749 matches
-
rând. La data când s-a răsturnat cu mașina în plină cursă, Caba iubea nebunește o femeie, Davida Despot. După teribilul accident însă, aceasta nu vrea să-l mai accepte. Îl consideră definitiv dispărut și-i păstrează maniacal o dragoste funestă. Complicația apare din faptul că între tânărul restaurator și deja răscoapta Davida relația nu-i neapărat inocentă. Și asta nu-i tot. Printre cuceririle ulterioare ale avocatului s-a numărat, între altele, și viitoarea soție a lui Vlad. Iar moartea
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
chiriașul" decide să se mute fără întârziere. Turnătorul este un fel de erou central în volumul Frica și pânda, cunoscut foarte bine din propria experiență, dar și în urma cercetărilor în arhiva CNSAS. Rolul acestei categorii, profund condamnabile, a fost unul funest, pe care Florin Pavlovici nu încetează de a-l pune sub acuzare: "Turnătorii au hrănit copios lașitatea, care s-a întins în corpul social cum se întinde igrasia în ziduri. Ei sunt cei care au otrăvit relații colegiale, au ucis
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
așa, până la deplină golire a țării de tot ce nu înseamnă neo-nomenklatură și topârlănime politicianista. În fine, lovitura mortală dată entității numite România provine din atacul furibund, sălbatic, de hiene în haită asupra băncilor. Ce să mai aștepte, decat vreo funesta "Evangelistă", românul? Dezintersul lui față de țară și, în cele din urmă, față de propria soarta e dramatic cuantificat de răspunsurile la sondajele de opinie: peste jumătate din populație nu va merge la vot! Căderea e înfricoșătoare, daca ne gândim la îmbrâncelile
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
epocă. Ceea ce salvează în parte Legendele este ritmica lor. Există în limbajul poetic al lui Bolintineanu paradoxuri greu explicabile. Am remarcat relativa paupertate a lexicului, în general; de asemenea, anumiți termeni „poetici” revin de zeci de ori și sporesc, împreună cu funesta manie a diminutivelor, senzația de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
urmări permanent și se va regăsi în nuanțe destul de sumbre în unele scrieri ale sale. Tânărul Allan, personajul din Ce qui ne meurt pas, și-o amintește cu disperare: Da! Întotdeauna am crezut că această zi va răspândi o influență funestă asupra vieții și gândirii mele". (v. Roger Bésus- Barbey d'Aurevilly, ed. Universitaires, 1957, p. 18). În plus, copilul n-a prea cunoscut tandrețea maternă iar prima sa dragoste va fi pusă sub semnul interdicției. Tânăr student în drept la
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
Codrescu, publicat în colecția Dreapta Europeană, Editura Anastasia. Deși își propune să "înlesnească cititorului actual întâlnirea fără prejudecăți cu opt ilustre personalități mărturisitoare de dreapta" - printre care și Mihai Eminescu, autorul nu reușește decât să propage una dintre cele mai funeste prejudecăți din istoria literară românească, adică un anume soi de Eminescu - "cel mai...". Răzvan Codrescu se burzuluiește într-o avalanșă de atacuri adresate câtorva dintre cei ce semnează în Dilema (VI/265): se insultă persoana mai mult decât se critică
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
și onorabilitate era limpede trasată, astăzi lucrurile s-au amestecat până în pragul nebuniei. Înțelegerile transpartinice și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi, că politicul constituie speranța unei vieți ușoare, dacă știi ce funduri să pupi și din ce mâini să ciugulești grăunțele. În ce mă privește, pentru prima oară după ani
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
frumoase și fel de fel de privilegii; dar, în nici un caz, acest regim nu poate și nu trebuie să fie astfel încât militarul activ să se gândească la poziția de pensionar cu oroare, iar pensionarii s-o îndure ca pe o funestă calamitate. Ne găsim astăzi în trista situațiune că militari activi cari altădată, când îndeplineau numai una din condițiunile legale, cereau singuri trecerea lor la pensie, astăzi nu știu cum să solicite, să implore chiar, celor în posibilitatea de a-i cruța favoarea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
fost angajate în conflictul sângeros de acum un secol. "Fără respectarea celuilalt și fără toleranță, pacea nu este posibilă", a conchis premierul belgian Elio di Rupo, aducând un omagiu miilor de victime civile din această țară, 'masacrate de invadatori în funesta lună august a lui 1914'. Președintele german Joachim Gauck nu a prezentat scuze în intervenția sa, îndemnând doar pe un ton sobru să se "desprindă învățămintele amare și terifiante" ale trecutului. "Astăzi, în Europa, legea celui mai puternic face loc
Un secol de la Primul Război Mondial. Liderii europeni, la Liege by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21547_a_22872]
-
plan intelectual marchează, mai ales la persoanele în vârstă, debutul demenței sau al deteriorării mentale. Psihanaliștii au partea lor de dreptate când insistă asupra importanței travaliului de doliu. Adică asupra tehnicilor prin care individul învinge boala trecătoare provocată de evenimentul funest. Obligatorie e așa-numita sancționare a realității. Ruda apropiată, cunoscutul, colegul, vecinul iau cunoștință de actul morții, în forme directe sau mediate. Acestă fază poate să declanșeze la anumiți indivizi un blocaj durabil, care conduce la formule numite "doliu complicat
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
populației creștine, educată în prejudecăți ortodoxeă, cât și în relațiile de drept civil pe care emanciparea pretinsa de Marile Puteri le vor afecta profund (7 februarie 1879). De altfel, el le reproșează puterilor aflate în spatele articolului 44 că prin sistemul funest al protectoratului consular și al jurisdicției extrateritoriale, în favoarea a mii de evrei din România, s-au făcut ele însele vinovate de situația juridică pe care o incriminează acum (20 iunie 1879). Și lui Richthofen autocritica străinătății și mai ales a
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
femeia dansează în jurul focului cu acesta, amestecându-se printre celelalte perechi topite în magma dansului. La lumina flăcărilor chipurile și privirile dobândesc o intensitate tulburătoare, umbrele efemere au propriul joc de reflexe, dinți dezveliți, priviri lubrice, îmbrățișări furtive, ceva sălbatic, funest crește în ritmul dorinței și al muzicii maghiare cu rezonanțe tribale, care-i plăcea atât de mult lui Emil Cioran. Asemeni unei știme, femeia atrage bărbatul în mreaja dorinței cu o știință ancestrală, asemeni danaidelor care-și ucid ibovnicii în
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
schimbă odată cu trecerea anilor. Dacă în Revista burgheză din 1934 șochează inventarierea acidă a sferelor de influență pe care poetul francez le-a generat tacit, în Revista Fun-da-țiilor Regale din 1945, tonul se schimbă radical. Și nu sub presiunea contextului funest, Steinhardt având oroare de clișeul imperativelor conjuncturale, din familia politicosului "despre morți, numai de bine." Iată, deci, cine îl admiră pe Valéry: "Cei ce nu l-au citit. 1. Cei care admiră pe orice membru al Academiei Franceze; 2. Dușmanii
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
și profesionale vor spori lumina pe care Dumnezeu a pus-o în noi. În afara acestei divine asimetrii, izbăvitoare pentru cel ce crede în Vechiul, ca și în Noul Testament, Luminarea, catalizată de apropierea morții (autorul-personaj invocă în mai multe rânduri niște funeste analize), reunește și densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest proces lăuntric va schimba în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
sub semnul acesteia. Medei moderne... Din nou, dar în mod diferit, motivul uciderii copilului trimite la tragedie. Oare copilul Oedip n-a trebuit să fie "expus" și el, spre a fi dat morții, din dorința părinților de a evita împlinirea funestelor prorociri ale oracolului? Copiii sunt asasinați în diverse moduri, prin înjunghiere, prin sufocare..., dar întotdeauna ca urmare a uneia și aceleiași rătăciri a ființei. Rătăcire fără speranță, durere fără răspuns! Excesul de suferință o conduce pe mamă la infanticid: pentru
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
pur și simplu așezat între parantezele unei tăceri obligatorii. Se urmărea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului nou", dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezărea, totuși, zarea unei salvări: "Dar s-ar putea, totuși, ca această primejdie de moarte să se soldeze cu o extraordinară reacție spirituală, care să echivaleze cu instaurarea unui nou
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
polonezi, mi se pare un exemplu cras de fanatism. A vedea "educația estetică" drept "o parte importantă a formării conștiinței socialiste" (așa cum susținea, în plin "liberalism" românesc, în aceeași grotescă publicație) înseamnă a fi rămas pe vecie prizonierul unei ideologii funeste. Dar să-i lăsăm în plata propriei conștiințe "hegeliano-marxiste" pe tov. Ianoși, dar și pe zelatorii săi din presa de partid, și să vedem ce surprize ne oferă publicațiile așa-zis mondene. Într-o după-amiază leneșă a lui august, mi-
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Să ne grăbim,/ Să ne grăbim,/ Pînă mai este lumină"" - Peisaj), căci soluțiile nu sînt decît relative ("Pentru că nu există lumină/ Oricît de deplină/ Pe măsura beznei ce-a fost/ Și-o să vină" - Nu există răspuns), iar comportamentul umanității oferă funeste deziluzii, părînd a confirma gîndul sumbru că, indiferent de context, "binele pur este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
nu te-ai săturat de minciunile lor// are dreptate vocea/ deși nu știu prea bine a cui o fi/ sînt sigur/ poate e glasul copilului din vecini/ mort înainte de a se fi născut// trebuie îmi șoptește/ să sucim gîtul acestei funeste retorici// aproape adormit/ îi dau dreptate/ poetului Verlaine/ acum cînd prietenul său/ adolescentul Rimbaud/ vinde arme prin Abisinia” (Adolescentul Rimbaud). De la minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în care amurgul ne transporta dincolo de
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Freud și-a distrus corespondența pentru ca posteritatea să nu intre în posesia unor detalii nedorite. În fine, capul de acuzare cel mai grav: Freud a fost un medic cu slabă pregătire a cărui incompetență a dus la comiterea unor gafe funeste: 1) și-a omorît prietenul morfinoman, Ernst Fleischl-Marxow, aflat în sevraj, injectîndu-i intravenos cocaină; 2) a tratat de isterie o fată de 14 ani fără să-și dea seama că pacienta avea sarcom abdominal și că etiologia isteriei era canceroasă
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
răspîndirea în cerc a unor pene negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel, Șerban plasează în jurul patului funest paravane pe care Otello le deșiră într-un gest prealabil asasin. Înainte de a-și ucide soția, el se refulează sfîșiind aceste ecrane fragile care separă discret viața de moarte ca în celebra piesă a lui Genet intitulată tocmai Paravanele. Celălalt
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
Jimbolia anilor de embargou. Poate, însă, că în lichefiata societate românească n-au dispărut cu totul forțele decise nu doar să reformeze, ci să modifice din temelii o instituție care, pe zi ce trece, se relevă a fi tot mai funestă pentru destinul democrației în România. Cum până în clipa de față n-a prins nici un spion mai acătării și nici un "dușman al cuceririlor revoluționare" ale nației, inutilitatea ei se relevă cu toată claritatea. Singurele performanțe ale acestui club obscur au fost
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În plus, trecerea de la cuvîntul vorbit la cel scris le micșorează și mai mult putința expresivă. Parcă o nepotrivire funestă le strîmbă așezarea în lume, condamnîndu-i la statutul unor ființe ce nu pot excela decît în anumite condiții: în oralitate și în fața ușilor împărătești ale altarului. Valeriu Anania nu intră în acest tipar, scutit fiind de meteahna inexpresivității livrești. Cu
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
XVIII). * * * Theodor Pallady. Se povestește că maestrul, trecând într-o zi pe lângă o pictoriță amatoare care picta în aer liber, și după ce se aplecase uitându-se atent la pânza ei, ar fi spus către un însoțitor: ,,Elle a le don funeste de la ressemblance". Sau Lucian Grigorescu, imitându-l pe Clemenceau care zice despre soldații italieni: ,,Habillez-les en rose, habillez-les en rouge, ils foutrons toujours le camp!" ,,Îmbracă-i în roz, îmbracă-i în roșu, totdeauna o vor șterge..." * * * Packardul tras de
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]