1,318 matches
-
de măgării de care n-ai avea cum să fii mândru. Se încarcă de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care-și omoară plictiseala cu peștele, își ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins, să sperie peștele... — Băăăăi, tembelule! strigă un moșneag, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
instalație pentru a trece la fapte. — Bagă-ți dracului la loc, în buzunar, porcăria aia! făcu Rafael. S-ar fi cuvenit totuși să facă pe furiosul: ia vezi, nu te-ntinde cu mine dacă nu vrei să te arunc în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a învățat-o, da’ tot învățul are și dezvăț. Pentru Mirela, după cum și pentru el, așa încât acum nu mai vroia și nu-i mai trebuia. N-o mai căutase din ziua când îi spusese că s-a chiuretat. Sunt femei gârlă, iar el, unul, nu se plânge. Gata! S-a săturat până peste cap de ifosele Mirelei. Cum se mai încăpățâna să creadă și să-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a apucat să umple cartierul cu minciunile și mizeriile alea. El o întrebă care mizerii și ea dădu din mână, adică nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amintindu-și că a fost întrebat, deh, păi, de ce să-i fi cerut ajutor lui Mărgărit? D-aia prietene, cineva care să te ajute se ivește la tot pasul, da’ poate că mi-a fost drag de tine acolo pe gârlă și mi-e bine cu tine și aici. Cred că asta a fost de fapt. Nicidecum că aș fi fost din cale-afară de disperat că m-ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cina la cantină cu Nagasawa și apoi am mers cu autobuzul spre Shinjuku. Ne-am învârtit puțin prin cartierul animat și apoi am intrat într-unul din barurile noastre, deciși să așteptăm o pereche de fete. De obicei, perechile curgeau gârlă, mai puțin în seara aceea. Am băut whisky cu sifon ca să nu ne amețim prea rău și am așteptat aproape două ore. În cele din urmă, au apărut două fete care s-au așezat la bar și au comandat gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
văii Teleormanului. Malul cobora pieziș, ca o stâncă, vreo cincizeci de metri, până jos. Valea însăși, largă mai bine de un kilometru, netedă ca-n palmă, cu pământul cel mai roditor, părea o nesfârșită panglică vrâstată cu grădini de zarzavat. Gârla încă nu se vedea nicăiri. ― Oprește, Ichime! strigă Iuga înainte de-a începe coborâșul. Și adăugă către Titu, puțin înduioșat și mișcat: Vreau să-ți arăt pământurile noastre, și care au fost, și care au mai rămas. De aici se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mâna șerpuirea ușoară a văii. De la satul Ionești, care se vede colo, departe, în stânga, și până jos de tot, în dreapta, unde se varsă într-însul Valea Câinelui, care ne hotărnicește de partea cealaltă. Limba de pământ între aceste două gârle a fost odinioară domeniul Iuga. Azi, nici jumătate nu mai e al nostru. De altfel, limba era destul de respectabilă, peste douăzeci de mii de pogoane. Vezi un sat dincolo de gârlă drept înainte, chiar pe drumul nostru?... E Babaroaga. Dincolo de Babaroaga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hotărnicește de partea cealaltă. Limba de pământ între aceste două gârle a fost odinioară domeniul Iuga. Azi, nici jumătate nu mai e al nostru. De altfel, limba era destul de respectabilă, peste douăzeci de mii de pogoane. Vezi un sat dincolo de gârlă drept înainte, chiar pe drumul nostru?... E Babaroaga. Dincolo de Babaroaga mai e un sat, Gliganu Nou... se zărește luciul de tinichea nouă a turnului bisericii, colo, puțin mai sus, în grămădirea de copaci... Așa! Partea din stânga a drumului a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părțile astea el știe cum. Aleargă, asudă, horobăiește grozav și fără folos, căci la plata fiecărui cîștiu dă din colț în colț. Tata ține mult la el și-l laudă, desigur, pentru că e păgubaș... Ce mai rămâne între cele două gârle e al nostru. Adică afară de un colț de vreo patru sute de pogoane împrejurul satului Izvoru, chiar la confluența apelor, care ține de domeniul Ghica. Fiindcă s-a ciopârțit așa, acum ne-am apucat și noi să ciopârțim măcar cu numele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa, numai de câteva sute de pogoane, a lui Ioniță Rotompan, prieten bun cu tata, boier sadea, legat de pământ și muncitor; are o fată măritată cu un magistrat la Roșiori. La Orodelu, mai la vale, în dreptul Izvorului, dincoace de gârlă, e proprietatea Perticari, cu un castel și un parc care merită să fie văzute. Poate să și mergem odată, să le vezi și dumneata, dacă vom avea răgaz. Firește, moșia e arendată, castelul și parcul însă sunt rezervate pentru proprietarii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explica cu mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seacă de tot, dar și când se înfurie câteodată, cam primăvara, apoi se umflă din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un secol în urmă, Amara se afla la marginea pădurii care cuprindea toate locurile astea... Uite, în stânga, pe Valea Câinelui, se vede și satul Vaideei! De acolo, drumul care albește ca o panglică merge la Mozăceni. Mai încoace, dar peste gârlă, se vede foarte bine satul Cantacuzu. Moșia de peste trei mii de pogoane, se zice c-ar fi fost cândva a Cantacu-zineștilor, dar azi e a unui căpitan de la Pitești, Lache Grădinaru... De altfel, pe aici, ori încotro te întorci, numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-avea nici o noutate să-i comunice. Frica lui o cunoștea Iuga prea bine. Ce nu voia să spuie Cosma nimănui, era că-și pregătise familia să fie gata în orice clipă de plecare. Mai bine să se ducă pe gârlă toate, numai să scape cu viață. Miron Iuga le recomandă sânge rece și energie, deși își dădea seama că recomandația lui e vorbă în vânt. Oamenii aceștia sunt morți de frică de acuma. Îi convocase, în realitate, ca să se controleze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amenințare, ci cu vorbă bună, omenească. De amenințări mie nu mi-e frică și nu mă plec înaintea amenințărilor de oriunde ar veni. Cine are dreptate n-are de ce să amenințe, fiindcă dreptatea iese totdeauna singură deasupra. Cu strâmbătatea treci gârla câteodată, dar în râu te îneci cu siguranță, pe când cu dreptatea treci și marea. Așa să știți, măi oameni! Și vi-o spun, și pentru că-s bătrân, și pentru că am pățit multe în viață și m-am izbit de multe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au ieșit oamenii la prins pește. Vezi câți sunt? Nu mai aștept să-mi spună a doua oară și-l iau pe fratele mai mic de după mine, care avea vreo opt ani și eu vreo zece, luăm repede o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea vreo opt ani și eu vreo zece, luăm repede o oală de lut de vreo cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari, cum li
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari, cum li se spune pe la noi, iar în alte părți-țipari. Gârla, așa-i spunem, e un râu care vine de la 7080 de km dinspre miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o cotește spre apus. Își are izvorul principal la fundul Văii Gugului. În drumul lui spre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de o parte și de alta a malurilor, însă pentru avea și pește. Când plouă cu găleata, digurile se rup și apa o ia la vale și ia și peștele spre bucuria celor care locuiesc prin satele pe unde curge. Gârla se umflă și trebuie să aștepți câteva zile până scade apa și să poți intra la scăldat și la prins pește. Deci, goi pușcă, cum am spus, intrăm să prindem pește. La vreo cinsprezece-douăzeci de pași depărtare de noi prindea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pește mai mare, un cărășel sau chișcar îl ridica în sus să vadă și alții prada. Porcușorii și zvârlugile le prindeam eu chiar ușor, că învățasem a prinde pește de pe la cinci-șase ani, când părinții mei duceau cânepa la topit, în gârlă și cum apa nu era mare, nu m-aș fi putut îneca. Prindeau și ei pește, dar n-am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu fratele ca să scot vitele la păscut după-amiaza, așa cum obișnuiam. Mama și-a dat seama că nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]