462 matches
-
exhaustivă a mărturiilor despre Eminescu, cuprinde, pe lângă clasicele evocări ale lui Slavici, Maiorescu, Creangă, Delavrancea, Caragiale sau Mite Kremnitz, și o mulțime de alte descrieri ale unor personaje care l-au cunoscut mai apropiat sau care doar l-au întâlnit, fulgurant, dar care au simțit nevoia, la solicitarea diverșilor editori, să-l evoce pe poetul dispărut. Această colecție de imagini diferite, mai elaborate, mai detaliate sau doar schițate, își are tâlcul ei, chiar dacă, așa cum avertiza Caragiale, toate aceste evocări, post factum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mărturisirii, de a marca trecerea clipei - toate, Însemne ale fragilității psihice - se devoalează, asemeni celebrului desen din covor al lui Henry James, recunoscând În el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba de un autoportret fulgurant, care nu are decât arareori consistența și coerența autoportretului din artele plastice. Recompus după o geometrie variabilă, el propune o lectură proprie, un decupaj mai degrabă al stărilor decât al imaginilor. Portretul construit de către jurnal va fi, așadar, Întotdeauna unul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul sau versurile finale, se desprinde, fulgurantă, viziunea. Jurnalul din Carnete maro (I-II, 2001-2003) este un document emoționant, prin felul în care omul trăiește în „realitatea” unei vieți mediocre, dăruindu-se neîncetat, înzestrând-o cu acel nimb de frumusețe numit poezie. D. își scrie jurnalul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
matcă e în esență autentică și fiindcă primește influxul de adâncime al reintegrării cosmice: „Privirea zării / e lanț la picioarele mele / din graiul izvoarelor / mi-am făcut inele”. În contrapunct cu această comuniune apare, începând cu Dor albastru (1991), meditația fulgurantă a solitarului pentru care tăcerile par a fi mai elocvente decât cuvintele. Poezia tinde să devină solilocviu elegiac, vorbind despre iubita dispărută, despre tristețea „iernii / care ne-a trădat” și a golului. Această evoluție validează opinia critică potrivit căreia aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
umezeau de rouă;/ se aninau de fiecare deget/ picăturile, cu teamă/ începând să se prelingă;/ iar când cădeau, din fiecare/ izbucnea un arbore în noapte”. Proza poetică Dixtuorul, poate piesa cea mai reușită de aici, este un colaj de amintiri fulgurante din copilăria eului-narator și de fragmente din Amintirile lui George Enescu. Despre melancolie (1981) aduce o schimbare vizibilă: poemele, în ansamblul lor, dar și versurile, sunt mai ample, tonalitatea mai neutră, lirismul se abstractizează, iar în limbaj abundă neologismele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
pentru Je m'en vais / Eu plec (1999). Conservatori, atemporali, scriind încă de mînă, trăind la periferia societății literare și, mai ales amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație, nici ca să le facă neapărat pe plac editorilor care se feresc să-și ostenească cititorii. Rațiunile, cred, ar trebui căutate în altă parte, dar asta ar deschide o dezbatere civilizațională cu bătaie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care autorul le-a publicat în revistele „Dilema”, „Transilvania”, „Secolul 20” și „Sfera politicii” în perioada 1994-1996. Impresionând în primul rând prin calitatea stilului, în care concizia și acuratețea terminologică se combină în mod fericit cu paradoxul și formularea fulgurantă, memorabilă, eseurile abordează principalele antinomii ale gândirii și culturii europene: intelect activ/intelect contemplativ, tradiție/modernitate, sacru/profan, Imperium/Sacerdotium și, mai ales, binomul Orient/Occident, așa cum apare acesta din perspectiva relației dintre ortodoxie și catolicism. SCRIERI: Le Rire des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
mai notabilă a lui Aaron este Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru IsăusîHăristoîs, inspirată de Der Messias al lui Klopstock. E o merituoasă operă de divulgare în versuri bine rostogolite, cu încercări modeste de a sugera paradisiacul, simfonicul, fulgurantul și sfânta veselie a duhurilor: Atunci tot limbul răsună Și saltă de voie bună. De un merit superior este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bolnavii care au venit să-l vadă l-au compătimit cu ochi tăcuți - și-apoi smerit s-au strecurat pe ușa capelei. În această ceremonie a cucerniciei jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care îl provoacă, retrăgând obiectelor principiul lor de realitate, ea "comite" un tip special de sfidare adusă adevărului instituit și argumentelor sale. Seducția nu poate fi legată de ideea progresului, ea nu este lineară și nu cunoaște evoluția, deoarece este fulgurantă, lipsită de putința cumulării, aducând în prim plan dezordinea și dezarticularea. Din punct de vedere etimologic, se-ducere se opune verbului pro-ducere: se-ducere deține sensul de "a îndepărta", "a sustrage", "a lua deoparte", "a trage la sine", pe când pro-ducere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă un teritoriu întins, de la genul ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
și deschid calea către Marea Națiune purtătoare a idealului revoluționar. Prusia, Spania și Olanda semnînd pacea în 1795, rămîne să se joace partida cu Austria. Și acolo strălucește geniul militar și politic al lui Bonaparte. Într-un an cu o fulgurantă campanie în Italia (aprilie 1796-aprilie 1797), el îl constrînge pe împărat să încheie pacea de la Campoformio (octombrie 1797) și devine salvatorul republicii și reorganizatorul Europei. Aceasta vede născîndu-se aceste "republici surori" care o prelungesc pe cea franceză: batavă în Olanda
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cînd se fragilizează instabila pace de la Amiens, împăratul francezilor. Cu garantarea populară a unor plebiscite, uneori aranjate, cu garanția religioasă a lui Pius al VII-lea, "reprezentantul încoronat al Revoluției" reînnoadă firul cu Imperiul lui Carol cel Mare. Imperiul, o fulgurantă traiectorie militară În opt ani, din 1804 pînă în 1812, Napoleon I cucerește Europa, trupele sale sînt în Portugalia și la Moscova, la Roma și la Hamburg. Într-o Europă de 167 milioane de locuitori, Imperiul conține 44 și "Marele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din 1804 pînă în 1812, Napoleon I cucerește Europa, trupele sale sînt în Portugalia și la Moscova, la Roma și la Hamburg. Într-o Europă de 167 milioane de locuitori, Imperiul conține 44 și "Marele Imperiu" controlează 82 de milioane. Fulgurantă, traiectoria se termină cu un dezastru, dar, totodată desăvîrșește construirea unei legende care va hrăni visurile și uneori acțiunea generațiilor viitoare. Condițiile epopeii. Napoleon are două atuuri, armata sa și geniul său. Armata este cea pe care au făurit-o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
anul II, 260 2. Revoluția, limba franceză și dialectele, 261 21. Revoluția și Imperiul. II. Imperiul, epopee și consolidare burgheză, 263 Consulatul, ordinea și pacea, 263 Reorganizarea statului, 264 Încadrarea societății..., 265 Instaurarea păcii... drumul către Imperiu, 266 Imperiul, o fulgurantă traiectorie militară, 266 Condițiile epopeii, 267 Ascensiunea, 267 Declinul, 268 Imperiul și instalarea notabililor, 269 Împăratul, notabilii și clasele populare, 269 Dereglarea sistemului, 271 Demografia, 272 Economia, 272 Documente: 1. Prefectul Imperial, 273 2. Războiul Spaniei din 1811 văzut de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
crede că fragmentul este un doliu al textului, o victimă a violenței interioare, un accept al violului scriptic. Definiția se potrivește eseurilor biografice ale lui P. Ca să întărească acest doliu, autorul scrie cu două penițe: una care notează reflecțiile, amintirile fulgurante, faptele, pe scurt, de ordin biografic (jurnalul propriu-zis) și alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în care este vorba de un doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se cheamă Asybaris. Asybaris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
neurologice; 5. crize epileptice generalizate convulsive tonico-clonice și de alte tipuri cu frecvență mai mare de 1 până la 3 pe luna, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic; 6. dureri continue sau crize, cu frecvență medie, hiperkinezia, cauzalgia, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament. Copiii cu aceste deficiențe se pot încadra în gradul mediu de handicap, dar corelat și cu evaluarea psihosocială. b) Deficiente funcționale accentuate: ... 7. deficiențe în statică și mers care fac ca bolnavul să se poată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158910_a_160239]
-
neurologice; 5. crize epileptice generalizate convulsive tonico-clonice și de alte tipuri cu frecvență mai mare de 1 până la 3 pe luna, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic; 6. dureri continue sau crize, cu frecvență medie, hiperkinezia, cauzalgia, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament. Copiii cu aceste deficiențe se pot încadra în gradul mediu de handicap, dar corelat și cu evaluarea psihosocială. b) Deficiente funcționale accentuate: ... 7. deficiențe în statică și mers care fac ca bolnavul să se poată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/158912_a_160241]
-
se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp cu care, probabil, nu ne vom mai întîlni. De ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine fulgurant pentru a inspira cunoașterea ultimă independent de situarea confesională a receptorului uman. E vorba despre o funcție spirituală perenă pentru care fiece tradiție are personaje emblematice și ea semnifică șansa, niciodată închisă, acordată oricărei căutări bine orientate. în al doilea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
toate acestea ei le concep prin analogie cu categoriile cerești, așa cum în toate văd material simbolic pentru ascensiune. Irineu al Lyonului, Tertulian, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin acordă un loc important, desigur, misterului divin și experienței spirituale fulgurante, dar pun totuși accentul pe relația creștinismului cu timpul, cu istoria și cetatea, pe o transcendență care se dezvăluie deplin abia după sfîrșitul timpului și al istoriei. Trecînd de la autori la teme spirituale, René Guenon expune, de pildă, deosebirea existentă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face parte din tematica intervalului vertical, a distanței-traseu, marcată de trepte, populată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]