a pune în discuție chestiunea numelor de pe frontispiciul „Ateneului”. Fiindu-mi știute comportamentele autorităților (care m-ar fi stopat imediat cu formula „Nu e momentul!”), mi s-a părut inutil s-o fac. Mie, necesar și oportun mi se părea să-l văd pe Tabacaru reeditat (inclusiv revista
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îndoiesc, de critici. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI JANE SAN MOLDOVAN... sau comisarul Moldovan se întoarce 2 -scriptFilmul începe cu camera apropiindu-se în pas șchiopătat de o sală de arte marțiale, pe a cărui frontispiciu scrie „Sensei Moldovan - lupte de stradă cu picioare și cărăți, program 8-12“. În sală, comisarul Moldovan (Sergiu Nicolaescuă sparge cu capul bolțari de beton. Pe fundal se aude Phoenix, instrumental. Prim-plan cu maestrul ștergând și lingând o urmă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
pot găsi scuze nici măcar cunoscutului ctitor de lăcașuri sfinte, Ștefan cel Mare, pentru că nu a ordonat, din păcate, și construirea vreunei școli sau „bolnițe” (spital) pentru supușii plătitori de biruri. (Te și întrebi cât de potrivit este numele domnitorului pe frontispiciul unor gimnazii, colegii naționale și chiar universități, când ar fi mai corect să fie cinstiți astfel în primul rând dascălii națiunii). Prin urmare, adepții statului laic, care nu văd cu ochi buni sprijinirea bisericii de către oamenii politici doar în scop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pot găsi scuze nici măcar cunoscutului ctitor de lăcașuri sfinte, Ștefan cel Mare, pentru că nu a ordonat, din păcate, și construirea vreunei școli sau „bolnițe” (spital) pentru supușii plătitori de biruri. (Te și întrebi cât de potrivit este numele domnitorului pe frontispiciul unor gimnazii, colegii naționale și chiar universități, când ar fi mai corect să fie cinstiți astfel în primul rând dascălii națiunii). Prin urmare, adepții statului laic, care nu văd cu ochi buni sprijinirea bisericii de către oamenii politici doar în scop
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lăsat în viața contemporanilor și ce amintiri. Scriitorii știu că amintirea cea mai longevivă e mai perisabilă decât cea mai perisabilă operă, în afară de cazul când amintirea respectivă e ea însăși păstrată într-o operă literară durabilă, care "fixându-te pe frontispiciul veșniciei, ca pe un gândac" te face de râs în eternitate, mult mai convingător decât te-au făcut de fală scrierile. Ceea ce este însă un risc rar. În plus, nu numai pentru scriitor e important în primul rând cum scrie
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de Medicină din București în deja cunoscutul și consacratul „fenomen Nițescu” ca cea mai negativă latură din istoria vieții academice românești și 3. anularea în august 2003 a ceremoniei de dezvelire a efigiei lui Paulescu și mentorului său Lancereaux de pe frontispiciul celebrului spital parizian Hotel Dieu, la împlinirea a 100 de ani de la publicarea primului volum al celebrului „Traite du Medicine” par E. Lancereaux et N. C. Paulesco, ceremonie care trebuia să aibă loc cu ocazia celui de al XVIII-lea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anul 143 cu numele „N.C.Paulescu”, denumire ce va fi schimbată cu numele lui C.I. Parhon după naționalizarea din 148, fără ca acesta să se opună, deși cunoștea bine meritele lui Paulescu. Situația devine paradoxală după revoluția din 18 când pe frontispiciul spitalului se fixează o placă pe care scrie că patronul spiritual al spitalului este Nicolae C. Paulescu, în timp ce spitalul continuă să se numească C. I. Parhon. Sunt omisiuni jenante și nedemne, ocolite nejustificat, chiar în scurtul istoric din broșura (monografie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Lipse, Ortelius, Sambucus, de L'Escluse, Montanus, Dodoens etc. El avea mai mulți gineri care reprezentau firma familiei la Leyda și Paris; un altul, Jean Moretus, preia editura din Anvers în 1589 și publică în continuare ediții frumoase, precedate de frontispicii gravate după Rubens. Editura Plantin-Moretus va supraviețui pînă în 1876; orașul Anvers o va cumpăra atunci pentru a o transforma într-un muzeu consacrat istoriei tipografiei și cărții. Rolul comercial al orașului Anvers se năruie în 1648, cînd Tratatul de la
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tăieri încrucișate, ci printr-o aprofundare și o apropiere a șanțurilor, care conferă gravurilor o transparență aparte; titlurile pe care le gravează în maniera lui Poussin în primele cărți ale Tipografiei Regale sînt un bun exemplu. În străinătate, Rubens desenează frontispicii frumoase pentru edițiile lui Moretus de la Anvers, pe care le gravează Cornelius Galle. La Frankfurt, Théodore de Bry, gravor și librar, editează lucrări ilustrate, mai ales o colecție despre călătorii în Indiile Orientale. Ginerele său, Mathieu Merian (1593-1650), îi succede
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]