KorAP: Find »[drukola/base=frustrație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 >

460 matches

Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466

la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri în capitolul al III-lea. „Examenul critic al noțiunii «complex al frustrației»”, Analele științifice ale Univ. „Alex. I. Cuza”, Iași, Tom IX, 1963, p. 39. A fost, de exemplu, elaborată și utilizată pe scară largă versiunea pentru copii a testului de frustrație Rosenzweig („P.F. Study”). Acest test, deși cunoaște o arie de

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
capitolul al III-lea. „Examenul critic al noțiunii «complex al frustrației»”, Analele științifice ale Univ. „Alex. I. Cuza”, Iași, Tom IX, 1963, p. 39. A fost, de exemplu, elaborată și utilizată pe scară largă versiunea pentru copii a testului de frustrație Rosenzweig („P.F. Study”). Acest test, deși cunoaște o arie de aplicare destul de restrânsă (la copii destul de inteligenți pentru a fi capabili de a se transpune în rol) destul de inteligenți pentru a fi capabili de a se transpune în rol) beneficiază

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
restrânsă (la copii destul de inteligenți pentru a fi capabili de a se transpune în rol) destul de inteligenți pentru a fi capabili de a se transpune în rol) beneficiază de o elaborare psihometrică profundă. A.J. Ploticer, Unele considerații privind problemele frustrației, în „Voprosî psihologhii”, nr. 2, 1969. G.C. Ghipail, Bolnavul, chirurgul și operația, în „Revista medico-chirurgicalăa Societății de medici și naturaliști din Iași”, nr. 2, 1972, p. 482. Gh. Ionescu, Introducere în psihologia medicală, 1973, Editura științifică, București, p. 8-9. Vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
acțiune” (P. Pichot) sau ca o „conduită incomplet activată” (P. Janet). Anna Freud, Le moi et les mécanismes de défense, 1949, P.H.F., Paris, p. 190. R.S. Lazarus, Patterns of adjustement and human effectiveness, 1969, McGraw-Hill, New-York, p. 167-189. N.D. Levitov, Frustrația cac adin iz vidov psihiceschiu sastoianii, în „Voprosî psihologhii”, nr. 6, 1967, p. 118-128. Luate, desigur, în sens absolut numai prin rapoartarea la timpul prezent, ele fiind relative în perspectiva timpului, a dezvoltării științei, a posibilităților de cunoaștere și de

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
cutremure etc.) care poartă, aceeași semnificație pentru toți membrii societății, și care se repercutează aproape în același mod și grad asupra tuturor (împiedicând realizarea bunăstării și a fericirii). N. Sillamy, Dictionnaire de la psychologie, 1965, Larousse, Paris. Asupra acestei forme de frustrație, mai complexă, care angajează personalitatea subiectului în întregime, ne vom concentra atenția în mod deosebit în lucrarea de față. Concretizată în stări penibile de tensiune, în stări fiziologice și psihologice dezagreabile, în stări de neliniște deseori insuportabile etc. Vezi: J.R.

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
reacție este considerat inadecvat care se produce continuu în răspunsurile unui subiect, fără a ține cont de exigențele împrejurării situaționale. S. Rosenzweig, General Outline of Frustration, în „Charact. and Person”, nr. 2, 1938. Examenul critic al noțiunii de «complex al frustrație», în „Analele st. ale Univ. Al. I. Cuza”, Iași, Tom IX, 1963, p. 42. „Frustrația este starea omului care se exprimă în particularități caracteristice ale trăirilor și conduitei și care este provocată de dificultăți obiectiv invincibile, sau subiectiv înțelese astfel

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
cont de exigențele împrejurării situaționale. S. Rosenzweig, General Outline of Frustration, în „Charact. and Person”, nr. 2, 1938. Examenul critic al noțiunii de «complex al frustrație», în „Analele st. ale Univ. Al. I. Cuza”, Iași, Tom IX, 1963, p. 42. „Frustrația este starea omului care se exprimă în particularități caracteristice ale trăirilor și conduitei și care este provocată de dificultăți obiectiv invincibile, sau subiectiv înțelese astfel, care apar pe calea spre realizarea unui scop sau rezolvarea unei probleme”. (op. cit., p. l20

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
este starea omului care se exprimă în particularități caracteristice ale trăirilor și conduitei și care este provocată de dificultăți obiectiv invincibile, sau subiectiv înțelese astfel, care apar pe calea spre realizarea unui scop sau rezolvarea unei probleme”. (op. cit., p. l20). „Frustrația este starea animalului exprimată în reacții caracteristice și provocată de dificultăți ce apar pe calea spre satisfacerea unei nevoi biologice”. (op. cit., p. l20). Cel puțin nu o are în sensul reflexiv în care există, la om, care dispune de limbaj

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
pericolul este mai mare, severitatea lui depinzând, desigur, de gravitatea răului care este anticipat” (op. cit., p. 10) . Asupra, insuficiențelor acestor ipoteze sau teorii explicative, insistăm în capitolul următor al lucrării de față. Vasile Pavelcu, Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”..., p. 39. Frustration. The Development of a Scientific Concert, l965, New-York. Vezi John B. Watson, Psychology from the stand point of behaviorist, 1913, New-York. S.T. Rubinstein, Problema soznanîia v svete dialekticescogo materializma, în „Izvestia AN SSSR, seris Istorii i filozofii

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
primită. Human Behavior and Personglity, în „Projective techniques”, l952, Ch/ 1, New-York. Astfel, nu numai J. Dollard și colaboratorii săi, dar și o serie de alți psihologi explică războiul și agresiunile care apar în relațiile sociale ca o manifestare a frustrației, ca un efect al privării oamenilor de aspirațiile, interesele, tendințele lor personale (vezi L. Bercovitz: Agresion, Systematic Reintegration, 1962, New-York; B. Maliowski: Crine and Custon in Savage Society,1932, London). „Un iepure nu ar acționa - arată V. Pavelescu - prin act

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Examenul critic...”, p. 40). În acest sens, H. Kendler arată că învățarea joacă un rol important în determinarea felului de comportament ca răspuns la frustrare: „Agresiunea este un răspuns instrumental care poate avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei învață să tolereze frustrația fără să fie agresivi” (Basic Psychology, Methuen, 1963, p. 397). V. Pavelescu

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
răspuns instrumental care poate avea diferite consecințe; când agresiunea poate elimina sursa frustrației sau minimaliza efectele ei, aceasta se întărește și tinde a persista. S-a constatat, însă, că atunci când șoarecii sunt în mod repetat frustrați, ei învață să tolereze frustrația fără să fie agresivi” (Basic Psychology, Methuen, 1963, p. 397). V. Pavelescu, Examenul critic..., p. 41. Prima „topică” se referă la diferențierea „aparatului psihic” într-un număr de sisteme (inconștientul, preconștientul și conștientul) dotate cu însușiri, caractere și funcțiuni diferite

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
socotite ca variabile ale personalității, cât decide asupra soluționării conflictului dintre „natură”, „rol”, „mască”, „Sine” și „Supra-Eu” (Studies in personality, 1961, Londra). Fundamentul cultural al personalității, 1968, Ed. Științifică, București. Clasificarea realizată de S. Rosenzweig este considerată claică în „teoria frustrației” (vezi, An Outline of Frustration Theory, în J.M.W. Hunt: „Personality and Behavior Disorders”), Vol. I, The Ronald Prese Comp., New-York, 1994. Petters of Adjustment and Human Effectiveness, 1969, McGraw-Hill, New-York, p. 209-253. Despre importanța conduitei „amânării” vorbesc, printre alții

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
indiferența, nu susțin însă eforturile adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri, în special, la integrarea socio-profesională a tineretului școlar. Prin urmare, atât considerațiile de ordin general referitoare la problema „integrării”, cât și cele care se referă la profilaxia „frustrației”, vor viza mai ales frustrarea produsă în mediul familial și școlar. Bazele istoriei și teoriei culturii, 1975, EWd. Academiei, p. 131. Uravelling Juvenile Delinquency, 1950, Havard Univ. Press, Cambridge. Psihologia inteigenței, 1965, Editura științifică, București. În acest sens, V. Pavelcu

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
respect altora. . Copilul nu nutrește pentru părinți numai sentimente de frică sau de neîncredere, așa cum se întâmplă în cazuri extreme; de obicei, el își iubește părinții și manifestă față de conduita lor un respect profund. . Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”, în Analele științifice ale „Univ. Al.I. Cuza” din Iași, Tomul IX, 1963, p. 43. FILENAME \p D:\microsoft\worduri\Psihologia fenomenului de frustratie.doc PAGE 133

[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749

foarte frecvent și oricând ni se întâmplă aceasta, ca indivizi sau ca entități colective, acei monștri ne tulbură și ne răvășesc existența. Un monstru proteic și sângeros se vădește intoleranța născută din onubilarea critică, din lipsa dialogului, din confuzie, din frustrație, uneori din simpla demagogie politică, interesată să cultive tensiuni care să legitimeze un program anume. Carența de comunicare trebuie luată mai ales în calcul. "Unde se termină cuvântul, acolo începe scrâșnirea dinților", spunea un scriitor care a cunoscut bine asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
publicului la temele puse în discuție. Pierre Rentchnick explorase de altfel și alte zone în aceeași direcție, îndreptându-și atenția mai ales spre zonele totalitare. Motivații de conduită surprinzătoare au putut fi puse în lumină. S-a conchis repede că frustrația e foarte răspândită în zona politicului. Nu cumva "orfanii" acestei lumi joacă un rol mai important decât se bănuia? Ce a putut motiva un comportament bizar, o consecință cu totul neașteptată în cutare moment istoric? Ce loc ocupă "intimitatea" omului

[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531

prin inafectivitate, insensibilitate, impulsivitate, egofilie ("Romanian Journal of Legal Medicine" Vol. XIV, nr. 1, 2006). Ultimul element al conceptului triunic este definit de factorii situaționali determinanți ce realizează trecerea la actul antisocial propriu-zis: consumul de alcool sau droguri, intoleranță la frustrații, incapacitatea de manifestare afectivă, impulsivitatea scăpată de sub control. Dată fiind complexitatea fenomenologiei delincvenței este semnificativ ca în analiza acesteia să se țină seama de întregul complex de determinare: a) dimensiunea statistică cu scopul de a evidenția pe indicii spațio-temporali a

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
afective, și mai ales a celor socio-morale. A.M. Durea (apud Preda, 1981, p. 75) a demonstrat că în general delincvenții prezintă o arierare a maturării afective de circa 2 ani comparativ cu cei nedelincvenți de aceeași vârstă. În privința carențelor afective, frustrația ocupă un rol semnificativ și poate facilita comportamente ce denotă instabilitate și labilitatea afectivă, ambivalență până la indiferență și absența emoțiilor, a inclinațiilor altruiste (crește foarte mult rata egocentrismului). * tulburări caracteristice identificate prin imaturitate la acest segment al personalității manifestat prin

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
J. Pinatel, 1956). Periculozitatea actului criminogen apare odată cu conceperea mentală a acestuia, urmând cu punerea în fapt a omorului și se finalizează cu atitudinea individului față de comiterea acestuia. Maniera de punere în practică a "planului omocidar" variază în funcție de starea de frustrație resimțită de subiectul individual, de locul ocupat de aceasta în sistemul axiologic al individului, astfel că persoana nu reușește să-și controleze impulsurile agresive. Psihopatul este caracterizat printr-o autocentrare semnificativă, conveniențele sociale și relaționarea cu semenii reprezintă "un dat

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
fără însemnătate sau valoare negativă din punct de vedere social și / sau moral. Așadar, ucigașul, caracterizat printr-un nivel carențat de evoluție psiho- afectivă și socio-morală va percepe lipsa acelui element (obiect, mijloc, resursă psiho-socială) drept o sursă semnificativă de frustrație. Sub imboldul acestei tensiuni resimțite, cel în cauză va căuta sub orice formă să-și acopere "lipsa", își va premedita fapta, pe care o va pune în fapt, comportamentul agresiv reprezintă de fapt incapacitatea acestuia de a se adapta la

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
malign al faptelor sale. Individul nu reușește decât pe această cale, iar periculozitatea actelor omucidare constă în etapa de premeditare a acestora și, mai ales, a duplicității afective, este indiferent la nevoile celor din jur și, totodată, incapabil de loialitate. Frustrația resimțită ca marcantă dezvoltă la psihopat un nihlism social total. 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizează pe criminali. În felul acesta, criminalul este o persoană care se deosebește

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579

a văzut birocrația ca o "colivie de fier" necesară, dar în mod inevitabil prinzând muncitorii în cursă într-o situație depersonalizată. Atât Marx cât și Weber au recunoscut că lipsa controlului oamenilor asupra muncii lor este o sursă cheie a frustrației pe care o trăiesc muncitorii moderni. În general, amândoi au crezut că alienarea poate face viața muncitorilor moderni destul de grea. În plus, Marx a gândit că această situație poate semăna semințele distrugerii birocrației; muncitorii se vor revolta și vor înlocui

by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474

semenului”, empatia specific umană, este influențată de personalitatea omului Înțeleasă ideo-afectiv și se exprimă prin conduita motivațională care tinde totdeauna la păstrarea homeostazei conflictuale. Ori de câte ori organismul Întâmpină un obstacol În calea care-l conduce spre satisfacerea unei trebuințe vitale, apare frustrația. Se descriu astfel două tipuri de frustrație: A. Frustrația primară sau privațiunea, care se caracterizează prin tensiunea și insatisfacția subiectivă, datorate absenței acelei situații finale care este necesară satisfacerii unor nevoi afective. B. Frustrația secundară, care se caracterizează prin prezența

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
personalitatea omului Înțeleasă ideo-afectiv și se exprimă prin conduita motivațională care tinde totdeauna la păstrarea homeostazei conflictuale. Ori de câte ori organismul Întâmpină un obstacol În calea care-l conduce spre satisfacerea unei trebuințe vitale, apare frustrația. Se descriu astfel două tipuri de frustrație: A. Frustrația primară sau privațiunea, care se caracterizează prin tensiunea și insatisfacția subiectivă, datorate absenței acelei situații finale care este necesară satisfacerii unor nevoi afective. B. Frustrația secundară, care se caracterizează prin prezența unor obstacole sau obstrucții În calea satisfacerii

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]