1,501 matches
-
mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (100+2): BILUȚELE SUS ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tableta poate crea un disconfort accentuat la nivelul conștiinței. Obezul Parlament s-a adunat, gâfâind, dornic de un nou spectacol. Adevărul e că de când nu mai e Rudotel, ședințele sunt anoste, făr-de nerv. Cred că niciodată nu au mai prestat atât de mult pentru un singur membru. În noaptea de luni spre marțea cea mai
TABLETA DE WEEKEND (100+2): BILUŢELE SUS ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341644_a_342973]
-
te liniștești ca și mine, iar în doi, numai să nu te sperii când am să te strig, o să vezi că trece timpul mai ușor. Nici nu știe cum e mai bine să procedeze. Când l-a văzut însă cum gâfâie și e gata să renunțe și-a zis în sinea lui: acum e momentul. - Rămâi cu mine că până mâine,... Ceea ce s-a petrecut pe urmă, e tot atât de inexplicabil ca oricare din marile mistere ale lumii: omul a scos un
RĂMÂI CU MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340729_a_342058]
-
îți propui să faci asta împotriva celui care ești azi, vei eșua caraghios. Dacă nu te placi planturos, nu o să te placi nici tras ca prin inel, fiindcă mașina infernală a dorințelor, este singurul perpetuum mobile posibil: când ai ajuns gâfâind în gara mult visată, începi să alergi după trenul viitoarei dorințe. În cele din urmă constați că, deși te-ai ars alergând după himera a ceea ce nu ești, ai ajuns cumva în același loc dezolant din care vei fi plecat
Corporatistul la cumpăna dintre ani. La ce visează oamenii din birourile de sticlă () [Corola-blog/BlogPost/337773_a_339102]
-
decât cele de om. Acele mâini, după ce termină cu jucăriile, scotocesc în desagă și ne întind o păstură din care iese la iveală un blid. E plin cu pancove, niște gogoși aproape sferice, goale pe dinăuntru. - Îs de la baba me, gâfâie Moșul și chicotește șod. A focu' ie, mie nu-mi face niciodată placinte. Mama și tata râd, râdem și noi. Moșul continuă: - Baba zâce că-s batrân. Oi fi, da' tot mi-i dragă. Az' dimineață m-am suit în
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
ptiu, cănd te-or vedea ai de la Mociornița, se cufuresc pe ei de râs. - Tacă-ți fleoanca, Titișor, cred că s-or fi rupt borhătăile în mine, că mă seaca la lingurica de durere, nici nu pot să răsuflu. Și gâfâia că un gânsac când dai să-i iei bobocii. - Haiti! îmi zisei eu, te pomenești că i s-o fi rupt uncheșului Moise ceva înăuntru, ca... atunci chiar am bulit-o. Ne-am urcat și noi, adică eu și Titișor în
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
înainte de prânz, vă dați seama, ca să picăm la masă, la o brânzică cu mămăliguță cum numai la stână se prepară, după vechile rețete ale păcurarilor! Nu avem disponibilitate să apreciem cum se cuvine cunoștințele de inițiat ale lui Adi, deoarece gâfâim și înjurăm de mama focului târâindu-ne picioarele, striviți de rucsacuri (Adi nu avea rucsac, avea însă binoclu, el fiind conducătorul expediției și deh, cine-a mai văzut conducător fără binoclu). Metehăim împleticiți în urma lui „el comandante”, care la un
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
absurdele cruzimi ale vieții: soarele care scapătă acum - după creste - mă va afla îngenunchiat - cu adevărată smerire-așteptând noi treziri - întru gloria deșartă a noilor drumuri - întru reculegere - în fața tuturor morților din mine - gânduri pe care umbra mea le-a târât - gâfâind - de-a lungul țărmilor înspumatelor ape ...e un timp pentru veghere - cu ochii mijiți până la izvoare - până la orbire - în fața mormintelor deschise - a ceea ce am dorit să ucid - dar nu m-au lăsat stelele cerului - atât de amestecat vorbind între ele
DOR DE STINGERE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344166_a_345495]
-
niciodată nu vei mai cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de Ezra Pound Asta a fost partea cea mai bună a plimbării, Kadai sas e lashidor rig
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
prelung. -Elena, Vicotor...Coborâți imediat...este Colonelul!...repede, repede...strigă glasul apretat din spatele ușii din stejar bine lustruite. Elenași Victor tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. -Repede Elena... ieși în stradăși strigă o birjă!Ordonă Victor. -Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângăși-i caută pulsul. -Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate - continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam, în timp ce furia mea creștea tot mai mult. până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele și a murit. gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur - o liniște adâncă se așezase peste tot. am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros. cerul senin era
ASEARĂ, ÎN PARCAREA DE LA SELGROS, AM OMORÂT UN ÎNGER de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340160_a_341489]
-
bazinul cu repeziciune în jurul acelei bucăți de carne ce se împuțina din ce în ce mai repede. A continuat așa, nescăpându-l, frecându-se tot mai strâns, cu degetele înfipte adânc în fesele lui, strângându-l cu putere, până a început să țipe înfundat, gâfâind. Apoi, a rămas în acea poziție preț de câteva secunde lungi, respirând sacadat, în timp ce el o privea năuc, speriat, neștiind ce să facă. - Dă-te jos, prostule! i-a strigat ea, după ce și-a liniștit respirația. Ți-ai dat drumu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
spusese că iese după cumpărături. Nu știu ce anume m-a făcut s-o scot din cuva mașinii și s-o privesc cu atenție. Am rămas consternat și am simțit cum picioarele mă lasă, făcându-mă să mă așez pe marginea căzii, gâfâind ușor. Patru pete mari de sânge se regăseau pe bluza ei, patru guri diabolice care păreau că vor să mă înghită, nimicindu-mi liniștea interioară ... * * * Au trecut șase luni de când am descoperit bluza pătată cu sânge a Adinei . Nu am
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
ținut tare. După fiecare lovitură scoteam doar un „ă!”, scurt. Tata s-a speriat și a strigat: Ce-ai, fă? Ai înnebunit? -Nu eu, mă, ăsta a înnebunit! Eu l-am făcut creștin și cărțile otrăvite l-au făcut diavol. Gâfâind, m-a întrebat: acum, crezi în Dumnezeu, mă? -De ce să cred, dacă nu există? A-ncetat să mă mai bată. A aruncat nuiaua și s-a dus în camera alăturată. Am crăpat ușa să văd ce face. Plângea și se
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
prispă, la soare, tot timpul cât Ionuț și bunica erau plecați după fragi. După ce se trezi, Ionuț, văzând că până diseară mai era mult, ieși pe toloacă, să vadă ce se mai întâmplă. Un domn cu geantă diplomat urca dealul gâfâind. Era fiul bătrânei cu care se întâlniră de dimineață, când plecau la fragi. Venea omul în concediu, la mama lui. Se dezvățase de viața la munte, el trăia la oraș, în Bacău. Om bun, scoase din buzunar două bomboane, dulci
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
același timp. Apoi îl luă pe Ionică în spate și ieși afară. Înaintau foarte greu. Peste noapte ninsese întruna și pătura de zăpadă avea aproape jumătate de metru înălțime. Sofica mergea înainte, să croiască drum, iar mama venea după ea gâfâind, cu Ionică în cârcă. Drumul dură câteva ore, cu tot cu pauze. Ajunseră în haltă către amiază. Mama era sfârșită, abia mai respira. Mai trebuiră să aștepte vreo jumătate de oră, până veni trenul. Făcură aproape două ore cu personalul până în oraș
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Soldatul din ușă transmise mesajul: - Să vină generalul Prăpădenie! Mesajul îl trăsni pe general drept în ceafa groasă unde i se îngroșară venele, iar ochii bulbucați îi săriră din orbite. Tremurând, huiduma butucănoasă începu să alerge din răsputeri pe coridoare, gâfâind sacadat. La un moment dat, se împiedică și căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își așeză
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați oploșit prin cotloanele turnului
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
să luminez întunericul prostiei tale! Iritată, împărăteasa dădu un ordin nervos: - Imediat să vină la mine toți slujitorii! Maestrul Ciorică, bătu călcâiele, făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
cât ar fi rezolvat dacă ar fi luat găletușa. Nu se dovedi deloc ușoară alegerea lui, dar cu cât îi era mai greu, cu atât era mai mulțumit. "Așa îmi trebuie, dacă am lăsat porcul să se îngrașe în ajun!" Gâfâind și lac de sudoare, copilul își îndeplini misiunea cu brio! Așteptă o vorbă de laudă ceva, dar mama era prea ocupată, așa că ieși din nou în zăpada ispititoare și își stăpâni cu greu impulsul de a răspunde chemării săniuței ce
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
reluare a ritmicității operațiunilor comerciale aducătoare de profit. Păi, cum putea fi acceptată schimbarea acelui președinte a cărui îndepărtare ar fi periclitat grav activitatea economică a atâtor interese?! Dar a venit și ziua când gloata nu mai putea nici măcar să gâfâie de câte ducea în spate așa că, s-a pornit ca să-l înlocuiască pe respectivul individ indiferent dacă astfel îi exploda pipota celei care mai avea puțin și mușca din microfon în apărarea lui. Iar când a apărut Făt Frumos, Zmeul
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
și orb, cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită gâfâind în rotocoale mari, ghidat de trei inele aproape-ntunecate. PLUTO Planetă pitică de neon înghețat, descoperită-ntâi prin calcul, cândva un satelit al lui Neptun din care cauză unii astronomi îți anulase rangul de planetă, dar fugind curajoasă din robia
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cine-i ieșea în cale. Am fugit. În graba cu care sărisem gardul înapoi, Ioniță scăpase într-o imensă groapă și nu putea să mai iasă. Îl așteptai cu sufletul la gură lângă umbrele crucilor din cimitir. Veni la mine gâfâind: - Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. - Unde le-ai găsit? - În groapa în care-am căzut! S-a
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]