898 matches
-
sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor arăta acești tineri, atît de frumoși acum, nu putem ști. În același scuar, într-o vecinătate frapantă, se întîlnesc ceilalți adolescenți, mirenii, majoritatea: gîlgîind de viață frustă, viața ca atare. Cîntînd, dănțuind, îmbrățișîndu-se. Să le reproșăm că nu au ales și ei haina preoțească? Ar fi nerozie. Viața e miraculos de diversă. Să o acceptăm așa cum e, nu? Chiar și cînd sîntem la volan și, din față
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Angelico, Masaccio, Del Castagno (siluetele lui Petrarca și Boccaccio!), Carpaccio, Botticelli (o! "Primăvara" și "Nașterea Venerei", la Ufizzi). Ufizzi la Veneția?!!! Ce mi-aș mai putea dori, fără să-l supăr pe Dumnezeul lui Michelangelo? Doar o fărîmă de emoție frustă, în momentul în care îmi voi vedea Ușile puse pe perete acolo, în palatul acela atît de visat. Uși celebre, Uși umile, așa se numea, poate vă mai amintiți, expoziția mea din 1995, de la Cupola. Celebrînd un Iași inconfundabil. Îngăduiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem iluzii prea mari. Altceva e important. România pierzînd, prin dictatură comunistă, uzanța mondenității firești, neparvenite, și-o poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există, cred, în istoria artei, un al doilea caz la fel de răzvrătit. Ce reconfortant! Un film de-o rară cruzime (rară pentru unul ca mine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar alocuțiunilor de real bun gust le urmează cupele de șampanie, licoarea "bășicuțelor care urcă" ar spune Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat, pe fondul rumorii generale, cu amicul C., parșivul conviv îmi îndreaptă atenția către un pîlc mai frust: Îi vezi cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci după căderea Vechiului Regim, soarelele de-acolo arătau mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că S. oprise în loc timpul Iașului. Că totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu dinamica ei incitantă, într-o continuă alternanță stilistică. De recunoscut Uniunii Artiștilor Plastici rolul de manager profesionist al galeriei! Nu singura, evident, la discreția acestei efervescențe fără contenire, existînd și alte spații, unele cu ștaif subțire, altele de o frustă provocare, dar unica în stare a lua pulsul unui oraș de anvergura Iașilor. Fără a cădea în caraghios patriotism local, să recurg la o juxtapunere ce pune Cupola în avantaj. Întîmplarea făcînd să mă aflu, recent, în spațiu francez, am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
face un dublu sondaj în existența omului contemporan; la primul nivel, el vizează relațiile inter-umane, starea socială, condiția individului în raport cu această stare, determinările acesteia în plan profesional și familial. Este nivelul realist al piesei și spectatorul are acces nemijlocit și frust la el. Această primă parte a piesei e o metaforă a ceea ce se numea pe vremuri "umanism socialist" grija omului față de om care însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu caracter autobiografic. Unitatea cărții s-a conturat la sfârșit, prin structurarea unor câmpuri tematice congruente, În care ideile decurg unele din altele, se cheamă reciproc, se Întăresc ca forță și expresie. Există și un alt liant unificator, gândul sincer, frust, necenzurat, căruia am Încercat să-i asigurăm și o Înveșmântare pe măsură. Credința (și teama noastră, totodată!) e că propunem o carte de pedagogie prea „transparentă”, un soi de „antipedagogie”, scrisă altfel ca până acum, la care nici cei interesați
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
echilibrului și al bunei măsuri, o dragoste evidentă față de om și umanitate. A fost aspru față de cei cu alunecări și căderi mai mult sau mai puțin omenești. A urât minciuna, Înșelătoria, fățărnicia, delăsarea, hoția și toate patimile rele. Era direct, frust, dezarmant de transparent, nu avea „vocația” duplicității, a manierelor așa-zise civilizate. A avut un adevărat cult al muncii, propovăduind direct, În școală, prin activități practice de vară ale elevilor, valoarea sudorii frunții și a brațelor (mi-l amintesc transpirat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
anii 1840 și 1862, poetul elaborează un ciclu de Doine (haiducești, țărănești, ostășești ori plecând de la diverse credințe și superstiții). Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează la noi asemenea motive. Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe neașteptate, magicul se răsucește în grotesc
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
alături de coloniștii Noii Anglii Împotriva indienilor și francezilor, englezii simțeau nevoia să-i ia totuși peste picior pe yankei. Deși aliați, nu se puteau abține să nu remarce covârșitoarea diferență dintre eleganța armatei lor și stilul cam pestriț, neglijent și frust al soldaților americani. Cel care compune celebrul Yankee Doodle este nici mai mult, nici mai puțin decât chirurgul armatei britanice, dr. Richard Schuckburg. Numai că cine e acel Doodle, devenit nume propriu Într-o altă variantă a cântecului (un pierde-vară
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de mâncare („supă de broască țestoasă, pâine de secară rusească, măsline răscoapte de Turcia, icre negre, butargă, caltaboși afumați de Frankfurt, vânaturi cu sos de culoarea miambalului și a cremei de ghete, sos de trufe” ș.a.m.d.) la cele frust sățioase, cerute de explozia unei sănătoase pofte de mâncare („supă din coadă de bou, onctuoasă și catifelată, grasă și consistentă”, batog afumat, rosbif cu mere sau o simplă felie de pâine cu ceapă) și până la dietele severe dictate de anorexie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pripit, am observa că există o diversitate impresionantă de femei „ușoare”, de la prostituatele cartierelor rău famate, vulgare, obscene, la fâșnețele cocote și lorete, de la marile curtezane, elegante, cultivate, rafinate, la actrițele și dansatoarele de cabaret, pline de fantezie sau la frust ingenuele cusătorese ori slujnicuțe. Toate pot deveni o provocare pentru dandy. Cu aceeași atenție la nuanță, ar mai trebui să spunem că, În fața unei asemenea oferte, dandy-i Își diversifică stilul. Unii, precum lordul Bolingbroke, se afișează cu o vânzătoare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care o reprezintă, de data aceasta autorul concentrându-și interesul asupra perioadei celui de-al doilea război mondial și a celei imediat următoare, marcată de începuturile colectivizării. În comparație cu romanul anterior, Împărații propune o proză mai matură, în care limbajul oltenesc frust, de o prospețime și autenticitate stilistică remarcabile, construiește din câteva replici personaje precum Capmare, țăranul care s-a întors mutilat de la Cotul Donului, Ghimpău, polițaiul satului, și, bineînțeles, Ristea, devenit și aici din primar președinte de „ceape”. SCRIERI: Punct căzut
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
fără însă nimic artificios și uscat. Erotica - a doua temă majoră a lui C. - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
exod în regatul propriilor noastre tenebre” sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a naturii, niciodată uitată, rămâne
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie de inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
doilea război mondial, „paleta” perspectivelor și a „formelor” literare care valorifică același filon continuă să dea semne de vitalitate și diversificare în proza românească, de la accentul pus de autori ca Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite (Jocul cu moartea, Îngerul a strigat) la alegoria fals „istorică” realizată de Eugen Barbu în Princepele, ori de la parabola fantezistă din Cartea de la Metopolis a lui Ștefan Bănulescu
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
1936). Un Aristofan pe care l-a dorit „în haină românească”, recurgând la neaoșisme nu totdeauna potrivite, în versiuni ce se feresc să cadă în infidelitate și obscuritate, dar mai ales, cum cer „estetica și urbanitatea”, evitând, pudic, exprimările prea fruste. În prefețe, nedezmințindu-și vocația, B.-A. ține să scoată în relief caracterul moral-educativ al ostenelilor lui. El schițează și unele apropieri între Păsările și comedia shakespeareană Visul unei nopți de vară, care s-ar asemăna prin „fantezia exuberantă”, comparația fiind
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt principalele elemente care au atras atenția numeroșilor comentatori ai poeziei lui C. Încadrarea masivă a limbajului în sistemul de referință natural-rural constituie un aspect definitoriu. Lumina, utilizată abundent, este în egală măsură o atmosferă, dar și o substanță picturală
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
șase ani în găoaza asta de Abație! Starețul îl fulgeră cu privirea: - Nu înțelegi pentru că nu e nimic de înțeles încă. Cea mai însemnată revelație a Fratelui Augustin a fost aceea că omenirea a epuizat sfinții și profeții pe linia frustă a existenței liniare. Dar oare o populație de clone crescute departe de civilizația modernă, în condiții identice acelora din Asia Mică de la începutul erei creștine, nu va sfârși ea oare prin a-și produce un nou sfânt, un nou Mesia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în fața noastră. Totul se petrece ca și cum am putea aplica mentalităților colective schema neo-jacksoniană a psihismului individual: într-o perioadă de criză, dezintegrarea funcțiilor corticale celor mai recente, mai avansate și deci mai fragile, provoacă revirimentul straturilor celor mai arhaice, mai fruste și, din această cauză, mai rezistente ale creierului. Astfel înțelegem că timpul pe care-l trăim este foarte puțin actual. Canibali afară, capucini pe creneluri, agitație la frontiere, războaie sfinte! Și este aceeași "civilizație mecanică" în care numărul statelor laice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]