1,185 matches
-
dintr-o icoană ieftină, din hârtie, de pe peretele dinspre răsărit. Crăciunul vine și pentru mine. Mi-am dat seama când am găsit sub pernă, Într-o pungă, o mașinuță din tablă cu remorcă, bomboane fondante și trei portocale. Plus un fular și niște ciorapi. „Asta-i pentru că ai fost cuminte”, explică zâmbind mama, „dar cică ar fi tare mulțumit dacă și la anul ai Învăța la fel de bine ca și până acum”. Nu-mi mai aduc aminte când am deslușit povestea cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prea mari. Calmul caracteriza atmosfera orașului. Vizitatorii străini erau priviți cu curiozitate sau indiferența caracteristică locuitorilor. Dar în apropierea moscheii centrale se recomanda ca persoanele de sex feminin să-și acopere capul și, eventual, corpul cu o basma sau un fular mai mare, să nu irite nu atât femeile, ci mai ales bărbații, susținătorii înfocați ai prescrierilor Coranului, care interzicea femeilor să-și dezvăluie chiar și corpul îmbrăcat în rochie. În cursul vizitei în jurul moscheii, unde accesul nemusulmanilor este strict interzis
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de exemplare, cu semnătura autoarei. Marea prozatoare Îl surprinde În toată splendoarea sa tragică. Înfometat, cu gândul doar la câțiva biscuiți, pentru care Își vinde ultima comoară și bucurie, cutia cu tutun de prizat, tot mai neglijent Îmbrăcat, cu un fular negru În jurul gâtului, mirosind respingător, cu mințile rătăcite, o vede coborând scările pe ducesa de Devonshire și Îi face o reverență ca În vremile bune. Numai că ducesa e moartă demult. Regele de odinioară al saloanelor a ajuns „doar un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
combinații florale purtate tot la butonieră de Beerbohm. Pe urmele lui Buffon, s-ar putea spune pe bună dreptate că, pentru un dandy, „cravata e omul Însuși”. Dar cravata nu e cravată dacă nu se cumpără de la Chavret (ca și fularele, de altfel). De unde vine Însă cravata? De la cavalerii croați, care purtau În jurul gâtului fâșii de pânză nu foarte lungi (chiar numele ei rezultă dintr-o pronunțare alterată cuvântului croat). Abia adusă În Franța la marile curți din veacul al XVII
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten, Înnodate neglijent, stil Byron, sau cele din muselină brodată, cu nod american și cravatele (Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei maeștri mănușari
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gangsteri care se ucid pentru ochii frumoși ai unei femei! Evident, asta nu avea nimic surprinzător pentru Atlantida noastră: nu-l văzusem oare deja pe unchiul Charlottei ieșind împleticit dintr-o birjă, cu ochii tulburi, cu brațul înfășurat într-un fular însângerat - tocmai se bătuse în duel, în pădurea Marly, apărând onoarea unei doamne... Și, pe urmă, generalul Boulanger, dictatorul mazilit, nu își zburase creierii pe mormântul iubitei? Într-o zi, întorcându-ne dintr-o plimbare, am fost surprinși de o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de izvoare... Mă întorceam când auzeam un pârâit și îmi vedeam colegul zbătându-se în apă și înfingându-și degetele răsfirate în zăpada zgrunțuroasă. Alergam spre el și, la câțiva metri de crăpătură, mă întindeam pe burtă și îi aruncam capătul fularului meu. De obicei, Pașka reușea să se descurce înainte de intervenția mea. Ca un marsuin, se smulgea din apă și cădea din nou cu pieptul pe gheață, se târa desenând o dâră lungă, udă. Dar, uneori, mai ales pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să se descurce înainte de intervenția mea. Ca un marsuin, se smulgea din apă și cădea din nou cu pieptul pe gheață, se târa desenând o dâră lungă, udă. Dar, uneori, mai ales pentru a-mi face plăcere, probabil, îmi apuca fularul și se lăsa salvat. După o astfel de baie, ne duceam spre vreuna dintre carcasele bărcilor vechi ce se vedeau ici și colo înălțându-se printre nămeți. Aprindeam un foc mare de lemne în măruntaiele lor înnegrite. Pașka își scotea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un sprijin insistent. Cu un efort violent, s-a aruncat cu pieptul pe gheață, dar suprafața poroasă s-a spart sub greutatea lui. Curentul îi ducea deja picioarele cu cizmele pline de apă. N-am avut timp să-mi desfac fularul, m-am întins pe zăpadă, m-am târât, i-am întins mâna. În momentul acela am văzut în ochii lui o licărire de spaimă... Cred că s-ar fi descurcat fără ajutorul meu, era prea învățat cu greutățile, prea legat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zic Într-un final. Nu e chiar atît de idiot. Probabil s-a dus undeva să bea pînă nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe Jasmine apropiindu-se de noi, cu brațele pline de fulare și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă sus? — Balamuc curat, Își dă ochii peste cap. Peste tot unde te-ntorci, numai clienți. Slavă Domnului c-avem și personal auxiliar. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
le-ai făcut? mă Întreabă. Mi-e teamă că nu-ți pot spune, zic cu regret. E un secret. Scuze. Jasmine mă fixează cu bărbia Încordată. — Spune-mi unde-ai fost! — Nu! — Jasmine! o strigă o fată, de la lift. Ai fularele alea pe care ți le-au cerut clientele? — Ai aflat unde mă duc eu, nu-i așa? se zborșește la mine. Probabil că m-ai spionat. — Cum să fac așa ceva? zic nevinovată, admirîndu-mă În oglinda din apropiere. Adevărul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Își face o descriere domestică În decembrie 1988: Cum arăt: cizme căptușite, două perechi de ciorapi; izmene lungi, pantaloni groși, pătură peste genunchi; halat, sub el mesadă de blană, dedesubt alta, din plastic, pulover de lână, bluză, cămașă de corp; fular la gât. Căciulă și mănuși deocamdată nu port În casă, deși nu mi-ar strica 3. Dacă profesorul Mircea Zaciu consemnează În mai multe rânduri lipsa de Încălzire din școlile inspectate („Clădirea școlii, nouă, din beton, rece ca o peșteră
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fost uimirea cînd, ajungînd la Berlin la 1 iulie, în sandale, cu haine subțirele, de vară, am găsit lumea îmbrăcată exact la fel ca în toamna trecută, pe care am petrecut-o aici: pulovere pe gît, pantofi închiși, ciorapi, fulare, iar ca accesoriu obligatoriu umbrela. Trupuri zgribulite, strănuturi, răceli. A fost și o cumplită furtună vesperală, care a smuls copacii din rădăcini. M-am refugiat, ca și la Viena, prin muzee. Am revăzut-o pe Nefertiti la Muzeul Egiptean și
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
bucurii. Fiecare obiect, într-o cameră, fiecare aspect de pe stradă ne poate povesti o întâmplare plăcută. [...] Piatra aceasta de pe marginea potecii vă pare indiferentă și rece. Dar dacă vă aplecați spre ea puteți observa că e împodobită cochet cu un fular de mușchi”. În mijlocul lucrurilor, și chiar în absența lor, doar reprezentându-și-le, poetul își învinge angoasele generate de teama de singurătate. Fetișizând, sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
volumul Redactori și pianiști (1967) accentul cade pe descrierea unor stări sufletești inexplicabile, pe relevarea unor trăiri imperceptibile. Subiectul, tema aproape că nu există sau se compun din câteva întâmplări vag conturate. Contează, în primul rând, reacția subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și ca opțiune stilistică. Prezentă pretutindeni (Indianul, Vacanța mare), femeia e un focar de dezechilibru, un factor aproape stihinic, ce destramă universuri constituite rațional
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
trei condamnați la moarte, în pofida situației lor disperate, au curajul să glumească, fără a agresa însă pe nimeni. Cel dintâi, mergând la spânzurătoare într-o luni, exclamă: „Iată că săptămâna începe bine!”. Al doilea, aflat în aceeași situație, cere un fular ca să nu răcească. În fine, al treilea, Hernani din piesa omonimă a lui Victor Hugo, cere să fie decapitat cu capul acoperit, întrucât Granzii de Spania au dreptul să nu se descopere în fața regelui. Freud a știut nu doar să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Înainte de răsăritul soarelui: un monstru cu ochii verzi, Întins În pat alături de soția lui tânără și enigmatică. Dar apoi Zizmo clipea și monstrul dispărea. Când femeile erau În luna a opta, căzu prima zăpadă. Lefty și Zizmo purtau mănuși și fulare cât așteptau pe țărmul de pe Belle Isle. Cu toate acestea, oricât era de blindat, bunicul meu tremura. De două ori În ultima lună scăpaseră la mustață de poliție. Bolnav de gelozie și suspiciune, Zizmo se comportase șovăielnic, uitând să fixeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-nsor cu fata aia. Lefty n-are timp să comenteze. Fără să mai răspundă la vreo Întrebare, se repede pe ușa deschisă afară din mașină. Vântul Îl lovește ca un corp solid, izbindu-l de aripa din spate. Privește cum fularul, i se Încolăcește cu Încetinitorul pe roata din spate a Packardului. Îl simte strângându-se ca un laț, dar apoi i se desprinde de la gât și timpul Își reia curgerea firească În timp ce Lefty se desprinde de mașină. Își ferește fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avem voie să bem cu clienții. — N-ai vrea o țigară? — A, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez, domnule. — Nici eu. Nu-s de acord cu David Belasco. — Mă scuzați? — Belasco. David Belasco. Îl recunoști oricând pentru că-și ține fularul invers. Da’ nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că ar fi minus 15 grade, răspunse femeia. O vreme de-a dreptul plăcută! Într-o altă parte a amfiteatrului, orchestra școlii oferea o versiune digerabilă a cântecului patriotic America the Beautiful. Câteva femei stăteau În spatele unor mese Încărcate cu fulare galbene, pe un indicator putându-se citi: „Tricotate de mână de Asociația Părinților și a Profesorilor May-Port“. Reporterul Îl Îndreptă pe cameraman spre o femeie care pretindea că ar fi iubita lui Wyatt. Poftim? făcu Wyatt. Wendy se dădu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar nu de anxietate. Portofelul era lung - piele falsă, plastic. Deschis, produse cîteva hârtii de un dolar. Erau carduri. Hoțul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
leșine. Dacă nu urma să se Întâmple mai rău. Cecul negrul Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]