1,264 matches
-
de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie“. — Irene! Traversară St. Claude Avenue într-un moment când traficul era mai potolit și-și continuară drumul pe cealaltă parte a bulevardului, sub luminile de neon. Pe când treceau pe lângă un salon pentru funeralii, Santa se opri să vorbească cu unul dintre cei veniți la mort, care stătea afară pe trotuar. — Spune-mi, domnule, cine-i mortu’ dinăuntru? îl întrebă ea. — E bătrâna doamnă Lopez, răspunse bărbatul. — Nu mai spune! Nevasta lu’ Lopez ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
survenite la vârste timpurii. Linia vieții în privința lui Frank arăta că dacă nu ar fi urmat programul indicat, avea să se condamne singur la aceeași soartă în jurul vârstei de patruzeci și cinci de ani. Acest spectacol multimediatic descria până și funeraliile personajului principal. Șocat de aceste date aruncate în față, Frank începu să urmeze și programul de gimnastică recomandat de Nanette și nu mai evita să ia medicamentația prescrisă. Încetă să mai consume snack-uri și să mai fumeze. Înainte de finalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a luat bacșișul, iar cele două surori Kazanci mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman, culoarea neagră fiind rezervată funeraliilor minorităților, ale armenilor, evreilor și grecilor deopotrivă. Sicriul era așezat În partea din spate a camionului cu trei compartimente și, fiindcă cineva trebuia să Însoțească mortul, Asya s-a oferit de bună voie. Armanoush, pe chipul căreia se citea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de zero? Ar fi vrut atît de mult să fi publicat mai multe cărți și ar fi adăugat cu dragă inimă cuvîntul „carte“ la lista substantivelor care nu există decît la plural: cărțile s-ar fi adăugat cuvintelor „zori“ și „funeralii“. În orice caz, cu zero, nu făcea nici o socoteală. Nu era singurul care gîndea astfel. Editorul lui era cu siguranță de aceeași părere. Cunoștea editorii: tatăl lui era unul dintre ei. Îi plăcea mult cel al următoarei lui cărți, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vecina Cipriano Algor, ar fi cu neputință să existe vreo persoană în sat pe care el, din pricina meseriei, să n-o fi întâlnit, și, cu toate că nu existaseră relații de prietenie cu familia ei, Algorii, tatăl și fiica însoțiseră la cimitir funeraliile defunctului Joaquim Estudioso, căci al lui era numele prin care Isaura, care venise dintr-o localitate îndepărtată ca să se mărite aici, începuse și ea, cum e obiceiul la țară, să fie cunoscută. Cipriano Algor își amintea că își exprimase condoleanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
departamentului de achiziții care îi spunea, Dacă intenționați să vă dați foc, dragă domnule, să vă fie de bine, vă previn totuși că nu face parte din extravaganțele Centrului, dacă are vreuna, să trimită reprezentanți și coroane de flori la funeraliile foștilor furnizori. Cipriano Algor ațipise din nou pentru câteva clipe, să consemnăm, fiindcă a venit vorba, și înainte să ni se indice aparenta contradicție, că a ațipi câteva clipe nu e totuna cu a fi adormit, olarul nu făcuse decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i disting fața. Tot ce-am remarcat a fost că purta un costum alb și că-și ținea piciorul stâng, bolnav probabil, pe o pernă. În clipa aceea mi-am adus aminte că un dictator al Mexicului și-a organizat funeralii naționale pentru a-și îngropa piciorul drept, pierdut în război. Dar, bineînțeles, n-am făcut nici o aluzie la această amintire. Dimpotrivă, m-am grăbit să rostesc pe nerăsuflate un discurs, la care mă gândisem adesea, prin care urmăream să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cumpărase biletul pentru Bologna și-l găsise pe Agliè lângă vagonul 8, cu valijoara. Era destul de grea, dar nu deranja cu deloc. Belbo așezase valiza deasupra locului 45 și se instalase și el cu teancul de ziare. Știrea zilei erau funeraliile lui Berlinguer. După puțin timp, un domn cu barbă venise să ocupe locul de lângă el. Lui Belbo i se părea că l-a mai văzut (gândindu-se Într-o doară, poate la petrecerea din Piemont, dar nu era sigur). La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu Îndrăznise să iasă pe stradă, se dusese la culcare luînd un somnifer. A doua zi, de dimineață, Încercase din nou să-l caute pe Agliè. Tăcere. Coborâse să-și cumpere ziarele. Din fericire, prima pagină era Încă ocupată cu funeraliile, iar știrea cu trenul și portretul-robot era În paginile interne. Urcase Înapoi În apartament, ținând reverul ridicat, apoi Își dăduse seama că purta și acum același blazer. Din fericire, fără cravata bordo. În timp ce căuta să reconstituie Încă o dată faptele, primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lună. Totuși, fuseseră și morți. Printr-o Întâmplare cumplită, cei doi morți erau din San Davide, un sat mai sus de ***, iar familiile lor cereau să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nazism-fascismului. Dar pentru Belbo problema era alta, cel puțin În momentul când scria despre ea. Ratase Încă o ocazie pentru a ști dacă ar fi putut spune „nu“. Poate că de aceea murise spânzurat de Pendul. În fine, se fixaseră funeraliile pentru duminică de dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei din fanfara primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la tejghea, unde patronul servea Înghețate cu mentă, „verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
luam în discuție pământurile din Puglia și Calabria, în a douăsprezecea zi de octombrie, Onoriu a murit. Am fost anunțat de împuternicitul Mauriciu, care urmărea negocierile din partea exarhului. Tot el ne-a spus că delegația noastră trebuia să rămână, după funeraliile papei, în palatul Laterano. - Pentru siguranța voastră. Să nu vă gândiți la vreun abuz sau, și mai rău, că sunteți ostatici. Moartea unui papă și alegerea altuia nou sunt momente grele și primejdioase pentru Roma. Tipul acela din Ravenna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
porcine, de firea alunecoasă și rea ce i se citea pe față; ciudat era și faptul că evita orice atingere fizică, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l mânjim cu ceva. Ni s-a îngăduit să asistăm la funeraliile care au avut loc la San Pietro cu fast și fără incidente. După care, cu o grabă care m-a uluit, în timp ce noi tândăleam la Laterano, în doar trei zile romanii și-au ales papă pe unul dintre ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îți doreai pentru mine o carieră publică, eu voi fi doar un opozant. Tu crezi În succes și În carieră - eu nici măcar nu știu ce sunt. Tu Îți dorești faima, eu prefer ca nimeni să nu-mi cunoască numele. Tu vei avea funeralii de stat, eu voi muri pierdut pe o stradă necunoscută din Roma, despre care tu n-ai auzit vreodată vorbindu-se, sau În vreo periferie a unui oraș oarecare. Tu Îți iei salariul de la stat, eu statul nu-l recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la stânga. SENS INTERZIS. Sensuri interzise. O conduse spre scara mobilă. Trepte și trepte de oțel ce se Îndreptau În sus, spre ieșire, scârțâind. Parcă nici nu se vedea capătul acelei scări verticale. Să urce. Să urc spre ieșire În ziua funeraliilor iluziilor mele. Nu te invit la cină, Îi spuse Emma Întorcându-se și aplecându-se asupra lui pe neașteptate, simțea impulsul de necontrolat de a-i curăța tâmpla cu penele șalului. Copiii mei au fost Întotdeauna agresivi cu bărbații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tratamente, nici de Îngrijiri, nici de doctor, de nimic. Peste câteva ore vor lua și cadavrele. Le vor secționa pe masa medicului legist. Iar apoi, rearanjate, cu rănile și cusăturile mascate, le vor Închide În sicrie și le vor face funeraliile - și vor veni toți, chiar toți, se va ține o predică, flori și lacrimi și, În cele din urmă, un ropot nesfârșit de aplauze. Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amabil, el fusese un model de nobil egiptean. Fiul meu fusese binecuvântat să aibă un asemenea tată și am știut că Re-mose va plânge după singurul Ba pe care îl cunoscuse. Probabil că Re-mose s-a dus la Memfis pentru funeralii, deși nu mi s-a spus. Doar Nakht-re se gândea întotdeauna să mă anunțe pe unde se ducea fiul meu. O dată cu moartea lui, am știut că legătura mea cu Re-mose s-a slăbit. După ce Nakht-re s-a stins, soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mămăligă, pe când el se-ndopa cu clisă și cu brânză, cât de nedreaptă e, într-adevăr, și viața asta, însă acum vom face și noi un parastas pentru bătrânu’, cu mămăligă și cu spirt trecut prin mangal, dacă la funeralii n-am putut lua parte, măcar atât să facem și noi, să-i aducem un ultim pios omagiu, cum om putea și noi, iar acum o să ne arate el cum fac mocanii o mămăligă-mămăligă adevărată, unul să se ducă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba era culcată la pământ, rămăseseră acolo și cele două capace aurii de bere, m-am aplecat, le-am ridicat pe amândouă, le-am strâns în palmă, și am pornit și eu după bunicul. Funeraliile Niciodată nu mai văzusem atâtea mașini la un loc, ca atunci, pe drumul care ducea la cimitir, de când benzina se dădea pe cartelă, circulația se rărise, mergeam pe jos, mama și cu mine, pe lângă noi tot treceau mașini, taxiuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o deschizătură verticală - mărginită de două fâșii subțiri de alamă - pentru ca miresmele florilor să se reverse peste monoxidul de carbon din Place de la Madeleine. O nouă seducție franceză. Curvele se adunau În fața marii catedrale, În locul unde se organizează de obicei funeraliile naționale. Ravelstein mi‑a atras atenția. Ăsta era Ravelstein. Dacă n‑ați cunoaște aceste idei ale lui, nu l‑ați cunoaște deloc. Fără jindul după jumătatea pierdută, sufletul dumneavoastră n‑ar fi decât o țeavă interioară uzată, bună poate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost membru al Mișcării Legionare Încă de la Începutul deceniului al IV lea al veacului al XX-lea. Ștefan Verșescu (1919 1994) avocat S-a mutat din viața aceasta la 6 Mai 1994, de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar În Săptămâna Luminată. Funeraliile i s-au făcut pe 8 Mai, În Duminica Tomei. A decedat În București, dar, conform dorinței sale ultime, a fost Înmormântat În cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra Neamț, localitate În care văzuse lumina zilei, În 1919 și În care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
operații de manechiură și frizerie, erau considerate ca rămase în viață timp de trei zile și erau plimbate drept sperietori, prin toate cătunele, de către echipe speciale. Iar la capătul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă de ele, au priceput ei negreșit ceva din nobila lor descompunere, dar nu le-au putut prefera siguranței sterpe, calmului compromițător al rațiunii. De câte ori mă gândesc la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]