1,614 matches
-
ALBA DE MATASE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/video-muzica/imbratisarea-noptii-de-matase Seara îngerilor Așează-mi, în păr, floarea dragostei tale Și spune-mi o șoaptă când fulgeră-n zare! Afară sunt demoni, eu, înger să-ți fiu, Acum, cât e toamnă și nu e târziu! Afară-întuneric și vuiet turbat. În casă, un înger, aripa ți-a dat! Melancolie Noaptea mi-e sfetnic bun și stelele mă inspiră
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel mai iubit dintre pământeni este Nicolae Ceaușescu și a fost tare încântată. După câteva zile de la apariția romanului a tunat și a fulgerat când a aflat că romanul este un afront adus regimului, prin personajul Petrini, un alter ego al scriitorului, care a îndrăsnit să compare epoca lui Ceaușescu de societate socialistă multilateral dezvoltată cu o „ eră a ticăloșilor”. Cei de la Comitetul de
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
prin kamal/kamel „cămilă“ (< kam „soare“) cu țig., nagameză (India), vezi și lit. kumele „iapa“ și cecen emkal „cămilă“! Teoretic ar fi putut există și un *kal în traco-dacă kala „soarele“ hawaian, cf. sl. kolo „roată“ (soarelui), finl. kal „a fulgera“, v. ind. kal „a merge“, alb. kalë „cal“ etc. În final alte argumente: „Calul cu două capete reprezintă Soarele“ (Serghei V. Riabcikov, A New Key to the Proto-Indian..., internet). În V.T. IV, Regi, „Josia a dat deoparte caii pe care
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HORSE. ORIGINEA LIMBAJULUI. CAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369864_a_371193]
-
te sfiiești acum? Se uitau galeș unul la altul de parcă se mâncau reciproc. O clipă, cu privirea ochi în ochi, păreau că au ajuns la numitorul comun. Și-au dat un pupic de zece mile. Un gând obraznic l-a fulgerat pe Ionel. „Bine că a rămas orășeancă și nu orășean. Ce m-aș fi făcut dacă în tranziție s-ar fi crezut băiat și mi-ar fi oferit, în consecință, fundulețul”. Zâmbind, a exteriorizat: - Ești încă dificilă pentru „două grade
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Și toți se
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii, S-au strâns toți precum o haită, S-o disece-n umbra lunii. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Risipind din cer genunii, Vrerea lor
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
le-a dat Din bojdeuca-i amintiri. A fost, întocmai! Timpul grăbea rotunjirea deceniului 9 al secolului al -19-lea, oamenii pregăteau un rămas bun al anului vechi și sosirea noului an, iar pe o stradă lăturalnică a Iașiului, un trecător, fulgerat de moarte, cădea. Era noaptea de 31 decembrie 1889! Era Ion Creangă! Un bilanț trist arăta astfel, că o jumătate de an descompunea, cu ultima-i lovitură, triunghiul viții: Eminescu, Creangă, Veronica și-l mută în stele! Triunghiul vieții devenea
AMPRENTA MÂNGÂIERII SPIRITUALE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370411_a_371740]
-
tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii, Gândul lor ca să ni-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată ... Citește mai mult Iată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtună,Au descins pe coama lumii,Oful lor ca să ni-l spună!Țara noastră-i cotropităDe prea mulți ce vor s-o rupă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
s-o despiceși să-i toarne foc în veneIată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtunăPe cai negri ca tăciunii,Gândul lor ca să ni-l spună!Nu mai pot să stea în ceruriși nici oasele-n morminte,Vin călare, tunând geruri,Fulgerând cu-a lor copite.Țara noastră e prădată... XII. SUNT..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. Sunt... Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
ce-i bun,bezna cu lumina fără să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-amintesc de noi care-am fost odată, tineri și frumoși,cu priviri în care viața se-oglindea și era curată, fermecătoare. Nu sunt
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși se visează în plină iarnă, în drumul spre Polul Nord, eul liric are sufletul plin de versuri „țâșnite” din inimă ca niște „luceferi noi” care o „colindă tandru la fereastră” (Se face iarnă
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
braț necugetat, dezgustător. Surprins de lovitură, am căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
furioasă, alergă în iatacul ei, plângând în hohote, disperată. Nor Alb și voinicii lui dispărură, lăsându-l pe Soare-Împărat numai cu căpitanul Zefir care se prăbușise într-un jilț, cu capul în mâini. Furios, împăratul începu să tune și să fulgere: - Ce-mi făcuși, căpitane, cu mărețele tale planuri? - Majestate, eu mi-am făcut datoria! Am scăpat de spioni și v-am adus prințesa nevătămată! - Ce fel de spioni, dacă ai spus că au luptat? - Poate, ca și mine, s-au
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
e locul! În veci să nu-i mai văd! Iar tu, prințesă, tu... tu... Mânia l-a sufocat și, disperat că nu găsește pedeapsa cea mai aspră și pentru ea, pe care (ce ironie!) cât de mult o iubea, o fulgera cu bice de foc. Primăvara, îngrozită, îl îmbrățișă pe Mărțișor.Îl luă aproape și pe Norocel. Se-ntoarse către tatăl său și-i zise cu dispreț: - Nu știi cum să mă pedepsești? E simplu. Ca pe Mărțișor. În brațele lui
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat... - Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
manifestare a energiei. Spre exemplu: când aprinzi becul, lumina este una din foemele de manifestare a energiei electrice. Dacă pui mâna pe bec, simți cum te frige. Este forma de manifestare a energiei termice care produce căldură. Cand tuna și fulgeră afară, este forma de manifestare a mai multor energii. Când tuna și fulgeră afară, mă sperii mai Taty și când tuna și fulgeră Mamy în casă, mă sperii și mai rău. Deci este o formă de enegie de speriat copiii
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
de manifestare a energiei electrice. Dacă pui mâna pe bec, simți cum te frige. Este forma de manifestare a energiei termice care produce căldură. Cand tuna și fulgeră afară, este forma de manifestare a mai multor energii. Când tuna și fulgeră afară, mă sperii mai Taty și când tuna și fulgeră Mamy în casă, mă sperii și mai rău. Deci este o formă de enegie de speriat copiii. Ce să spun de voi, nu mai puteți de tunătura și fulgerătura mea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
simți cum te frige. Este forma de manifestare a energiei termice care produce căldură. Cand tuna și fulgeră afară, este forma de manifestare a mai multor energii. Când tuna și fulgeră afară, mă sperii mai Taty și când tuna și fulgeră Mamy în casă, mă sperii și mai rău. Deci este o formă de enegie de speriat copiii. Ce să spun de voi, nu mai puteți de tunătura și fulgerătura mea. Pe o ureche va intra și pe alta va iese
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
cu toții, împânzind toată suprafața din jurul cuibului. Îi simțea, așa cum ei îl simțeau pe el. -- De ce mai ești cu mine? Îi făcu semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea, îi lega aripa și se strădui să blocheze imaginile idilice care îi fulgerau rețină în mod controlat. Bucuria de a o servi pe A-Ma se suprapuse amintirii dureroase a conectării mugurelui. Își înfipse dinții în braț, oprind răcnetul animalic care i se formase în piept. Acum îl simțea! Mugurele ancorat în el
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de fiecare dată te găsesc și nu te ating, o umbra mea pierdută. Povestea ploii Atâta umezeală e-n văzduh, încât acesta a-nceput să geamă și geamătul tuna și fulgera până ce lacrimile au început să șteargă durerea, durerea apei. Șiruri de perle curgeau din văzduh și se sfărmau de pământ ca o umbră, o umbră umedă, imaginea unei clipe trecătoare, imaginea unei picături de apă incoloră, insipidă, inodoră, o ploaie
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Din tot ce adunau, nutrețuri, grâne Cât pentru iarnă lor le mai rămâne; Când sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AU MAI RĂMAS... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Au mai rămas: un vis o vreme, suspendate-n anotimpuri fulgerate; șerpoaică, iubirea are să-și cheme puii pentru schimbul de noapte. Au mai rămas: un gând, o șoaptă, nerostite-n sânge și de gură; cerul și-a strâns stelele roată și văzduhu-i rană și arsură. Au mai rămas: un sens, o
AU MAI RĂMAS... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368231_a_369560]