522 matches
-
pentru mine. Va trebui să-mi cumpăr altele noi, înainte de a se răcori serile. Aseară a fost destul de rece. Am încercat să aprind în cămăruța roșie un foc din cioturi aruncate de mare, dar lemnul era prea ud și coșul fumega. Cred că la iarnă va trebui să mă mut jos. Salonul e mai curând un punct panoramic decât o cameră de locuit. E dominat de un șemineu înalt din lemn vopsit în negru, cu multe policioare și oglinzi mici așezate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am făcut curățenie în casă. Ce satisfacție extraordinară îți procură curățirea diverselor obiecte! (Să fie o satisfacție legată de simțul proprietății? Presupun că da.) Am măturat holul și scările. Am spălat plăcile mari de gresie din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în ochi unul pe celălalt. Pe veci a ta, Lizzie.“ Am stat o bucată de vreme în cămăruța roșie, unde am izbutit, în sfârșit, să aprind un foc ca lumea. Coșul s-a vindecat, pare-se, de accesele lui de fumegat. Poate că vina era a lemnului prea ud? Am citit epistola scrisă de Lizzie de două ori de la un capăt la celălalt. Firește, e o scrisoare prostuță și incoerentă, femeiască, din care jumătate contrazice tot ce încearcă să spună cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau nu o reflecție a lunii. Dar acum sunt sigur că nu a fost decât o iluzie optică și deci nu e necesară nici un fel de explicație. Seara, m-am așezat în cămăruța roșie, unde am aprins focul. Coșul a fumegat iarăși, poate că din cauza direcției vântului. În timp ce salvam un păianjen de pe o buturugă pe jumătate arsă, mi-am amintit de tatăl meu. De când m-am stabilit aici, am avut pentru prima oară parte, de ani încoace, de un foc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca un bătrân; și când am ajuns la podul Minn, cu greu mi-am luat inima în dinți ca să-l traversez. Cum am putut fi salvat din puțul acela adânc cu pereții netezi, din apa aceea feroce? Stâncile începuseră să fumege în soare, de parcă de pretutindeni izbucniseră izvoare termale. Ne-am așezat pe niște prosoape aduse de înțeleptul Titus din bucătărie, și așternute pe o stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de aur pe o eșarfă roșie, în afară scutului și anume la baza acestuia. Municipiul Turda Scut tăiat; în cartierul superior, în cîmp albastru, conturul Cheilor Turzii în argintiu, încadrînd patru coșuri de fabrică aurii din care primul din stînga fumega; în cartierul inferior, în cîmp roșu, un braț stîng în armura ținînd în mînă o secure, totul în auriu. În partea centrală a stemei este așezat un scut mai mic avînd stema Republicii Socialiste România, pe un fond format în
DECRET nr. 302 din 25 iulie 1972 privind aprobarea stemelor judeţelor şi municipiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135706_a_137035]
-
pietrele domnești în mută conviețuire LUCIANOGRAMĂ (6) Am visat-o pe Mama. Mă purta orologiu în pântece. Dimineață, am găsit clepsidra spartă în locul în care ai dormit tu, o, Iluzie! DE FOARTE DEPARTE De foarte departe se vede: carnea mea fumegă miroase a busuioc atât de străvezie atât de inexistentă ea susține alergarea la jocurile olimpice susține lectura din autori apocrifi De foarte departe se vede: asemănarea mea desăvârșită cu Tatăl de el îmi amintesc bătrânii heruvi avertizându-mă: carnea ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ne veneau În cap, geamurile sălii de operații zdrăngăneau gata gata să se spargă. Apoi, Încă una de calibru mai mare căzu peste drum, pe casa În stil neobrancovenesc a lui Osvald Racoviță, transformând-o Într-un morman de moluz fumegând și Îngropând de vii toți locatarii. Atunci fură transformate În țândări, toate geamurile de la fațadă „Carității". Aș fi vrut să intru În pământ! lonel Bogdan tot schimba picioarele, iar Mihăiță, internul mâna treia nu mai recunoștea instrumentele după care întindea
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
fost încghețate prin dictat și măsuri coercitive, ele continuînd să existe, în stare latentă, și cunoscînd în fond alte modalități de expresie. Bunii observatori au știut să distingă întotdeauna, dincolo de aparența pacificării, vulcanul care continua să existe, uneori să și fumege discret. Evoluția de la stalinism la pluralismul politic 23 nu e deloc li-nă, nici simplă. Convulsii de tot felul s-au putut sesiza pretutindeni în fostul imperiu sovietic și în zona lui de influență. Regiunea "balcanică" pare a fi încă cea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Iahve acordă cea mai mare importanță principiilor etice și moralei practice: cel puțin cinci porunci ale Decalogului se referă la aceasta. După Biblie, la trei luni după ieșirea din Egipt, în deșertul Sinai a avut loc teofania. "Iar Muntele Sinai fumega tot, pentru că se pogorâse Iahve pe dânsul în foc; și se ridica din el fum ca fumul dintr-un cuptor, și tot muntele se cutremura puternic. De asemenea, și sunetul trâmbiței se auzea din ce în ce mai tare. Și Moise grăia, iar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a Diavolului", este derizorie și neluată în seamă. Tocmai descriptivul acesta sec aproape e poate mai impresionant decât orice retorisme. "Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă/ pluteau îngeri cu aripi de mucava". Încununarea creației divine o reprezintă tocmai universul fals paradiziac. Alcoolul se volatilizează și devine singura ofrandă care se mai ridică spre înălțime, rugăciune sau imn de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată că „roză” e, în acest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
văzut de Gala Galaction într-un „sicriu de bronz”.(Jurnal, I, ediția. cit., p. 219) în poezie, „sicriele de plumb”, „de aramă” intră odată cu Bacovia. Le-am mai găsit la A. Agapus, unul din tovarășii săi de boemă ieșeană: „Și fumegă psalmi în altare,/ Și tronuri divine se sfarmă./ Pe soclii morți se ridică,/ Sicriul de plumb al uitării”. (Spre Ideal..., Tipografia Societății „Neamul Romînesc”, 1912, p. 6) Și: „Se înfășur învinșii grămadă,/ Sicriul de-aramă al morții”. (Ibidem, p. 8
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viața ei, sufletul, dorințele și suferințele ei, ca și cum aștrii, florile, zăpada ar fi niște creaturi conștiente și patetice. "Melancolic, ciobanul se sprijinea de fântână, nu departe de boii ale căror corne se coloraseră în purpura aproape stinsă a apusului. Câmpia fumega ca o mlaștină, iar lumina bătea cu o undă palidă coasta dealurilor. Aburi de ambră făceau să scânteieze vârfurile copacilor și toată suflarea zăpezii se înălța în adieri de aur spre soare. Caliciu desfăcut, el primea în rănile lui culorile
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Hermes, când Hefaistos este convins de Poseidon să-i dezlege pe cei doi îndrăgostiți, Homer precizează: "De cum se văzură scăpați, îndrăgostiții o și zbughiră: Ares în Tracia, iar Afrodita în Cipru, la Pafos, unde are o dumbravă sfântă și îi fumegă un altar". Pe insulă sunt mai multe locuri legate de mitul zeiței, iar legendele despre Afrodita sunt și mai multe. În Cipru, Afrodita a fost nu numai un mit, ea având un rol important și în viața religioasă din antichitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
68, Pliniu cel Bătrîn care-i însoțea pe legionari, scrie că a găsit 4000 de eseni pe care militarii nu i-au luat în sabie, dova- dă clară că ei nu erau de același neam cu ivriții și nu le fumegau fără încetare hor-nurile numai revelații și conspirații împotriva neamului omenesc. Existența lor în Palestina va dăinui pînă în secolul Vl, fiind amintiți de mai mul-te ori cu numele de besi, adică geții din sudul Bessarabiei și Dobrogei, avînt pro-priile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unor populații din nordul Europei care l-a supărat rău pe Iahwe. Ieronim spune că Gog și neamul Magog erau geții și sciții dar în Mișna lor scrie că Magog era Gitia, deci acest neam odios și criminal de tîrîturi, fumega numai vedenii, tîmpenii, revelații și conspirații pentru a distruge neamurile sciților și geților cu religia lor monoteistă ce avea în frunte pe Gog sau Domnul. Ceva asemănător ne-au clocit pe la mijlocul secolului XlX, de data asta mozaicii cazari sau jidanii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
s-a întărit; de Cel ce a zidit cerul și a pus înălțimilor hotar și văilor măsură; de Cel ce a pus nisipul hotar mării și în apă mare cărare tare; de Cel ce Se atinge de munți și ei fumegă; de Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină; de Cel ce a întins cerul ca un cort; de Cel ce a acoperit cu ape înălțimile lui; de Cel ce a așezat pământul pe temeliile lui și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
virează în negativ; se arată a fi golul negru, soarele mort, "cel cu totul altceva" al nostru, venit "din ceea ce ai uitat că ai fost sau ai fi putut să fii", care zădărnicește totul: "zemuiește un soare în sfârșiturile limbajului./ Fumegă instinctele, coruri de femei,/ trece moartea și uită de sine./ A privi în inima răului, acolo/ nu există inimă, e doar o seninătate sulfurică,/ ea îmi mănâncă poemul"; "am fost șters, am atins mutul"; "din lăuntrul meu urcă spre ceruri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului totuși de văzut în lumina înaltă a imaginii: "Eu am plutit spre bagdadii, deodată,/ Spre zeul zugrăvit, care privea/ Nepăsător, pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E nevoie însă de o plutire spre înaltul unei alte vederi, spre ochiul unui zeu care vede24. Zeu zugrăvit pe pânza celestă ("pe lada înstelată"), unde el e imaginea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
descifrabil> au fost străpunse. Trupele noastre au intrat în Odessa. Astăzi dimineață la ora 11, pe un timp de primăvară, am survolat Odessa salutând drapelul românesc ce fâlfâie pe clădirea monumentală a operei. Trei <în text, scris: "3"> imobile incendiate fumegau încă, în partea de est a orașului. Cartierul fabricilor era inundat prin ruperea voită a unor zăgazuri. În mijlocul marelui stadion sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
am temut îngrozitor pentru viața lui, dar într-un alt ziar am citit un interviu în care explică cum s-a produs accidentul, lua asupra lui întreaga vină, fără a-și plânge prea mult mașina care era asigurată "Casco". Lăură fumega pur și simplu...Nu-și putea imagina așa ceva nici în visele ei cele mai urâte. De-abia aștepta să-l vadă, să-i tragă un perdaf. - Imposibil, isi zicea ea, ce Dumnezeu, i-au zburat mințile de tot, e om în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în localitate a trupelor sovietice. Astfel că ceremonialul tradițional organizat cu ocazia începutului de școală, a fost de această dată prea sobru, ca să-mi amintească toată viața. Frontul a trecut recent pe acolo, iar dealungul Dunării epavele eșuate încă mai fumegau. Pe mine, însă, toate acestea nu m-au impresionat, eram acum școlar, iar noua mea uniformă și ghiozdanul păreau ca niște simboluri princiare. După ocuparea sovietică din august 1944, viața noastră de refugiați a fost din nou bulversată. În scurt
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
încheia această convorbire cu dv. fără a aminti o secvență dintr-un admirabil portret pe care vi l-a creionat Corneliu Ștefanache: "Știți ce-i un poet?" și răspunde tot el: Domnule, e paradisul, de infernul din mine ochii mei fumegă... Asta-i poetul, ăsta sunt eu... Sigur, scriu mulți versuri, aici e mare înghesuială, dar câți își privesc în oglindă proprii lor ochi, măcar dimineața, când se bărbieresc? Într-o altă ,,definiție", tot strict personală, ce ar mai fi poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam în tăcere și cu lăcomie pâinea care fumega și care la 23 de ani nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală unde se afla o putină cu apă de băut bătută cu piatră acră, și mă întorceam în odaie. Eu băusem la putină
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]