3,503 matches
-
de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri ale numerelor de telefon apelate și-un ton electronic de apelare - țrr-țrr, țrr-țrr - peste hârâitul furios al motorului și bufnetul valurilor. — Funcționează, strigă doctorul, fluturând din mână în vreme ce vântul și tangajul îi răscolea părul vâlvoi. Se strădui să-și împingă ochelarii mai sus pe nas și flutură iar din mână spre mine. Funcționează. Cărțile de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el. Nu-i trebuie casă cu tine. E însurat cu femeia aia cu burta ca o lentilă de ceas și aleargă după altele, mereu altele". Deștept e mărul meu că rămîne unde este. Am revenit la Iași geloasă și singură, furioasă și singură, singură și singură. Măcar zorelele din grădină păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei absolute, se pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
istoria, care e deasupra voinței lor. Tu ești o istorie, Mioara! Tu ești o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână ca pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime furioasă ne întâmpină fără să ne vadă, strigând sloganuri antiAutor, antiMioara, versificate, lozincate, alegorizate, scuipate, fabulate, poluate cu expresii argotice, tu o știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când vântoasele reginei albe începuseră să dea târcoale, creând acea fâșie neutră, cu duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul dintre ei, nu au băgat de seamă când furiosul Cristofor - curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit, brusc, agresiv Îl trânti la pământ pe proaspătul proprietar de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
florean, botezat așa tot de către Victor, iubitorul de istorie. Nu știa că adevăratul motiv care-l oripila pe Vizanti era noua sa Înfățișare ( mascat, murdărit și cu părul vâlvoi) care Îi producea aceiași frică specială, ca atunci când bunica Ileana venea furioasă și-l snopea În bătaie cu o jordie pentru că iar a mâncat un puișor galben. Abia când Îl recunoștea pe Va, frica era Înlocuită cu furia oarbă ce-l cuprindea mereu față de „intrusul” care și-a permis să-l ignore
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să cântărească pajiști. Cuvinte și tăceri mai treacă meargă, s-au mai văzut cazuri. Dar pajiștile, cum să ridici pajiștile de la locul lor și să le așezi pe cântar? Pe de altă parte, ce înseamnă „calme pajiști liniștite“? Există și „furioase pajiști liniștite“? Sau „calme pajiști agitate“? Ne rămâne în minte, după încheierea lecturii, titlul volumului: Noblețea tăcerii. Există în această sintagmă o sugestie subtilă căreia însă, din nefericire, nici poetul, nici exegetul său nu i-au dat curs. Limba de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Atunci intră în birou șeful lui Ariceanu. Dom profesor, ce mă bucur să vă văd. Aveți timp de o cafeluță la mine în birou? Aproape plîngînd, profesorul explică comportamentul idiotului. De mîine te ocupi de vărsătoarea de la Tomești, tună șeful furios. Dar..., bîiguie tartorul. Neamuri proaste, spune șeful amărît. Fără îndoială, întărește profesorul. Ucigașul... banditului Bătrînul colonel făcea plimbări lungi dimineața și dacă îl observai atent, în unele porțiuni scurte, ținea degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios. Chiar dacă n-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios. Chiar dacă n-ar exista nici un fel de justiție pe pămînt și nici un Dumnezeu în ceruri, ar trebui, cu atît mai mult, ca oamenii să fie virtuoși, pentru că virtutea îi unește și le este absolut necesară pentru supraviețuire, iar crima nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se topeau precum ceara la foc” - XIII, 4). O mulțime imensă de oameni năvălește din toate colțurile lumii către ființa extraordinară, pentru a o răpune. Aceasta își „taie” un munte și plutește așezată pe el deasupra pământului. Mulțimea o atacă furioasă. Atunci, ființa cu chip de om scoate din gură un val de flăcări. Toți vrăjmașii devin scrum, în sensul concret al cuvântului. Ființa coboară de pe muntele zburător și cheamă împrejurul său o altă mulțime, calmă și senină. Viziunea are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iubire, iubirea curgea ca lumina și știam că iubirea aceea n-o să se sfârșească niciodată. Când mi-a spus: "Întinde-ți mâna", așa am făcut. Am auzit pe urmă strigatele celor din jur, i-am văzut pe învățații sinagogii ieșind furioși afară altădată m-aș fi temut, dar în iubirea aceea nu te puteai teme de nimic și de nimeni și când m-am uitat, mâna mea se făcuse ca și cealaltă sănătoasă. Am dat cu mâna pe față, obrazul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în minte și numele bătrânului : i se spunea "Simeon"... "Dumnezeu ascultă ruga..." Poate de asta n-am uitat: fiindcă Dumnezeu ascultă ruga și împlinește promisiunea la împlinirea timpului. Întotdeauna. Coroana "Aaaaaah! Te-am prins! Pe unde umbli, pușlama ce ești?!" Furioasă mai e mama! îmi zisei, iar de prins, ce să mă mai prindă, că-mi rupea urechea de tare ce mă trăgea. Ei, mi-am zis, nu-i nimic. Îmi dă ea drumul la ureche când o să găsească nuiaua că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
piață? Mă luasem pe furiș după ea oare unde se ducea așa, cu noaptea-n cap când a chemat-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care furiosul tată n-o luase în calcul pentru a o asigura corespunzător. Așa răcorit numai pe jumătate, tata Silvestru a repetat cu năduf: Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de parcă era trimisul pe Pământ al lui Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor, din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil să fiarbă în suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a fi împreună trebuia să facem ceva pentru a fi parteneri. Și deși totul se făcu natural, există un anume lucru nedezvăluit. Și atunci îmi dădui seama că era el. Mă oprii brusc, îmi scoasei masca și îl privii furioasă. Nici măcar nu rămasei la club, când ne adunarăm toți după antrenamente. Fugii ca din pușcă. Tocmai mă pregăteam de o confruntare. Deschisei ușa să plec spre el acasă, însă mă întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
după antrenamente. Fugii ca din pușcă. Tocmai mă pregăteam de o confruntare. Deschisei ușa să plec spre el acasă, însă mă întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și mai furioasă. Cum a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când el m-a întrebat, ironic, "De ce?" m-a făcut să nu mă pot întoarce când el se apropie de mine. Iar când mâna lui îmi aduse capul aproape de al lui, eu murmurai: Ticălosule! Vrui să-l îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
însă, mă înconjoară cu brațele. Eu tresar. Însă tresar mai tare când îmi ia reportofonul și atingându-și fața de a mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț pe post cu privire la articolul ăsta, mă răzgândesc. Chiar acum, la sfârșit. Îi zic chestia asta prin telefon unei prietene, și probabil el asculta. Căci, când coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui și o bucățică de inimă. Pentru a lua o bucățică dintr-a lui la plecare. Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri și îmbrățișări. Nu vroia să îmi dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]