780 matches
-
În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând În tot acest timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câine în vârful unui băț. Câinii ăștia pot fi răi de tot, așa că trebuie să-ndure cât cuprinde. Nu-ți vând nici unul dacă ai de gând să-l cocoloșești. Violu’ atârna ferm și se auzea cum îi vibrează mârâiturile în gâtlej. Fiecare mușchi îi era perfect conturat. Danny se gândi că animalul din fața lui era întruchiparea ideală a frumuseții rele. — Trăiesc într-un apartament, așa că nu pot ține un câine, zise el. — Ai venit doar să caști gura? Mârâiturile Violului deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-a fost decât o hârjoneală, dar ți-a plăcut. Încă două păhărele, Chateau Marmont în culori, numai fețe frumoase, iar el știa că toate aveau trupul lui Timmy. Atunci bău direct din sticlă, iar băutură de calitate îi arse gâtlejul ca spirtul, Omul Cameră și cadre cu femei, femei, femei. Karen Hiltscher, Janice Modine, stripperițele pe care le interogase în legătură cu un jaf de la Club Largo, țâțe și pizdă la vedere în vestiar, femei obișnuite ca bărbații să le privească intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce să răspundă. Simțise din nou acea durere ascuțită În stomac, ca Întotdeauna când cineva Îi amintea de Ștefănel. Dar refuzase, din nou, să se lase În voia speranțelor deșarte care Îl obsedaseră vreme de optsprezece ani. - Unde? Întrebase, cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
consulta adesea în afacerile moșiei și satisfăcea în tovărășia ei nevoia unei afecțiuni serioase, lipsindu-i amiciții masculine, pe care viața de amor perpetuu, la care se supusese, i le interzicea, iar ușurința de pasăre cu un singur viers în gâtlej, acel de mierlă amorezată, al Lenorei, fiind cu totul altceva. Rămasă singură, Mini băgă de seamă că libertatea, pe care o lăsa altora, nu i-o precupețea azi nici ei nimeni. Stătuse singură tot restul zilei. Acum spre seară, fără
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
parfumată la nas și ridică fața în sus. Pran presupune că miroase foarte urât. Oala de noapte n-a fost golită de ceva vreme. Ma-ji îi întinde vasul cu lassi. — Bea. Pran se supune. Gustul sărat-amărui al băuturii, îi arde gâtlejul. — Balraj a murit, zice Ma-Ji, fără altă introducere. L-a dovedit boala. Pentru prima dată, să fi fost, poate, singura dată pe care și-o poate aminti, prima dată în toată viața lui, Pran zâmbește. Încordându-și mușchii feței, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i poate vedea fața înroșită a celui care trudește la spatele lui. Este totuși conștient că izbiturile acestuia sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca de vânătoare, ce-i ies din gâtlej. Pe măsură ce starea de excitație a maiorului se amplifică, "Hopa-șa!" se transformă în "Haide! Haide! Haide!“ și patul geme în efortul de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate să perceapă această situație în primul rând dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mișcă și pentru un minut sau două, singurul zgomot care se mai aude în salon, este respirația greoaie a mediului. Apoi, foarte încet, abia perceptibil, se un sunet de clopoței. O voce de copilă, întreruptă de tuse, iese din gâtlejul doamnei Pereira. — Tra, la, la! Eu sunt! Cei din jurul mesei rămân în tăcere. — Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-ți scoți o carafă de vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor. La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înghețată sau halviță, Îi strângeam la ciorap și, când socoteam că erau destui, Îmi puneam averea În buzunare și mă porneam, fâstâcit de suma imensă, către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul. Îi vedeam cum se mișcau În fundul curții, sub șopron, și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la poartă, să le cerșesc aproape să mă bage În seamă. Voiau să se știe bine că eu aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu, spuse el. Ridicând ochii spre soare, oamenii văzură că de abia era jumătatea a doua din Ora Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi sau mai scurte? Nu era o zi când timpul să se măsoare în mod normal. Aveau gâtlejurile uscate, dar nu doreau apă. Nefireasca tăcere le încrețea carnea pe trupuri. O pasăre țipă strident, în timp ce zbura peste vale. Dar nimic mai mult. Toate zburătoarele fugiseră spre alt munte, mai pașnic, lăsând locul în seama oamenilor. Ieyasu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau deja centauri focoși...Bătrânul așază ulcica pe masă și mă întreabă din priviri: „Ei, cum ți se pare băutura, fiule?” Păi, strașnic ucenic ai avut, sfințite printe. Am avut noroc, pentru că tot atât de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză cu morcovi și își curăță gâtlejul cu trosneala Pringsheim. — Nu-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
John Froude la teribila ei confesiune fusese să treacă de la whisky la niște alcool polonez de 150 de grade, pe care îl ținea pentru situații de urgență, iar Eva, prinsă între chinurile căinței și izbucnirile păcatelor ei cutremurătoare, își udase gâtlejul cu tăria. încurajată de efectul băuturii, de bunăvoința zâmbetului împietrit de pe fața parohului și de convingerea tot mai accentuată că dacă era cumva moartă, viața veșnică impunea un act de căință absolută, iar dacă nu era moartă, și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care să îl conțină. Hârâială înecată? Pizzicato sughițat? Un tărăboi întreg de horcăieli? Probabil nu sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din gâtlejul unui gânsac care se sufocă sau al unui cimpanzeu beat. În cele din urmă, horcăielile s-au modulat într-o singură notă susținută, o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pură, animalică? La intrarea lui Rufus în birou, Harry s-a ridicat de la masa de lucru și a început să hohotească. Era deja dincolo de cuvinte, incapabil să mai construiască o singură frază coerentă, iar sunetele care i se revărsau din gâtlej erau atât de oribile, spune Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bând schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gâtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai târziu, Îmi trimite o căldură blândă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia să-mi dau seama, zic, cu ochii În pahar. Trebuia să mă gândesc că un milionar important ca el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i de el când îl tot invita pe domnul V. la o bere. Ei bine, m-a încercat pe mine, la „Academia“ cu mese de lemn, cu cinci halbe de bere (parcă eu eram curcan, să-mi torni băutura pe gâtlej... ), fără mâncare - bănuiesc că de-aici vine ceața subțire prin care continui s-o privesc pe Zina, afundată în lectură. Douăzeci de ore, deci, de când n-am pus în gură decât niște Brezeli, covrigeii care au făcut să-i stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ultimul. Degeaba încercă D’Autrey să pătrundă dincolo de zâmbetul prințului. Acesta își lăsase deja pleoapele în jos. Așa încât se apucă temeinic să mănânce. Înghițea enorm. Își trecea, pur și simplu, mâncarea direct în stomac, fără să o mestece, lărgindu-și gâtlejul cu ușurința unui imens șarpe boa. ― Sunteți un om extrem de generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale existenței, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]