738 matches
-
atunci au Început să treacă yankeii, cum să nu-i aud, cum să nu-i văd cu ochii mei pe ticăloșii ăia... ăi doi care-au trecut În goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Fir-ai al dracului!» - zicea, chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i făcuse nimic“ - zice - „Dan nu făcuse rău nimănui, Îți dai seama. Dar trebuia să facem ceva, așa că i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cum e treaba cu gherela dintre vechi și noi (modern/postmodern, azi/ieri, extrema de pe stânga, cealaltă de pe dreapta, etc. și etc) nu mai voiesc să știu, cu interes la TV privesc: taman acu, pe ulițele din LA, baban se fugăresc niște mașini cu personaje negative și cu personaje pozitive. Pe urmă, când cursa sfârșește indistinct într-un bar, mă apucă deodată grija că rămân de căruță și că, nespunând eu nimic referitor la problemele fundamentale ale țării, uitat fi-voi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce veneau din Bizanț, trece Istrul pe malul stâng pentru a lovi pe Geți. Trecerea lui este acoperită de umbrele nopții și adăpostită pe malul getic de un întins lan de grâu cu spicele înalte. Geții surprinși sunt bătuți și fugăriți până la un oraș al lor de lemn, care este luat și ars de Alexandru. Regele macedonian însă, neavând ca scop a urmări pe Geți mai în ăuntrul țării lor, se întoarce încărcat de prăzi pe malul drept al Dunării, primește
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Licinius Crassus, care se puse în legătură cu acel Oroles, regele Geților. Acesta, după ce încercase în zadar unirea între Geto-Daci, se dăduse în partea lui Octavian. Crassus bate, cu ajutorul lui pe Daci și pe Bastarni și-i respinge peste Dunăre. Pe când îi fugărea prin Moesia către Dunăre, aruncă mrejele sale și prinde în clientela romană mai multe triburi din popoarele trace ce se aflau aici, cele mai multe Geți ce nu trecuseră încă Dunărea. Când se întorcea Crassus înapoi din expediția lui, niște popoare din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
din Capela Sixtină atinge și trezește viața în degetul întins al lui Adam. Aici, Michelangelo (1475-1564) reușește să insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de fiare și refugiat în copacul ros de un șoarece cenușiu și de unul negru, pândit din văzduh de păsări și obligat de o reptilă să se retragă spre marginea crengii pomului vieții; el întinde mâna spre o picătură de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
totuși că, caii erau oboșiți. La întoarcere spre casă neam oprit, i-am adăpat, i-am lăsat liberi să pască, altfel erau puține șanse de Așajunge acasă. După câteva ore de odihnă ne-am întors la pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o pe scurtătură, prin mai multe sate, dar când să trecem râul șiret cu bacul spre comună, nu aveam bani pentru bac, dar milogindu-ne cârmaciului, spunându-i
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de încurcate... dacă eu sînt ham iar ea e mac, eu o fugăresc pe ea... dar dacă ea e mac iar eu cri, atunci ea mă ciugulește din iarbă... ei, atunci se pare că trebuie să ne hotărîm cum stau lucrurile. Pînă una, alta, ne-am decis că sîntem amîndoi un fel de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
E un fenomen, mă trezesc mereu în zona asta... nu știu cum se face, dar ajung întotdeauna la tine în cartier... Trebuie să studiez fenomenul să aflu ce se întîmplă... Eu nu te oblig să vii cu mine, dar nici nu te fugăresc, mi-a răspuns ea. Așa că merg cu ea oriîncotro se duce, cînd nu se grăbește undeva sau nu am eu de mers undeva anume. Atunci se nimerește să fim în același tramvai, pe aceeași șosea, în același timp, ajungem să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
banii de pe apartament mi-am luat mașină, cal, căruță. Că ne-am mutat; din oraș ne-am mutat la țară. Ea, din patru milioane jumate, și-a luat un lănțișor. De 60 de mii. Și, după vreo două-trei luni, am fugărit-o de-acasă. Și-am rămas cu toate alea, mașină... și-am găsit alta. Și aia mi-o pus capăt. Am vândut tot. Nu eram greu de păcălit de-o femeie. Era o stricăciune. Dar așa m-o prostit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-a venit de hac
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cap și ridică din umeri a neputință. — Încearcă să le spui asta unor gemene de patru ani. Au ținut morțiș. Mă duc la fereastră ca să privesc două miniaturi ale mascotei de la Michelin, Înfofolite În canadiene portocalii cu stacojiu, cum se fugăresc prin grădină și rîd. Mi-aș dori ca și fiul meu să țină morțiș să iasă din casă iarna, spune Charlie. Sau În orice altă perioadă a anului, de fapt. E dependent de televizor, ceea ce n-ar fi chiar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea cu o ursoaică cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț masiv, dar probabil speriat și gata-gata să ne fugărească. Iată-ne în sfârșit la apa cea mare a Padului. Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă de chirpici de pe mal. Dinaintea unei uși cu găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de comori În jos pe scări. Maja Își dori ca animatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privească În față, În timp ce el - persoana În care avea probabil cea mai mare Încredere pe lume - apăsa trăgaciul. Al treilea cartuș e Încă În ea: ultima lovitură În inimă, de la distanță mică. Zece centimetri, poate mai puțin. Poate că a fugărit-o - glasvandul verandei e deschis, pe balcon suportul pentru rufe e răsturnat -, poate a Încercat să se cațere pe terasa blocului, s-a urcat pe suportul de rufe, barele acelea de fier ruginite nu au putut susține greutatea, a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu m-a mai părăsit. Re-nefer a încercat și ea să mă liniștească. Ea nu era nemulțumită de târgul care se făcuse. - În Egipt, spunea ea, băieți sunt circumciși când li se schimbă vocea. E un moment destul de vesel - îi fugăresc pe băieței și-i prind și după acea sunt foarte răsfățați și tratați cu dulciuri și orice bunătăți mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici nu se lăuda cu el, povestea lui era tragic de stupidă. - În seara aceea, mă aflam În portul Le Havre, căpătasem o informație despre unde pot cumpăra marijuana. Am fost reperat de o patrulă de polițiști care m-au fugărit, unul din ei m-a prins și, ca să mă eliberez, l-am lovit... Bietul de el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din brațele noastre și se Încovoia pe pământ, dând acele sunete grele, fără să ne privească În ochi. - Măcar de-am da de apă la copacii ăia, zise Enkim. Nu-l mai văzusem niciodată așa de Îngrozit - nici măcar când ne fugăriseră uriașii sau când fusese cât pe ce să ne Înecăm. Avea ochii mari și sticloși, iar buzele Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stat în el cincisprezece ani. Am dispărut din Germania la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Am reapărut, fără să fiu recunoscut, în Greenwich Village. Acolo am închiriat un apartament deprimant la mansardă, cu șobolani care chițăiau și se fugăreau prin pereți. Am continuat să locuiesc în mansarda aceea până acum o lună, când am fost adus în Israel pentru a fi judecat. Avea și ceva plăcut jalnica mea mansardă cu șobolani: de la fereastra din spate se deschidea priveliștea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-și închipuie visele lui? Trebuie că erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acestui labirint se ascundea? Îi era frică și ei? Victor își mușcă buza până-i dădu sângele... Rămas singur, Ion se uită visător la tablourile ce reînviau vremurile când el și Victor se jucau cu alți copii, când adolescenta Celia fugărea găinile, când el cu Celia se aflau într-un parc, în ziua nunții... De asemenea, un alt tablou o reprezenta pe Odette într-un spital din Africa, îngrijind copii slabi și suferinzi. Domol, o harpă eliberează note diafane, săltând peste
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la al cincilea bulgăre s-a oprit din plâns și la al zecelea a luat Adina Dabija 10 și el zăpadă și a aruncat În mine, cu sete. Au aruncat și copiii În noi. Și noi În copii. i-am fugărit pe toți, pe unul l-am prins și i-am tras o mozoleală, apoi m-au prins ei pe mine și mi-au băgat câțiva bulgări În sân. Au Început să-mi clănțăne dinții de frig - zăpada Începuse să se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cer În raze perpendiculare. Aveam În mâini dovada că tatăl meu era om. la oraș considerasem miopia un noroc. FĂră ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de colo-colo, fugărindu-se odată cu punctele mici și negre ale aberațiilor de retină. Acum nu mai aveam nevoie de nici o altă lume. Eu Însămi deveneam un punct care aleargă pe o retină mai mare, nevăzută, care avea, ca și mine, nevoie de joc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]