1,190 matches
-
să recruteze ca informator un țăran (Constantin Ciorgan) din satul Bistrița, județul Vâlcea, persoană de sprijin a grupului de partizani. Astfel s-a aflat că în una din nopțile de început de aprilie 1949 trebuia să aștepte un număr de fugari, care veneau cu trenul de la București, pentru a-i conduce la grupul din munți. S-a decis să se acționeze pentru capturarea celor dintâi. Însă acțiunea a fost dejucată de partizanii din munți, care au reușit să prindă doi subofițeri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aceștia erau extrem de slab dotați, milițianul povestește că rebelii aveau puști-mitralieră și branduri (aruncătoare de mine). Cei doi subofițeri au fost găsiți legați de un copac. „Spuneau că urmau să fie judecați în duminica Paștelui de un tribunal format dintre fugari, că erau acolo și judecători și procurori“44. Partizanii supraviețuitori au precizat că s-a tras fără somație asupra lor cu tot armamentul existent în dotarea trupelor (arme automate, mitraliere, branduri și chiar aruncătoare de flăcări), provocându-se și incendierea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
foarte bine“), care de fapt s-a dovedit a fi omul partizanilor. Ulterior a dispărut. A fost condamnat în contumacie la 25 de ani închisoare. Prin ianuarie-februarie 1951 s-a dispus depistarea sa, în acțiune fiind implicați 20-30 de milițieni. Fugarul își făcuse un adăpost sub podeaua casei, pe care milițienii l-au descoperit-o cu greutate. S-au găsit în ascunzătoarea lui o mașină de scris, un pistol și numeroase manifeste ale partizanilor de pe Muntele Bistrița, „cum să organizeze ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
de apocalips: „La amiază într-o zi / se făcu pe cer o pată / întâi un zid se prăvăli / apoi tăria toată. // Și mai noapte se făcu / fulgere tăiau în ea / a carne și a pietre arse / tot mai tare mirosea. // Fugarii orbi se-mpiedicau / în sânge îmbrăcați /mitraliere țăcăneau / frații se rupeau de frați” (Lagăr IV ). Un ciclu singular, în Kairos, e cel intitulat Peisagiu, format din texte în versuri albe aritmice, fără punctuație, fără majuscule, cu propoziții nediferențiate: un singur
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
masă care, începând de la mijlocul lui ianuarie, s-a amplificat până la panică. Odată cu fuga pe drumul de țară, a început și moartea la marginea drumului. Nu pot s-o descriu. Nimeni n-o poate descrie. Doar atât: o parte din fugari a ajuns în orașele portuare Pillau, Danzig și Gotenhafen. Sute de mii au încercat să scape de oroarea care se apropia tot mai mult pe calea navală. Sute de mii - statisticile indică peste două milioane de fugari salvați în Vest - s-
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
atât: o parte din fugari a ajuns în orașele portuare Pillau, Danzig și Gotenhafen. Sute de mii au încercat să scape de oroarea care se apropia tot mai mult pe calea navală. Sute de mii - statisticile indică peste două milioane de fugari salvați în Vest - s-au îngrămădit la bordul navelor de război, de pasageri și comerciale; așa a fost luată cu asalt și Wilhelm Gustloff, care staționa de ani de zile legată la cheiul Oxhöft din Gotenhafen. Aș vrea să pot
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
impus ca un talent viguros. Vechilii scot fără milă femeile bătrâne și bolnave la clacă (În drum spre Hârlău), fetele și nevestele țăranilor sunt seduse de „domnișori” (Păcat boieresc), pe multe moșii muncitorii agricoli se recrutează din rândul dezertorilor și fugarilor, au drept locuințe bordeie și lucrează sub regimul unei exploatări nemiloase (Bordeenii). Disperați de abuzurile autorităților, oamenii își iau câmpii (Emigranți la Brazilia) ori țin calea persecutorilor și îi judecă ei singuri (O umbră). Hoți de codru vestiți, prezentați cu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fatală intervenționiștilor. Și-au pierdut capetele atunci, după înfrângere, marele ban Tudosie din Periș (însurat cu Maria din Florești 219), Udriște din Mărgineni, mare vistiernic, soțul Ancăi; (fiică a lui Radu de la Afumați și a Doamnei Voica 220). Pe alți fugari (și au fost mulți: marele logofăt Tudor din Orboești - însurat cu Stana, a cărei mamă era Caplea, fiica lui Vlad Călugărul, marele clucer Drăghia, Drăghici din Greci, mare vistiernic 222, marele vornic Stănilă din Pietroșani. Pe ultimul, care era însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la cinci mile distanță de Lahore. Fiind un fanatic convins, Jalla, idolul 229 lui Hira Singh, unelti Împotriva marelui preot al sikhșilor, guru Baba Bir Singh. Sub pretextul că acest om sfânt era În relații bune cu rebelii și cu fugarii, primindu-i În tabăra sa pentru a pricinui abandonarea țării În mâinile englezilor, Jalla Îl Îndemnă pe ministru să-și trimită o parte din trupe la reședința preotului pentru a-i captura pe presupușii prizonieri fugari. În urma expediției desfășurate În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În oraș circulase chiar un zvon potrivit căruia Jewahir Singh avea să-l ducă pe Dalip Singh la Ferozepore și să-l predea englezilor, Însă dimineața devreme, Hira Singh ieși din cetate pe calul său și-i aduse pe ambii fugari Înapoi. Potrivit obiceiului, la intrarea lui Dalip Singh În fortăreață s-au tras sute de salve de tun. Acesta a fost Încredințat din nou mamei sale, iar Jewahir a fost Întemnițat. În tot acest timp, Între panditul Jalla și una
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Hira Singh nu scăpă din mâinile lor. Pe la amiază, Lal Singh și Jewahir Singh reveniră victorioși În cetate cu cele cinci căpățâni luate ca trofeu; În tot acest timp, trupele de ariergardă, Însetate de prădare, Își Împărțeau bogățiile pe care fugarii le luaseră cu ei. Autorul este repus În drepturi de către Jewahir Singh, În 1844tc "Autorul este repus În drepturi de către Jewahir Singh, În 1844" Fiecare se grăbea În acele momente să aducă darul său (nazerana) și să-și exprime felicitările
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în pod ca niște spânzurați” (Măștile) etc. Altcândva e prizonier (Zăbrele, Zidul), drumeț al cărui țel unic este mersul ori așezarea propriului trup în locul cărămizii ce lipsește în zidul de la capăt (Meșterul Manole), călător ce înconjoară mereu abisul propriu (Prăpastia), fugar perpetuu (Fugeam), locutor în care „nu-i loc de cuvânt” (Sunt vânt, Ajuns la tăcere), instalat într-o chinuitoare dilemă (Este o întrebare sau un răspuns?), respingând întrebarea, căci „cuvântul e străin în limba sa: tăcere” (Art poétique). Prin intensitatea
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934; O ulcică la taica, București, [1935]; Congresul păpușilor, București, [1938]; Pici și pitcoace, București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București, 1914; Giuseppe Giacosa, O partidă de șah, București, [1917]; Luciano Zuccoli, Cuconițe și dudui, București, [1918], Mititica, București, [1926]; Gabriele D’Annunzio, Episcopo & C-ie, București
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
redacția se mută la București. Publicația are condiții grafice deosebite și, deși îi lipsește un program literar, beneficiază de colaborarea unor scriitori importanți: prozatorii Gh. Brăescu (Înzestrarea, În cantonament, Paștele, Joia Moșilor, Cunoștință veche, Schitul lui Tărâță), F. Aderca (Un fugar, frumosul invalid, Cei trei magi, Rusia și Japonia, Trecutul gratuit, De ce uităm?), Ion Pas (La locul Calvarului, Plăceri de iarnă, Bătrânul, Învierea adevărată), V. Demetrius (Sacrificarea mielului), Victor Eftimiu (Omul care a vorbit regelui), Gala Galaction (Întâiul Paște petrecut în
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea Codalbul a fost pusă în scenă în 1977, la Teatrul „Ion Creangă” din București. SCRIERI: Răzbunarea Ofeliei, București, 1967; Îngerul negru, București, 1969; Acasă, fugarule!, București, 1970; Masca burgundă, București, 1971; Egreta violetă, București, 1972; Nopțile colonelului Bârsan, București, 1973; O noapte în „Venus”, București, 1974; Spada de Toledo, București, 1976; Eroul necunoscut, București, 1977; Fotografia de nuntă, București, 1981; Norocul era șchiop, București, 1982
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
colonelului Bârsan, București, 1973; O noapte în „Venus”, București, 1974; Spada de Toledo, București, 1976; Eroul necunoscut, București, 1977; Fotografia de nuntă, București, 1981; Norocul era șchiop, București, 1982; Capcana din Bulevardul Primăverii, București, 1994. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Acasă, fugarule!”, RL, 1970, 27; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; George Pruteanu, „Egreta violetă”, CL, 1972, 15; Cornel Ungureanu, Romanul polițist, ATN, 1973, 5; Popa, Dicț. lit. (1977), 394; Emil Manu, „Eroul necunoscut”, „Pentru Patrie”, 1978, 4; Constantin Ciopraga, „Norocul
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
din fața invadatorilor sovietici. Oamenii nu sunt lăsați să urce în tren, sunt capturați și duși cine știe unde, trenurile sunt atacate, blocate și se încearcă distrugerea podurilor. Când „ultimul tren spre România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă cu groază la descinderea parașutiștilor. Ultimele două sau trei vagoane se răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
aminte! Queequeg moare vitejește! Vitejește, vitejește, vitejește! Dar micul Pip a murit ca un fricos, ca un laș! A murit dîrdîind de frică! Rușine lui Pip! Ascultă, dacă-l vezi pe Pip, dă sfoară în toate Antilele că-i un fugar, un laș, un laș, un laș! Spune-le c-a sărit dintr-o barcă! N-aș bate toba pentru Pip-lașul și nu l-aș face general, dacă-ar muri aici, încă-o dată. Nu, nu! Rușine tuturor lașilor - rușine lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-se din «gros», au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică, rutinieră și fără perspectivă. Evadarea aceasta a și reușit în câteva cazuri, și ei îi datorăm unele succese ale liricii noastre. Există însă și cazuri când «fugarii», nerezistând ritmului accelerat al cursei, au fost readuși în «pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât e vorba aici de poezia de dragoste (unde rutina, convenționalismul și tonul declarativ n-au lipsit, ba se mențin și azi), nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
jos a terasamentului, chiar la locul ieșirii. Nu simți durerea, dar avu timp să se gândească la fiul său, deja mobilizat: „Trebuie să-i spun lui Pavel că oamenii ăștia sunt ca niște mașini...“ Soldații trăgeau, schimbau încărcătoarele, trăgeau. Dacă fugarii ar fi continuat să se ivească de sub garnitură, acei nouă soldați și-ar fi petrecut restul vieții ucigându-i. IV Pavel crezu că minutele acelea aveau să-i întrerupă brutal somnul vreme de nopți întregi de atunci încolo: zornăitul șenilelor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi înfuriat pe agresori și ne-ar fi lipsit de o șansă redusă de supraviețuire. Se auzise țăcănitul câtorva rafale, multiplicat de ecoul etajelor, a urmat explozia. Ne era imposibil să ne dăm seama dacă grenada fusese aruncată de un fugar sau de urmăritorii săi. În orice caz, nu urcaseră mai sus, iar soldatul murise pe palierul restaurantului. Nu-mi mai amintesc pentru ce tabără lupta. Eram pur și simplu uluit de tinerețea lui. Îi acoperisem trupul cu o față de masă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să dea continuării acestei vieți o aparență de necesitate. A început să vorbească. Vocea lui a făcut să se ivească orășelul acela Destin, din Florida, apoi un om, un fost rus care se prezenta sub numele de Val Vinner, un fugar obișnuit, a cărui singură particularitate era că te trădase. Silueta lui se alcătuia ca într-un joc de puzzle, din care încă mai lipseau destule fragmente. Prudent, ambițios, foarte mândru de reușita lui. Recrutat de spionajul american, dirija filiera care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru a ajunge lângă fratele mai mare. Aveam să aflu mai târziu că cel mare era fiul soției lui Vinner; văzându-i însă pe cei doi copii, am avut impresia că vin dintr-o epocă încheiată și că, de atunci, fugarul avusese timp să se americanizeze și să întemeieze familia asta, care avea cel puțin opt ani vechime... Atunci un bărbat, care se ivi pe veranda casei, chemă copiii. Am ridicat privirea și, reușind să domin în câteva secunde uluirea pricinuită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cruntele confruntări scăpând vreo sută de suflete, care s-au adăpostit în Monte Rotondo. Printre aceștia se aflau și părinții celui ce avea să se nască: Carlo Maria Buonaparte și Letiția Ramolino. Acolo, în Grota Refugiaților, aveau să se adăpostească fugarii. Și tot acolo aveau să se desfășoare tratativele cu trimișii contelui Voux, în urma cărora s-a înțeles că rezistența nu mai avea nici un rost. - El va fi răzbunătorul Corsicii! a izbucnit Letiția într-un moment de nestăpânită furie, protejându-și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]