909 matches
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
Abordând monologul și descrierea, creează cu farmec un sensibil univers în care strălucirea interioară în stare pură se transfigurează, iar proiecția atinge scara cosmică : Lia Ruse vibrează de emoție, se deschide în câteva teme, - iubirea, natura, timpul, tradiția,- învăluite în fuiorul nostalgiei. Fascinată, admiră natura în planuri mari, atrasă de forme de relief, de anotimpuri, cărora le descoperă vraja ``rătăcind``, simte cu voluptate cum ``duduia gerul, sclipind sub nori mototoliți``, soarbe cu nesaț frigul : ``Alergam după himere și ne era de-
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
picuri repezi, apele devin torente. Curg prin văi, mângâie lespezi cu-ntreruperi ori accente. Fulgere răsar din nouri cu lumină orbitoare. Tunete-n prelungi ecouri trag doar salve de onoare ! Uite,se înseninează... De prin văi, de prin vâlcele ies fuioare ce planează transformate-n sentinele. Muntele cu măreție își arată iarăși fața. Ploaia-n scurtă vijelie a trecut, cum trece viața ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: În Bucegi / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FUIOARE DE LUMINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului fuioare de lumină cad pe praguri și somnolente umbre pe pereți, ca mierea se strecoară printre faguri și se lipesc de suflet
FUIOARE DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345963_a_347292]
-
Acasa > Strofe > Creatie > FUIOARE DE LUMINĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului fuioare de lumină cad pe praguri și somnolente umbre pe pereți, ca mierea se strecoară printre faguri și se lipesc de suflet ca peceți. în primăvara asta sunt buimac, cam toate măștile îmi curg pe chip, că m-am trezit la
FUIOARE DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345963_a_347292]
-
din primăvara dragului Parâng. din cerul meu c-o pulbere de sori n-am dezlegat nicio minune-n lume, am fost născut din patimi și erori și am purtat ca orice om un nume. luni, 22 aprilie 2013 Referință Bibliografică: fuioare de lumină / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 843, Anul III, 22 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FUIOARE DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345963_a_347292]
-
bine să uit, să nu iubesc Ignoranții celor mai sacre povești. Dar în buze, cuvinte și glas am pecetea Unor flăcări venite din astre, cerești. Ce-ndoiala și teama mereu o topesc... Și nu tac.. SIMFONIA VIEȚII Versul țese cu fuiorul, azi o muzică mai vie Parcă viața-ntreagă pare doar o scurtă parodie. E atâta pace-n stihul bucuriilor din astre Că și pânza de iubire e mai albă, mai albastră. Chiar oftând culoarea lunii nu se schimbă... Noaptea tot
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
bine să uit, să nu iubesc Ignoranții celor mai sacre povești. Dar în buze, cuvinte și glas am pecetea Unor flăcări venite din astre, cerești. Ce-ndoiala și teama mereu o topesc... Și nu tac.. SIMFONIA VIEȚII Versul țese cu fuiorul, azi o muzică mai vie Parcă viața-ntreagă pare doar o scurtă parodie. E atâta pace-n stihul bucuriilor din astre Că și pânza de iubire e mai albă, mai albastră. Chiar oftând culoarea lunii nu se schimbă... Noaptea tot
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez dar încerc să-i păstrez trează atenția. fuiorul îmi amestecă mintea cu inima iar sufletul tot strigă la mine să primesc iar căldura. de ce mi-e frică acum, nu știu. vreau să adorm în brațele tăcerii, la pieptul unui uriaș de piatră cu ochii de iarbă. fără gură
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
o voi desena sau sculpta. durerea îl va face să strângă brațele în jurul meu mai puternic. nu mai vreau singurătatea asta și durerea. înțeleg că nu scap și nu mă mai zbat. las oile (anii) să-și plimbe lâna către fuior. le ascult behăitul și le răspund pe limba muntelui înzăpezit... nu-mi plac vânzătorii de aripi. nu cumpăr aripi. ale mele sunt strânse în mijlocul spinării. așteaptă lărgirea spațiului. nu voi zbura. le voi mișca a zbor până când frontiera se va
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
Stihuri > Momente > LACRIMI DE GHEAȚĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului De-atâta iarnă nu mai pot să-mi car în spate dorul Și-aud cum toarce timpul mut din caiere fuiorul De-atâta iarn-am obosit să tot îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta Și-apoi î n ț urțuri m ă de șir cioplind î n mine
LACRIMI DE GHEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346781_a_348110]
-
cosițele fericirii, observă că clinchetul clopoțeilor se auzea din ce în ce mai îndepărtat. Abia apoi își puse întrebarea:,,Ce se întâmplă?” Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător albul ce sclipea deasupra pământului o orbea parcă, o făcea să-i lăcrimeze ochii. Zgomotul fulgilor de nea răsuna în inima sa împletind un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte. Ea care
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
-mi mișc mâinile, iar el moare în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea, că abia a zărit corlata de deasupra capului cum se învârtea cu viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
o oală, pusă ștrengărește, pe-o ureche... Apoi venea vacanța la bunicii de la țară...De abia așteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat...Totul era tăcut și alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coșurile caselor, parcă adormite, sub zăpada... Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului... De Ignat, tataia ascuțea cuțitul cel mare, de vânătoare, și împreună cu tata și vreo
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
vântule adu-mi timpul de aur, adu-mi acele vremi când fugeam prin serile mistice de mână cu iubita prin amfiteatrul raiului și mi se părea că toată lumea e numai a noastră când o despleteai ca pe-o zână, răspândind fuiorul părului peste sufletul meu în acea dimineață a iluziilor nu mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
parfum de soare și nopți răcoroase. În așteptare totul stă ascuns. Cerul, pământul și subpământul, ca un arc uriaș îndoit, așteaptă să trimită viața o nouă primăvară. Vântul ciupește prin nevăzutul său chip, pe la colțuri de clădiri și case. Un fuior de abur în zare, mângâie cerul și-mi dăruiește în ochi depărtări de amintiri. Pe colțul unei case văd o pată umedă care se ceartă cu o alta, mai mare, pentru suprafața pe care trebuie să o cuprindă fiecare. Este
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
și țipătul pescărușului, crinul suind pe raza lui, parfumul veșniciei teiului, și ruga-aprinsă-a schitului. Nu, iubirea n-a murit! Ritmuri vrăjite Trupul mlădios al chitarei tale Mă strânge de mijloc, ușor. Simt mâna ta, mă simt chitara Ce-și cântă fuiorul de dor. Aud ploaia chemată Cum bate în geam, fericită. Mă simt chitara, viu acordată. De tine și de ploaie iubită. Referință Bibliografică: VERS ALB II / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 666, Anul II, 27 octombrie
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PĂSTREZ SECUNDA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului Zalanitthon artist TOMPOS OPRA AGOTA plete din spice de grâu, fuior de idei, imagini aiurea... mă retrag în cușca de fier, cu gratii și-o simplă fereastră. la braț, port o carte. fila încinsă... numele meu... deget pe geam, căpăstru de fiară. sufletul...greu... piatră de moară și osul de sită
PĂSTREZ SECUNDA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348355_a_349684]
-
de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
mi se limpezesc ochii.” - au fost ultimele gânduri, apoi, a închis pleoapele și s-a orientat spre Soare-Răsare. Legănate lin de micile valuri, păsările picotesc. Sub ele iazul doarme acoperit cu pilota pufoasă trasă până sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
a Pruncușorului Iisus. Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este învesmântata totdeauna în valuri de borangic, cu fir subțire de matase sau în fuioare de lâna răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulite pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Nastere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarnă: “Alb anotimp”: Iarnă, mare
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
te curețe de sângele vărsat în bătălii Ți-ar place, știu , să porți pe spatele tău, în tăcere Armonia, oameni luminoși în cuget, mângâiere. OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme somnul de dimineață Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios El privește vasta întindere desfășurată în răcoare, Tăria cerului ce înveșmântează nopțile-n splendoare Din începuturi,nu ca moșneag,ci ca un OM adevărat Dăltuit în piatra-
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Toate florile le-apleacă . Îmi fac timp și tot socot: Pe ghem nu mai este sfoară . Altfel, să-mi explic, nu pot: Cum de-ai trăit doar o vară ? SUFLET SFÂȘIAT Ai sufletul sfâșiat de dureri; încerci să-l torci fuior puternic, să-l păstrezi în caseta de aur sub stern . E locul lui etern. Vreau să prind vântul în palme, în care să-ți cioplesc chipul, să-l pun icoană între patru rame . Ești singură ! Te plângi că n-avem
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
ocol hoitarii... Simt a noastră slăbiciune. Se adună la fruntarii, Au gânduri de prădăciune. Minciuna-i unsă cu„miere”... Lunecăm cu ea la vale. Simt cum al său gust de fiere, Amărăște totu-n cale. Dezbinatu-s-au românii Depănând fuiorul urii, Ce le-a otrăvit plămânii, Și le-a coclit cerul gurii. Prinsă-n dansul ei besmetic A înebunit trădarea. Prin urletul său profetic, Naște-n suflet răzbunarea. Cu petice măsluite, Cârpită-i economia. În comisii învechite, Și-a găsit
NE DAU OCOL HOITARII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376833_a_378162]
-
cuvântul! doar un cuvânt: "vino!" nimic nu spune cum alergi, cum ajungi și cum te cuibărești în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit: "vino! vino!" caii pricep ajungerea ta, înalță nechez printre fuioare de abur și scapără iar pe drumul zgăriat cu ani în urmă.... iar tu stai ghemuită acolo unde doar două lumini negre te apasă de peste un zămbet... și-ți este bine, și-un cald din taine care se duce cu
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]