530 matches
-
fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ei nu sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo. Poate găsesc oaia aceea mică de care avem noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foarte incitantă. Dar pentru un geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
PENTRU DECENȚĂ. DIN FERICIRE, ACEASTĂ ULTIMĂ RUȘINE A MARCAT NUMAI ULTIMELE MOMENTE ALE FLAGELULUI. ÎN PERIOADA DE CARE NE OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA ȚINEA MULT LA ACEST LUCRU. ÎN FUNDUL FIECĂREIA DIN ELE UN STRAT GROS DE VAR NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urmat acestei deschideri a porților, deși el însuși era unul dintre aceia cărora nu le era permis să i se alăture cu totul. Mari serbări erau organizate pentru tot restul zilei și pentru noapte. În același timp, trenurile începuseră să fumege în gară, în timp ce, venite din mări îndepărtate, vapoare ancorau acum în portul nostru, arătând în felul lor că această zi era, pentru toți cei care gemeau că sunt despărțiți, ziua marii revederi. E lesne de închipuit aici ce a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fiecărui vis adevărat și principiul renașterii?... Pe deal e o casă albă, cu un copac, probabil un pin, În față. N-am fost niciodată pînă acolo și nu știu cine o locuiește, dar Îmi place s-o privesc spre seara cînd soarele fumegă sîngeriu. Atunci pare cuprinsă de flăcări. Ca și pasărea Phoenix... Nimeni dintre cei ce i-au atribuit păsării Phoenix puterea de a se regenera singură, cel puțin de la Herodot Încoace, n-a văzut-o vreodată. Unică În specia ei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ar accepta azi că războiul Troiei a fost o luptă banală Între două triburi? Pașii Euridicei se aud iarăși din urmă, ușori ca un suspin; În clipa cînd am Întors capul nu mai există decît ruinele de marmură și chiparoșii fumegînd Împreună pe colinele arse de soare; Însă chiar un secol grăbit ca al nostru a aflat, se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
care lunecă secera tăioasă a lunii. Irina aduce din casă sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și veți fi lepădate în Harmon, zice Domnul. 4. Duceți-vă numai la Betel, și păcătuiți! Duceți-vă la Ghilgal, și păcătuiți și mai mult! Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață, și zeciuielile la fiecare trei zile! 5. Faceți să fumege jertfe de mulțumire făcute cu aluat! Trîmbițați-vă, vestiți-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci așa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu." 6. Și Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetățile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. Ah! unde-i vremea ceea, când eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n vieață să nu te văd pe tine - Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad! Făcliile ridică - se mișc-în line pasuri, Ducând la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai greu decât aerul, umpluse progresiv liftul, de jos în sus. Când puștiul căzuse pe spate, era deja inconștient și murise în mai puțin de un minut. Tipii de la securitate voiau să afle ce era în container, care nu mai fumega. Vasco își puse niște mănuși și trase afară tubul lung de metal. Nu era nimic acolo, doar o serie de cleme goale, în locurile în care ar fi trebuit să fie embrionii. Vrei să spui că s-a sinucis? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spus că pe Bergstrassse, acolo, a căzut bomba? Gâtul Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta s-a poticnit de un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din aripile masive. Niște plăci de un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
armate ordinul de atac. În dimineața zilei a noua, când Hideyoshi tocmai pleca din Himeji, Mitsuhide reveni la Kyoto. Nu trecuse nici o săptămână de la asasinarea lui Nobunaga. În ziua a doua, la Ora Berbecului, în timp ce ruinele Templului Honno încă mai fumegau, Mitsuhide părăsise orașul Kyoto pentru a ataca Azuchi. Dar, încă de la primul pas în afara capitalei, întâlni un obstacol la trecerea din Seta a râului. În dimineața aceea, trimisese o scrisoare prin care cerea capitularea Castelului Seta, dar guvernatorul acestuia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l de vreo două ori, fără măcar a se preface că vrea să i-l netezească, sau ceva, ci pur și simplu cu drag. Mi-am aruncat privirea în jur: nimeni nu părea să fi observat gestul. Țigara lui Anatol fumega în mâna cealaltă. "De ce nu te faci blond de tot?" l-a întrebat, privindu-l cu ochii umezi. Ion Schipor nu părea deloc impresionat de toată acea atenție pe care i-o arăta fără pic de jenă Anatol. Nu-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
despre Geena. Aceasta se aplecă ușor înainte, sprijinindu-și palmele pe genunchii osoși, a căror formă se desena prin pantaloni. De o parte și de alta a scaunului ei erau niște măsuțe joase, acoperite de bibelouri prăfuite. Într-un colț fumegau bețișoare parfumate. Geena se transformase într-o ureche ascultătoare, iar Carol se simți obligată să îi dezvăluie măcar o versiune a adevărului... desigur, cel despre Dan, nu despre chestie. Dar versiunea aceasta nu era cu nimic mai bună decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zdravănă, de era să cad de pe scaun, Vasököl m-a lovit atât de rapid încât i-a zburat țigara din mână, iar eu a trebuit să mă agăț de spătarul scaunului, am văzut cum țigara cade pe covor, continuând să fumege, eram încă amețit de la palma încasată, spre norocul meu, am avut gura deschisă când m-a lovit, că nu terminasem fraza, așa că nu mi-am mușcat limba și nici la dinți n-am pățit nimic, și atunci Vasököl mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-ndrăznesc să-i vorbesc pe tonul ăsta, ar fi bine să nu uit că n-am ajuns să ne tragem de șireturi, apoi mi-a spus să-i dau țigara, fiindcă în timp ce vorbea, mă tot uitam la ea, cum fumega acolo, pe covor, am îngenunchiat și am ridicat-o de pe jos, iar când i-am înapoiat-o, m-am gândit că n-ar fi rău să i-o strivesc în mutră, că nu-i decât o bestie, știam că acuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
decurs de câteva momente, destul de bine reliefat în mimica feței, toate stările prin care acesta trecu. Doar ochii lui hipnotizați rămăseseră lipiți de... privirea căpitanului începu să coboare într-un mod comic undeva înspre vârful propriului nas unde-și găsi fumegând ușor pipa... Dacă stătea să se gândească bine, cu excepția echipajului, erau puțini cei care îl văzuseră fumând pipă. Dintotdeauna considerase interzicerea tutunului și a tot ceea ce ținea de el drept o lege caducă. Și ca în mai toate cazurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în altele mai cu greu, în ansamblu înainta! În două luni se parcurseseră 700 km. Se luaseră 180.000 de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de război... Comuniștii semănaseră pârjolul, lăsând în urmă morți și scrum. Catedrala din Chișinău mai fumega la intrarea românilor. În a patra zi de război, rușii, pregătiți pentru ofensivă-cap compas: Atlanticul, au avut curajul orb să bombardeze Iașiul, cu 32 de avioane dintre care n-au mai scăpat cu întoarcerea decât 11. Ieșenii știu că unele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]