1,494 matches
-
somnul pământului, smulgând un zâmbet răcelii din adâncuri, trezești mugurii primăverii; privești spre ogorul afânat, înnegrit de-atâta trudă și un oftat fugar spulberă o pală de vânt. Atunci sămânța-n brazdă, udând-o cu sudoare, și simți rădăcinile bucuriei furișându-se spre noaptea apelor, spre benefica răcoare; în fiecare strop țipă lumina clorofilei ce-n curgere molcomă urzește simfonia rodniciei. Cu dalta credinței mai cioplești pacea în trupul secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
22 august 2014 Toate Articolele Autorului Strop cu strop îți curg singurătăți pe frunte prieten blând, iubirile-ți zidesc poeme dulci, citindu-te, m-aș înălța pe-un vârf de munte, delirul deznădejdii m-ar mai durea atunci? S-au furișat silabe blânde în lacrima din geană, plângându-și șoapte nestrigate-n versuri fine, în toate toamnele ce-și trec iubirile în goană, pe palme de-anotimpuri să mai visezi la mine. Cerul se rupe-acum, ne învelește-n ploi mărunte de
URARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352240_a_353569]
-
Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea citește absentă și seducătoare ochii ei verzi sunt calzi sprâncenele ridicate. Nu mă vede, nu se vede pe sine stă ca o umbră sub lampă. Eu mă furișez prin întuneric, mă înconjur de stele albe, îi pun un zâmbet pe geam, dar ea-i absorbită-n carte, întrupare de gând într-o imagine. Eu mă privesc timorat în oglindă, ea citește absentă și seducătoare. Eu nu pot fi
TRECĂTOR INVIZIBIL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356316_a_357645]
-
mireasa nu trebuie văzută îmbrăcată înainte de... - În rochia de mireasă, dragule, nu în sutien și chiloți. Hai, nu mă necăji, intră! Bucuros ca i-a reușit provocarea, Valentin a privit în jur. Nu erau în apropiere alte persoane. S-a furișat cu abilitate, fără zgomot. A văzut-o pe Olga goală și a strâns-o în brațe de atâtea ori, dar parcă niciodată nu i s-a părut a fi mai frumoasă ca în acel moment. Era cu fața la oglindă, în bikini
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
fețe în față cu fantomele din aer și dispar după colțuri în spatele zidurilor de ți se strecoară frigul sub piele. Noaptea-i o fântână huruita cu întunericul vorbind pietrelor în groapă unei morți din lipsă de apă. Dare reci se furișază prin golul de nervi se surpa dealurile înmuiate de ploi fantomele delirează pe străzi vântul se caută de oase și nu le mai are. Trecere iumaginară Îmi păstez moartea că pe o barcă la țărm plutește ancorată, nu mă recunoaște
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
Am intrat în casă pe la miezul nopții. Eram vlăguit. Soția s-a speriat când m-a văzut. - Ești alb la față, Marian! Ce ți s-a întâmplat? Nu i-am răspuns. I-am făcut semn să privească înapoi. Copiii se furișaseră în spatele ei, gata să asculte. Ea știa că dorm. Nu era prima oară când o înșelau. Și pe mine au reușit să mă adoarmă uneori înaintea lor. Mai ales fata. Povesteam până adormeam și ea mă acoperea. După aceea fugea
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
plin de energie și luciditate, a început să vorbească scurt și precis în timp ce contacta pe două telefoane mobile șefi ai anumitor servicii. A obținut foarte repede date cu privire la deținătorul autoturismului și domiciliul acestuia. Un zâmbet de satisfacție i s-a furișat în colțul gurii când a arătat numele acestuia pe lista de suspecți puși sub observație. Un zâmbet înlocuit rapid de contractarea furioasă a mușchilor faciali sub sprâncenele arcuite brusc de furie. Cuvintele au izbucnit parcă dorind să spargă pereții: - De ce
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
busola magică a Domnului, Nu voi găsi labirintul Ce duce la izbăvire. Dorul de albastru, Devine o tristă iluzie. Alerg, merg mai departe... În sfârșit se ivesc, Poteci nevăzute, Cu petale de crini risipite... Între mine și cer Necuvintele se furișează, În tăcerea unei lacrimi. Adevărul mă trezise, Intrase în suflet, încolțit, Cu verdele Speranței, Ducând, pe umeri, Umbră subțire a zilei... IONEL MARIN - Focșani Referință Bibliografica: LA MULȚI ANI,POETULUI IONEL MARIN,ORGANIZATORUL FESTIVALULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ BOGDANIA FOCȘANI
LA MULTI ANI,POETULUI IONEL MARIN,ORGANIZATORUL FESTIVALULUI NATIONAL DE CREATIE LITERARA BOGDANIA FOCSANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356724_a_358053]
-
n-auzi, că pe tine te strig?! - Mă duc la abatorul de suflete! Zise Fat- Frumos. - La care abator, mă, nebunule, tu nu vezi că afară-i revoluție? - Tocmai de aceea, mă duc eu la abatorul din Piața Universității. - Și, furișându-se pe lângă niște ziduri groase și pline de materii fecale, ajunse în sfârșit la abatorul de suflete din PU, încă de la intrare, prin poarta de metal, călăul îi aruncă o scuipătură de sânge cât o traistă de hamal. - Pe cine
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
Avusesem ceva, dar nu știam ce, știam că mai fusese ceva, dar nu știam cât, știam că fusesem cândva, dar nu știam când, devenisem atemporal cu mine însumi, întrebându-mă în care lungime de undă mi-am dus existența". "Mă furișam de mine însumi și o luam la goană printre iluzii ca printr-o scăldătoare binecuvântată de îngeri albaștri", ne spune autorul. Dar în același timp, realitatea țipa din orice colț al paginilor romanului său. În acest timp autorul retrăiește crâmpeie
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
viu și intact domnește peste întreaga relatare, în care se simte, fără îndoială,e un adevărat proces de zămislire, din propria-i experiență, a unor concepte originale și demne de reținut ale unei filosofii de viață sănătoase și incontestabile: „Mă furișam de mine însumi și o luam la goană prin iluzii, ca printr-o scăldătoare binecuvântată de îngeri albaștri; erau îngerii care se așezau doar pe umerii celor cu fruntea lată și ochii larg deschiși, celor cu liniștea oferită de nepământeni
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Treviso (popular, Aeroportul Treviso), cunoscut sub numele Veneția Treviso sau Antonio Canova, după numele noului terminal construit în 2007. Mă simțeam straniu. În jur, mulți români, grăbiți să treacă cât mai iute de verificarea actelor de identitate. Ce aveau de furișat?! Se crease, nu aveam să înțeleg de ce, o îmbulzeală obositoare. La dimensiuni reduse, îmi reveneau în minte imagini asemănătoare cu cele din toamna lui 2007, în aeroportul din Tel Aviv. Singura diferență, ofițerul de serviciu îți arăta drumul Golgotei cu
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
motiv, cu multă ușurință aduce în cuprinsul romanului personaje din rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și avocaților. În toată această agresivitate umană, autorul strecoară momente de viață plăcute, bucurii sufletești intense, clipe de tandrețe, iubiri împărtășite. Cu o cochetărie ștrengărească, se furișează în viața liceenilor și ne face cunoscută frumusețea, dar și curățenia sufletească și trupească a tinerilor.Romanul are valoare socială și psihologică. Tehnica autorului aducând procedee de o mare finețe în conceperea actelor din această scriere, dă cititorului prilejul de
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
spate-n spate lâncezeau. „Ce le lipsește ăstora îndată eu am să le dau: Nițică variație în liniștea încremenită, ca să-și astâmpere aleanul cu seva-n vrere priponită ... ” Și, lunecos precum un șarpe cu chip de-arhanghel ipocrit, m-am furișat lângă femeie - chitind c-acolo-i de lovit de vreau ca zidul șubrezit al ascultării să-l străpung - și i-am șoptit c-o patimă mai verde ca mireasma-n crâng: -Tu, mult mai vie decât viul, de facere făcută
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
pe nevasta asta a mea. Am s-o țin închisă în dormitor sau am s-o trimit la neamuri, cât ești tu la mine. Ce zici? - Vezi cum îmi ești împotrivă? N-ai vrea să vin coborând pe coș sau furișându-mă pe verandă ca hoții? Mă făcuși și borfaș acuma! Halal recunoștință, după o viață de prietenie! - Stai, măi, ce treabă ai să vii pe coș? Intrii ca oamenii, pe ușă. - Pe ușă, ai? Și dacă mă-ntâlnesc cu nevastă
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
îndesat. În a patra noapte, când toată suflarea din palat părea să fi încremenit în mrejele somnului, stăpânul pădurilor îl auzi pe flăcău ieșind din odaia lui și îi zări umbra aruncată de razele lunii pe zidul exterior al palatului. Furișându-se ca o umbră printre copaci, regele îl urmări pe slujitorul său până în apropierea unei peșteri despre existența căreia el unul nu mai aflase până în acel moment. Flăcăul fluieră scurt și un balaur uriaș cu două capete se arătă la
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
flacăra mă frige!” Adam nepăsător nici n-o aude Și el adoarme după cum i-e vrerea, Aici nu ai de cine te ascunde Și-n goliciune stă toată puterea. Povestea asta n-a durat prea mult, El, șarpele, s-a furișat în gânduri, Oftatul ei și astăzi îl ascult Rămas în Cartea sfântă, dintre rânduri; Sunt frumuseți ce nu le poți vedea, Sunt frumuseți ce nu le poți atinge, La umbra mărului cum doarme ea ea Și aerul ca flacăra o
ADAM ȘI EVA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368922_a_370251]
-
visul, tu vedeai bucurie în cer. Că, deși atunci când erai mic, iar părinții tăi veneau obosiți rupți de la lucru și încercai să dansezi cu ei, nu aveau timp de tine. Dar atunci când ploua și tu nu puteai să dormi, te furișai prin sforăiturile lor și acceptai invitația la dans a naturii. Ba chiar îți aduci aminte că odată ai dansat până la răsărit, iar fetița din vecini te-a văzut pe fereastră și ți-a sărit în ajutor, când a văzut că
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
e dureros ceea ce se întâmplă în viața asta. Mulți cred că e un joc. Să te joci cu viața eu cred că e un adevărat blestem, oftează Ana. -Ai dreptate. * După ce se convinge că nu o vede nimeni, Edith se furișează în camera lui Vlad. -Ce, ce e cu tine? De ce ai venit? -Mona a fugit în grabă, nu era îmbrăcată cum trebuie. M-am gândit că trebuie să-ți spun. -O să-l trimit pe Nelu să-i ducă paltonul
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare, pierdute spre apus. Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se juca de-a v-ați ascunselea, însă el nu pricepea jocul și începu să scâncească : -Lunișoara mea, nu mă părăsi! Unde ești? -Cucu-baau! râdea luna de pe
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
CRUCIADELOR, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013. Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele ude de dragoste cu tine într-o valiză plină de nori de ore mototolite în modul cel
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
John, cum i se mai spune, de pildă, e unul dintre acestea. Nevârstnica Mireluța, după modelul său și-a dorit să fie dascăl, „cu mult înainte de a afla că aceasta e o meserie. Eram la grădiniță și, în pauze, mă furișam pe sub geamurile clasei Bunicului meu, care cânta cu copiii despre Domnul Tudor sau despre Ștefan, Ștefan Domn cel Mare... Ca el voiam să fiu.”( s.a.) (p. 174). O amprentă asupra formării personalității personajului principal al cărții a lăsat și mătușa
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
oglindă? Te-ai văzut în ce hal ești? Nu mai fă pe viteazul cu mine că am mai văzut eu ca tine și nu m-am speriat... Când Lucica, mama Alinei, a intrat cu el în dormitor, fata s-a furișat în încăpere, a luat hainele băiatului, a căutat o perie de scânduri și a intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
destin, iar patima-i se stingea cu fiecare an, asemeni unei clipe. Îi era din când în când foame de viață și atunci se reinventa, de fiecare dată cu altă intensitate, mereu cu aceeași jovialitate. Până când... până când fulgerul s-a furișat într-un loc adânc al ființei sale și i-a luminat toate ungherele întunecate, uitate, șterse... Și-atunci a văzut ceea ce nu dorea să privească și s-a retras într-o carapace de resemnare... După lumina orbitoare a urmat tunetul
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
Uneori, el își cere tributul, cere sacrificiul suprem și astfel, obligă oamenii să plătească cu prețul vieții cea mai mare culpă a lor: disprețul și ignoranța față de ceea ce natura le-a oferit. Noaptea neagră, care ar fi trebuit să se furișeze spre apus în acel ceas al dimineții, se agăța cu disperare de timp, oprindu-l în loc, chemând pământul în ajutor și acoperind cerul cu o mantie neagră. Pământul urlă în continuare, iar venele începură să-i crape, căscând din loc
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]