706 matches
-
vita hominis super terram. Viața mea are în sfârșit un scop: am acum de dus la capăt o cucerire. O, Eugenia, Eugenia mea, trebuie să fii a mea! Cel puțin, Eugenia mea, cea pe care am făurit-o în viziunea fugitivă a acelor ochi, a acelei perechi de stele din nebuloasa mea, Eugenia asta, da, trebuie să fie a mea; cealaltă, cea a portăresei, sau a cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
distrag. Și în plus, cum îți spuneam, aș vrea ca, dacă un rimancier ascuns ne ascultă și ne notează cuvintele pentru a ni le reproduce cândva, cititorul rimanului să ajungă să-și pună la îndoială, fie și doar o clipă fugitivă, propria realitatea tangibilă și să se creadă la rândul său nu alta decât un personaj rimanesc, ca și noi. Și asta la ce bun? — Ca să să se elibereze. Da, am mai auzit că efectul cel mai eliberator al artei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort și nu ne mai aparține mai mult decât ne va aparține într-o bună zi propriul nostru schelet sub pământ. Istoria, unicul lucru viu, este prezentul etern, clipa fugitivă care rămâne trecând, care trece rămânând, și literatura nu e altceva decât moarte. Moarte din care alții pot lua viață. Pentru că cine citește un roman îl poate trăi, retrăi - și cine zice un roman zice o istorie -, și cine citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
visele. Și ceea ce e cu adevărat romanesc este cum se face un roman. Cum se face un roman Iată-mă în fața acestor pagini albe - albe ca viitorul cel negru: teribil alb! -, încercând să țin în loc timpul care trece, să imobilizez fugitiva zi de azi, să mă înveșnicesc sau mă nemuresc în sfârșit, deși eternitatea și imortalitatea nu sunt unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare pentru a mă eterniza în prezentul fugitiv, în acest înspăimântător prezent istoric, istoria reprezintând posibilitatea atrocităților. Primesc puțină lume; îmi petrec cea mai mare parte a dimineților singur, în cușca asta din apropierea pieței Statelor Unite. După prânz mă duc la Rotonda de la Montparnasse, colț cu bulevardul Raspail, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mare încredere pe care o pot avea în judecata mea sănătoasă mi-a fost dată în momentele când, observând ce fac și ce nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub tăcere, mi-a încolțit bănuiala fugitivă dacă nu cumva sunt nebun. A fi nebun se spune că însemnează a-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi nici rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
firmă nu mai era o fabrică unde să fi existat hale de turnătorie și ateliere, o sală a cuptoarelor și un laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bine repede decât ușor.“ Acu nu ne-a mai urmatără nime. Ierau ca Budha cu haleala. Singuri-singurei, am dat În bășcălie și flirt, da așa cum cerea, ba bine că nu, Înaltu nivel al pretinei mele. Raza soarelui și-a piruetat fugitiva mâzgăleală pe apele dă anilină și toată natura s-a nălțat să răspundă momental. Oaia behăia În țarc, vaca mugea În munți, și În biserica vecină clopotele să ruga pă limbile lor. Da, cum să cerea politeță, m-am supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Orice pasiune pentru așa ceva, chiar dacă ești Orfeu În infern, devine dubioasă, iar jocul nu o salvează, e bătrînă, ce dracu’, și mai vine și după Ana Magnani, una dintre cele mai fabuloase actrițe din toate timpurile. Și care, În The Fugitive Kind, Orfeul lui Sidney Lumet din 1959, este copleșitoare. Acum, Kevin Anderson creează un Orfeu diferit de Marlon Brando, fragil, frumos, cu o linie rebel-hippie și care cîntă la ghitară. Brando nu cînta, poate din cauză că era un personaj atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu voi mai adăuga alte cuvinte. 82 Să luăm exemplul celor mai docți, cum ar fi cel al lui Tournely sau al lui Gazzaniga. Eu au scris un volum mare și erudit cu adevărat asupra harului. Numai în încheiere atinge fugitiv, nu tratează, chestiunea "în ce constă esența harului", și o lasă nerezolvată, ca o chestiune de curiozitate mai degrabă decît de importanță. Or, nu este acesta lucrul cel mai important și mai presus de orice, de a cunoaște esența, deci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-mi revin). Vorbim mai bine luni! — Luni, după cum ți-am spus, plec în expediție, cu grupa de la facultate, spune Eduard, stânjenit, nu pot lipsi, dar vinerea viitoare, când mă întorc, probabil seara târziu, te sun, negreșit. îi arunc o privire fugitivă. Dacă n-aș fi atât de agitată, aș spu ne ceva acid, fără doar și poate, despre expedițiile lui montane. Dar în acest moment nu-mi arde de nimic. Vreau doar să fiu eu cu mine însămi și nimic altceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
către intrarea blocului. Din șirul lung al automobilelor parcate la marginea trotuarului, o mașină demarează în scrâșnet de roți găurind cu farurile întunericul nopții. Limuzina se lansează în stradă, trece ca un fulger pe lângă el și lasă în urmă imaginea fugitivă a unui Buick negru. Sunetul motorului se aude tot mai slab, până ce se stinge în depărtare. II Marius venise de multe ori la vila familiei Hagiaturian din Sinaia, dar niciodată în perioada când tăcerea adâncă a iernii lua sfârșit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a reciti acea poezie din Baudelaire. Alături de trupul ei care ardea, o recitii de câteva ori... în privirea ei, cer livid din care se naște uraganul, la doaceur qui fascine, et le plaisir qui iue. Un éclair... puis la nuit! - Fugitive beauté Dont le regard m'a fait soudainement renaître, Ne te verrai-je plus que dans l'éternité? Aïlleur bien loin d'ici l trop tard! jamais peut-être! Car j'ignore où tu jais tu ne sais où je vais, O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de altminteri, pomenite. Lectorul naiv al manualului lui Roller, neînzestrat cu cunoștințe istorice prealabile care să îi activeze spiritul critic, nici nu poate bănui trecutul monarhic al României. Regalitatea română, dinastia Hohenzollern-Sigmaringen sau încarnările lor umane nu sunt tratate, nici măcar fugitiv, în nicio secțiune a lucrării de Istoria RPR. Mențiuni disparate la Casa regală, la Carol I ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
semenii noștri Înclină uneori să creadă că Fiul lui Dumnezeu este departe de noi, pe tronul Său ceresc, lângă Dumnezeu‑Tatăl și că suntem singuri În suferințele noastre, Însă nu este deloc așa. Înțelegem aceasta și numai dacă ne amintim fugitiv de episodul biblic relatat În cartea proorocului Daniel (cap. 3), unde citim că regele Nabucodonosor (634‑562 Î. Hr.) i‑a aruncat În cuptorul cel de foc pe cei trei tineri Șadrac, Meșac și Abed‑Nego care nu s‑au
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) în care să nu se manifeste, în chip explicit sau indirect, fie și doar în fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de spirit), devenite astfel motivații ale acțiunii transformatoare a verbului poetic. Unul dintre exemplele cele mai caracteristice îl oferă, în acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, închinată „veacului mediocrității”, unde închiderea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar în cel de al doilea, sub un titlu sugerând și el evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tabloul clinic se caracterizează prin trei simptome principale: 1. În primul rând se semnalează perturbarea comunicării interumane (singurătatea autistă). Aceasta se manifesta printr-o totală indiferență față de persoanele din jur. Copilul privește în depărtare, parcă dincolo de oameni, aruncându-și doar fugitiv privirea asupra examinatorului fără a avea acea privire sclipitoare, fără a avea contactul din privire (ochi in ochi). Față de persoane, copilul autist manifestă dezinteres cvasitotal, nereacționând la prezența sau absența părinților, ca și când el ar fi singur. Inabilitatea în relațiile sociale
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
m-am întors (tot sub duș) să-l întreb: Dar cine este?, Mircea Vulcănescu dispăruse spre marea mea consternare. Întrebarea a rămas fără răspuns, enigmatică și tulburătoare, până la capăt. Adică până azi. L-am mai întâlnit de două-trei ori, foarte fugitiv, în curte, la plimbare, când abia puteam schimba câteva cuvinte. Ultima dată, cred că în toamna sau iarna lui 1951, căci purta palton, apariția sa era și mai greu de uitat: se plimba absent, mecanic, epuizat vizibil, cu o batistă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În contra direcției de astăzi în cultura română, apoi în conferința din 1870, Formă și fond, al cărei text nu ni s-a păstrat, comunicat numai prin rezumatul lui Miron pompiliu, din Convorbiri literare. De fapt, la această dată, chiar dacă numai fugitiv și într-o formă embrionară, teoria era pe deplin constituită în spiritul și chiar în litera sa. Maiorescu n-a făcut în fond altceva decât s-o reia, să-i dea sistematizare, prestigiu și strălucire polemică. Meritele sale nu sunt
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
drunk to me și Harry didn't look drunk to me nu implică în mod necesar o activitate vizuală, durativă, exprimată în I watched Harry, ci doar un eveniment de "recunoaștere vizuală", în sensul verbului englezesc glance 'a privi rapid, fugitiv'. Pentru franceză sunt autori care nu recunosc autonomia clasei (Miller, Lawrey 2003). Explicația acestei diferențe de interpretare rezidă în faptul că, în unele limbi, clasa este foarte neuniformă semantico-sintactic și, totodată, foarte restrânsă, fiindcă nu există o unitate lexicală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
savanți nu comunicau, sau o făceau foarte puțin. În scrierile lui Max Weber nu există referințe la contemporanul său Durkheim. Weber cunoștea revista Année sociologique. Iar Durkheim, care putea citi în germană, nu îl citează pe Weber decât în mod fugitiv. Și totuși, au lucrat pe subiecte comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu a fost influențat de acestea; la rândul său, Durkheim știa ce face Weber, dar nu face decât o referință minoră
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
până la moarte, făcându-ne actorii acestei lumi. "Poate că oglinda este mult căutatul motor al universului." Iar arhetipurile sunt Orfeu, Narcis, Oedip toți condamnați la privire. Domeniul artei este cercetat și în alte coordonate ale lui, dintre care mai amintesc fugitiv ambiguitatea productivă, echivalarea poeziei cu muzica, înțelegerea prozei ca artă a detaliului, "gratuitatea" artei, estetica tăcerii, a "urâtului", antiarta, problema influențelor și a izvoarelor, fantasticul, diletantismul, modernitatea, protocronismul, avangarda, angajarea etc. Ajunși aici, să menționez în treacăt că Lamparia e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Voșlăbeni, este și neobișnuita rarefiere a localităților în utopie, ora 13,00 plecare din Gheorgheni în aceeași constantă de înfrîngere, dar numai noi știm, vorbirea afectată intervalului! constituie un corp de pierdere și adîncește-l în cețuri egal cu sine, ceață fugitivă de blană de iepure abrogă atît de suspecta normalitate Țara Giurgeului, locuri neînțărcate, doar că laptele curge peste tot, cîtă piele udă? de ce nu rîd sfinții, de ce nu poți fi sfînt rîzînd! trupul rostogolește-se cu timbru de cascadă, efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de altminteri, pomenite. Lectorul naiv al manualului lui Roller, neînzestrat cu cunoștințe istorice prealabile care să îi activeze spiritul critic, nici nu poate bănui trecutul monarhic al României. Regalitatea română, dinastia Hohenzollern-Sigmaringen sau încarnările lor umane nu sunt tratate, nici măcar fugitiv, în nicio secțiune a lucrării de Istoria RPR. Mențiuni disparate la Casa regală, la Carol I ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]