2,159 matches
-
armonioasă legătură cu omul și stările lui sufletești de dragoste, de dor, de veselie, de întristare, de durere, de bine, de rău, de grijă, de noroc, ori blestem. În cântecul dobrogean răsună dintotdeauna ecourile acestea care s-au răsucit în funia istoriei cu setea de libertate, cu lupta pentru moșie, cu înrobirea și eliberarea... Lupta și victoria se desfac în două în cântecul dobrogean, contopite în viața sufletească a dobrogenilor, ca și minunile naturii mai puțin vătămate de mâini netrebnice. Tulburătoare
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
cu vise chema pe Julia May din iatacuri de vorbe devenirea făcea ocol pe străzi sprâncenate... Atunci Julia May sărea din Gaură Neagră-n Gaură Neagră Degete de șarpe pe consolă Muzică lunară deformată-n cârlige Algebrice umbre legate de funii - Strâns înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea clădiri din fier clădiri din cărămidă peste parcul presărat cu lămpi electrice și excrement aviar Strâns înfășată lăsată să se-nmoaie-n răsuflarea albastră Strâns înfășată nea în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era terminată la sfârșit de furtună Putredă infiltrație acvatică Cor înfuriat contra năvalei din zori Funii-ncurcate-n ore Mișcătoare nisipuri nespus chinuite de gânduri Zâmbet de himere necoapte Prin conversații șoptite, vătămate în zori Usturătoare buze rănite tulburau unghere de somn În atacuri, oceanul aspru Privea suspendat în oglindă De departe oglinda cu vise chema
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
mult decât le trebuie, sunt ignorante și mereu au interese obscure de a controla, a subordona ori a-și impune propriile valori și desfrâul. Cu ce interes? „Cu cel al diavolului căruia le slujesc cu ardoare și pasiune legați de funiile răutății și a lipsei de caracter. De Dumnezeu nu se tem, de oameni nu le este rușine. Dar... asta nu înseamnă că nu vor fi aspru pedepsiți pentru faptele pe care le fac”, spun cetățenii. Sociologii sunt de părere că
DESPRE INTERESE (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350365_a_351694]
-
Uimit de-atâtea Minuni, Împăratu' l-a-ntrebat : "-Cum știi atâtea farmece ? și cine te-a învățat ?" -Sfântul Preot Ermolae, m-a învățat că : doar Credința Poate orice să vindece ! și pentru asta-ți dă, Știința !" Pe Ucenici și Ermolae, cu multe funii i-au legat Și după chinuri dureroase, capetele le-au tăiat... Sub sabie, Pantelimon, a auzit un Glas de Sus, Ce întărea că al său nume, Vindecă boli, doar prin IISUS ! ........................................... Sf.Ap.și Diac.Prohor, Nicanor, Timon și Parmena (din
SF.M.MC.PANTELIMON, TĂMĂDUITORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350374_a_351703]
-
compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
treaptă existențială înspre întuneric, arareori mai fiind învredniciți de către divinitate cu bucuria de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria Luminii christice, și ne izbim peste tot, din ce în ce mai mult, cu propriile noastre încălțări tocite, de chipuri cioraniene spelbe, cu funia atârnând înfiorător în jurul grumazului ori cu țeasta făcută praf și pulbere de caldarâmul prăfuit al străzii și, din ce în ce mai puțin, de câte un facies eliadesc cu parabola florii de nufăr bine înfiptă în cap și în restul de suflet rămas să
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
cu răutate. Pe un deal ce purta stigmat de păcate, smerit urca omul Emanuel Printre lacrimi cu vorbe curate, ades pomenind : Ierusalim, Israel... Dumnezeul ce a noastră soartă împarte va fi jertfit pentru dreptate S-a legat pentru vecie cu funia iubirii eterne de ei, părinte și frate, Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, din Dumezeu e numele tău Doar omul cu simțul pierdut nu știe ce-i bine și-l schimbă pe rău Hristos a venit să ne-nvețe
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
chiar din trei fire. Numărul diferit de fire nu este esențial. Până și un singur fir de lâna, cu rol de mărțișor sau de simbol apotropaic, are deja în sine potenta unui simbol. El repeta la scara mica ideea de funie, un motiv simbolic la care gândirea simbolică recurge mereu pentru că are o mare capacitate de a opera cu ajutorul instrumentarului simbolic și are ca rol izolarea sacrului de profan. Firele răsucite ale mărțișorului reprezintă încercarea de a influența magic unitatea contrariilor
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
și Israel Berl din Vama plătesc ca amendă” 8 florini și 40 de creițari „pentru raportarea neadevărului la ordinul Administrației Bucovinei, dat în 5 august 1784”, sau că „lipovanului Alexovici” i se plătesc de la casierie 37 de creițari „pentru o funie pentru măsurătoare la nivelarea locului pieții”. Rachiu, hârtie și tămâie, negustori străini care fac comerț ambulant Mai aflăm din scriptele casieriei că „de la rachiul ce a fost vândut aici în oraș s-a luat pe vadră 1/2 creițar și
TABLOUL MULTICOLOR AL SUCEVEI, LA SFÂRŞITUL SEC. AL XVIII-LEA, ÎNTR-UN DOCUMENT CONTABIL de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349110_a_350439]
-
2011. Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
acum, încinsă de soare, îi frigea pielea mai rău decât focul. O vădană miloasă, a alungat copiii și i-a dat ceva apă de băut. Spre seară l-au plimbat prin comună, cu mâinile legate la spate, târât c-o funie de gât, ca pe vacă. Tot de gât i-au legat o talangă. Și l-au plimbat așa prin toată comuna. Muierile îi dădea cu huo, copiii, ținându-se ciorchine de alai, aruncau cu bolovani, care explodau, ca grenadele, pe
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
unturii râncede se adunaseră toții câinii din comună, stăteau la o oarece distanță, câte unul, mai îndrăzneț, se furișa pe la spate și-l mușca de picior. Apoi l-au scos la marginea comunei, spre Slobozia, i-au desfăcut talanga și funia de după gât, i-au dezlegat mâinile și i-au tras și câteva bâte pe spinare, după care i-au dat drumul. Amza nu s-a oprit din alergat până-n mahalaua țigănească. N-a stat mult să-și lingă rănile și
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
o țigară și se uită, așa, lung, în zare. Era opt și un sfert. Fix. Un câine urla, singur, așa, de nebun. O lumină galbenă coborâse din cer. P a coborât din căruță, a deshămat iepele, le-a împiedicat cu funia hamului și le-a dat drumul pe islaz. Apoi, hotărât, se-ndreaptă, fără a mai întoarce capul, spre oraș. Nu se va mai întoarce niciodată în acest sătuc, prăfuit și uitat de lume.
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
se vindecă, nu se usucă, nici crustă nu lasă. Memoria, numai ea le-a păstrat și îmi servește uneori câte o secvență, o felie ca o gazdă ospitalieră, câte una, când vrea, fără să le aleagă dintre momentele înșiruite pe funia timpului. Așa retrăisem drama care devenise a mea când luasem hotărâri mari „ceaușiste” - să se restituie locuințele particulare proprietarului - deci, eu să cedez apartamentul! Să-mi schimb domiciliul?! Să părăsesc acel interior în care amintirea ta a rămas în fiecare
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
am lovit-o prea tare și și-o fi rupt baba noada. Asta îmi mai trebuia acum. Paralizată și lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea. Închid ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: O stropește cu apă doar, doar și-o reveni. Nimic
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
români de răsărit, sultanilor, intervine în războiul din Siria, anexează Crimeea, sprijină Armata Ortodocsa, începe un război vamal. Toate acestea readuc în mod paradoxal în conștiința tuturora imperativul refacerii unității creștine. Occidentalii, ca de obicei, au interese divergențe până ajunge funia la par. Până atunci musulmanii profita de dihonia din lumea creștină și aspiră la refacerea Califatului, a Imperiului islamic. Tema merită toată atenția, dar ar depăși cadrul acestor câteva remarci pe marginea conflictului religios al creștinilor în vederea refacerii unității. Toată
RĂZBOIUL RECE, RELIGIOS, 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349444_a_350773]
-
pe o pasărea lipsa de aripi, ca pe un om lipsa de inimă. Nimicul se strânge-n mine ca o pată de culoare, ies în afara lui desculț, nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă cheamă, doar eu mă agăț cu funii de viață, o spânzur de creanga cea mai de sus a timpului și mai răsuflu o vreme. Tu privești meșteșugul și arzi ca o flacără la poalele muntelui de gheață prin care vom trece amândoi dincolo în paradisul alb de
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
de săpun... Așa ușor poți să renunți la rimă, să încheiem cu milenara crimă: Un orizont mai vast în poezie, emancipat de reguli de sclavie. La dracu, zic, cu versul muzical ce expresiv sonorul gutural, cum s-a dansat pe funie, se poate și pe unghii incasante. Iar legile... nu suntem robi la ele, noi le-am făcut, le spargem în măsele. Hai să începem: ă, ă, ă... și versul următor: î, î, î... Zâmbește delicat grup de mai maimuțe: „O
EMANCIPARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348111_a_349440]
-
cărora erau fixate obiectele pe care le lucrau și care își schimbau ușor formă atunci când se sufla în ele. Interesant a fost să urmărim “în direct” aplicarea de sticlă lichidă de culoare portocalie, care în final a luat forma unei funii împletite pe o vaza de flori. Mare ne-a fost surpriza și bucuria atunci când, printre vocile zglobii ale copiilor și zumzetele apărăturii, a răzbătut până la noi o voce masculină care întreba în dulcele glas românesc cu plăcut accent bănățean: “Sunt
ATELIER DE STICLA MOSER de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348247_a_349576]
-
deschisă. Dacă îi închizi poarta în nas, te va ocoli, va intra pe o altă poartă larg deschisă. La un moment dat adormi cu lacrimile picurându-i din ochii săi frumoși. Noaptea îl visă pe Viorel cum venea cu o funie înnodată în mână ca un laț, strigându-i: - Acum nu-mi mai scapi. Ha, ha ha, ești a mea și vei fi a mea chiar dacă strigi după ajutor. Săndica dorea să strige după ajutor și nu putea să scoată nici un
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
scoată nici un sunet. Oricât se străduia, nu putea rosti nici un cuvânt. Dorea să-l strige pe Mircea care îi apărea ca în ceață, dar nu era auzită de el. Se tot îndepărta. Parcă fugea de ea. Viorel o prinse cu funia de gât și rânjind țipa la ea sufocând-o: - Ești a mea... nu-mi mai scapi... în sfârșit te-am prins și fac ce vreau cu tine. Săndica se zbătea să scape din mâinile lui, însă forța brațelor lui puternice
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
a costumului, a gestului, totul fiind tratat într-o manieră stilizată, de esență romantică, lesne descifrabilă și în poezie: „Pe socluri mari și verzi dorm lei regești Și prin alei se plimbă triști păunii Cadâne moi cu lungi și grele funii Târăsc prin ierburi leneșe calești. La geamuri vergi albastre străjuiesc Și prin odăi, din amfore rotunde Un fum verzui desbracă și ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Și privind, ca un vițel, Când la bar, când la Ilie Cre-și toarnă-n pălărie Vreo trei stropi, ca pe mormânt Pentru GUVERNUL defunct: - Ia nu-mai căinați, vă zic! Sunt pe creacă doar un pic... Să le dăm repede,-acum Funie, ardei și fum, O bucată de săpun, Că vor ajutor, săracii... Nu i-ar mai răbda toți dracii! Iar ne-ndeamnă și ne mint C-au găsit unul *cinstit Turma să o păstorească Și din nou să ne prostească. Domnilor
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
topește ca tine. E puternică o clipă, pe urmă se dilată sub povara apei. Piatră: Păpădie! Păpădie: Da, Piatră. Piatră: Dă-mi cablul tău! E mai lung și mai rezistent. (Păpădie caută în rucsacul lui și scoate un cablu - o funie roasă și i-o oferă lui Piatră.) Piatră: Aveai alt cablu când am hotărât să plecăm la munte. Păpădie: L-am vândut. Nu-mi era de folos. Piatră: Ai dreptate. Funia aceasta nu te va proteja. Nu-ți va fi
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]