715 matches
-
formelor de reacție la frustrare la omul adult normal, la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante” sunt principalii factori care vor determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la care „complexitatea organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante” sunt principalii factori care vor determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o anumită direcție acțiunii de răspuns. Reacția la frustrare ete
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
organizării personalității” maschează adesea, sub deghizări greu sesizabile, natura (specificul) reacțiilor la frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante” sunt principalii factori care vor determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o anumită direcție acțiunii de răspuns. Reacția la frustrare ete determinată, altfel spus
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrare. Răspunsul la frustrare depinde, desigur, nu numai de valoarea și forța obiectivă a elementelor situații frustrante, ci și de modul subiectiv în care persoana frustrantă percepe situațiile frustrante. În acest sens, putem spune că semnificația și valoarea acordată „situației frustrante” sunt principalii factori care vor determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o anumită direcție acțiunii de răspuns. Reacția la frustrare ete determinată, altfel spus, de o constelație de factori în care interacționează variabilele organismului, variabilele perceptuale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care să-i ofere mai mari șanse de succes. Continua „lamentare”, „autocondamnare” și „autopedepsirea”, „obsesia culpabilității” etc., sunt și ele reacți care reprezintă un semn că organismul întâmpină dificultăți în procesul adaptării (ex. și-a pierdut vitalitatea, protecția împotriva agenților frustranți). Determinarea obiectivă/realistă a condițiilor situației conflictuale în procesul de evaluare și interpretare a motivației și atitudinilor semenilor este, în schimb dovada prezenței unei flexibilități în planul gândirii, al autodominării afective și axiologice a persoanei în cauză. Cerceătorii au clasificat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afective și axiologice a persoanei în cauză. Cerceătorii au clasificat marea varietate a modalităților de reacție la frustrare în funcție de mai multe criterii. Astfel, S. Rosenzweig ia în considerare următoarele trei puncte de vedere principale: 1) „economia” (gradul de deposedare) trebuințelor frustrante, 2) „sinceritatea” răspunsurilor, 3) caracterul, mai mult sau mai puțin, „adecvat” al răspunsurilor la frustrare. 1) După primul criteriu, cel al „gradului de deposedare” a trebuinței, reacțiile la frustrare pot fi: a) reacții de apărare a „eului”; b) reacții de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i le impune obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat, comparativ cu reacțiile de apărare a „Eului”, iar natura de „sublimare” și de „conversiune”. c) În reacțiile care exprimă dominanța (persistența, invitabilitatea) „obstacolului”, individul, lipsit de apărare, răspunde în mod steriotip și ineficace
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
termenii succesului imediat sau ai eșecului este incompletă și superficială”. (op. cit., p. 393) În privința celui de-al doilea criteriu, H.H. Kendler a relevat mai mulți factori de care depinde persistența unui răspuns, în condițiile repetării sau menținerii îndelungate a obstacolului frustrant, și anume: a) forța tendinței, trebuinței, sau scopului urmărit, b) tăria deprinderilor și obișnuințelor contrariate, c) poziția reacției în sistemul comportamental (adică importanța pe care noi o acordăm atitudinii de răspuns, pentru statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vârste, își pune amprenta pe tipul de răspuns la frustrare. În acest sens, credem că diferențierea reacțiilor la frustrare în funcție de măsura în care acestea au fost sau nu elaborate, prelucrare, printr-un proces de reflectare/cunoaștere obiectivă, adecvată a „situației frustrante” reușește să surprindă mai bine modul în care „fenomenul frustrației” ajung să desemneze, tot mai mult, în lumea umană acel raport social și conștient între drepturile ce ni se cuvin și datoriile pe care le avea. Utilizarea unui astfel de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
formată conduita de „obligativitate”, sentimentul „datoriei” și al „responsabilității” față de sine și față de alții - ne permite să grupăm diversitatea formelor de conduită la frustrare în următoarele două categorii: 1) Reacții predominat afective, cvasi-biologice și subiective, în care întâmlnim, din partea subiectului frustrant, fie o tendință activă de a domina „agentul frustrant” prin înfrângerea lui, fie o tendință defensivă de a se retrage, de a se refugia din fața realității și chiar de a se autoînvinui. Primului tip de reacții, celor legate de tendința
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
față de sine și față de alții - ne permite să grupăm diversitatea formelor de conduită la frustrare în următoarele două categorii: 1) Reacții predominat afective, cvasi-biologice și subiective, în care întâmlnim, din partea subiectului frustrant, fie o tendință activă de a domina „agentul frustrant” prin înfrângerea lui, fie o tendință defensivă de a se retrage, de a se refugia din fața realității și chiar de a se autoînvinui. Primului tip de reacții, celor legate de tendința activă de dominare și revendicare, le corespund trăiri emoționale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Primului tip de reacții, celor legate de tendința activă de dominare și revendicare, le corespund trăiri emoționale caracteristice: accese de mânie, furie, impulsivitate, iritabilitate, crize de violență etc.; aceste reacții se întemeiază pe un mod de interpretare caracteristic a „situațiiei frustrante”: astfel, privațiunea este apreciată ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. Celui de-al doilea tip de reacții, întemeiate pe tendința defensivă de retragere din fața obstacolelor, le corespund frica, tristețea, depresiunea, remușcarea etc.; aceste reacții decurg și ele dintr-un mod de interpretare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în cauză să fie mereu revendicative, sau al subestimării (al „complexului de inferioritate”, care încurajează abandonul, renunțarea la luptă). Vom include, așadar, în această categorie acele reacții care, prin faptul că se întemeiază pe moduri inadecvate de interpretare a „situației frustrante”, nu pot constitui rezolvări frustrante, care să ducă la o deplină reechilibrare psihică, la o armonizare a raporturilor cu semenii. Aceste reacții nu duc de căt la echilibrări temporare, generând în relațiile interindividuale noi tensiuni și situații de conflict. Vom
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
revendicative, sau al subestimării (al „complexului de inferioritate”, care încurajează abandonul, renunțarea la luptă). Vom include, așadar, în această categorie acele reacții care, prin faptul că se întemeiază pe moduri inadecvate de interpretare a „situației frustrante”, nu pot constitui rezolvări frustrante, care să ducă la o deplină reechilibrare psihică, la o armonizare a raporturilor cu semenii. Aceste reacții nu duc de căt la echilibrări temporare, generând în relațiile interindividuale noi tensiuni și situații de conflict. Vom menționa, în acest sens, câteva
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de urmă, cu reacție amânată), cât și „opoziționismul” (ca fenomen reacțional de tipul îndărătniciei, încăpăținării, refuzului, egoismului excesiv - care se pot degrada în forme psihopatice de delir de revendicare și paranoia), declanșează, de regulă, reacția de ostilitate din partea agentului considerat frustrant, ceea ce prin „feed-back”, generează o nouă agresiune („cercuri vicioase”, producătoare a fenomenului de „vendetă”). Nu mai puțin inadacvate prin efectele lor sunt reacțiile care se întemeiază pe stări de neîncredere în forțele proprii, pe tendința de renunțare la luptă, la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la posibilitatea găsirii unor soluții noi, constructive. „Izolarea”, de exemplu, așărută sub forma refuzului de a conversa, de a colabora, „fuga”, ca tendință de evaziune dintr-un mediu considerat ostil, „fixarea”, „regresiunea”, „uitarea voită” (expulzarea din conștiință a urmelor evenimentelor frustrante) etc., nu pot constitui, nici ele, precede eficace de atenuare a consecințelor frustrației. Aceste reacții, cu caracter defensiv, amplifică, de regulă, impresia de frustrare, sporind preocupările de introspectare și introvertire; de aici și caracterul emoțional, rigid, conservator, lipsit de finalitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu însușiri psihologice autentice), sau în obstacolele externe, apreciate întotdeauna ca foarte puternice, de neînvins. 2) În categoria a doua, grupăm reacțiile cu caracter predominant intelectual și obiectiv, care se întemeiază pe un mod adecvat/realistă de interpretare a „situației frustrante”: privațiunea este apreciată ca rezonabilă și nu neapărat ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. De data aceasta, persoana frustrată este capabilă să aprecieze că, în contextul situației concrete respective, obținerea satisfacției dorinței/aspirației sale de moment, sau nu este posibilă, datorită unor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o „compesație” prin substituirea unei acțiuni cu alta care-i poate oferi o satisfacție echivalentă. Comportamentul la frustrare diferă, așadar, sub raportul complexității psihologice, al caracterului lui mai mult sau mai puțin „adecvat”, „rațional”, sau „emoțional”, „neintegrat”, în funcție de vârsta subiectului frustrant, de gradul maturității sale afective și axiologice. Un anumit gen de reacție la frustrare vom întâlni, de exemplu, la copilul mic, comparativ cu preadolescentul, și altele la vârsta tinereții și maturității. Vom face în continuare câteva noțiunii, în acest sens
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
provocată, în mod obișnuit, de interdicțiile părinților, sau de simple conflicte cu frați, surori, sau alți copii. Atunci când, sub influiența repetată a unor frustrări de același fel, copilul a adoptat un anumit mod de comportament reacțional, eventual bine adaptat situației frustrante respective, acesta tinde să utilizeze rapid, în noile situații, comportamentul respectiv, chiar și atunci când el a devenit inadecvat. Acest fenomen, care explică numeroase comportamente umane aflate la limita de inserție cu comeniul patologicului, a fost demonstrat pe animale, îndeosebi pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a reacțiilor, o persistență a unui anumit răspuns, chiar și în situațiile care ofereau posibilitatea găsirii unei soluții mai bune. Experiențele respective (ex. cele ale lui Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat deci, faptul că influiența situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
observate la copil, chiar în lipa situațiilor excepționale de frustrare, caracterizează unul din aspectele infantilismului afectiv la adult. Psihologii relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în situațiile de frustrare, asigurând un răspuns adecvat. 2) În preadolescență se produc, după cum știm, profunde restructurări în sfera personalității, care va evalua trecând succesiv prin stadiile „căutării de sine” (11-14 ani
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult sau mai puțin „subiectiv”, „afectiv”, sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare/de inhibiție, perseverență, curajul, fermitatea, tendința spre dominare sau supunere etc. explică, în mare măsură, diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să ne limităm la cercetarea unui model unic de „situație frustrantă”, și la considerarea unui comportament uniform la frustrație, caracteristic situației frustrante modei, ci, - pornind de la recunoașterea existenței unei diversități de structuri și de niveluri psihologice individuale, a unor diferite tipuri de situații conflictuale, - se impune să cercetăm „frustrația” în condițiile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]