2,007 matches
-
era aproape gol și puteai număra călătorii pe degetele de la o mână. Mă simțeam îngrozitor. Ochii mă mâncau, parcă aveam spasme musculare. Nu mă dureau, dar vedeam totul colorat în galben. Nu reușeam să deslușesc bine lucrurile pe acest fundal gălbui. E ca și cum ceva se solidifică și se strânge din ce în ce mai mult ... cam așa s-ar putea descrie în cuvinte. Tușeam, ochii îmi erau împăienjeniți, respiram cu greu. Parcă aveam praf în plămâni. Așa mă simțeam când am coborât la Awajichō. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu. La picioarele bărbatului erau niște ziare ude. Nu știam ce era cu ele. Probabil că bărbatul acela făcuse pe el și cineva acoperise cu ziare. Dar, lichidul acela era transparent și incolor. Exact ca apa. Urina are o culoare gălbuie. Mă tot frământau aceste gânduri. Mergeam în șir, unul după altul, însă nu ne-am oprit deloc. Mă întrebam. «Oare ce se întâmplă?» Mergeam mai departe. Nu am discutat cu ceilalți despre asta. Eu mă aflam cel mai aproape de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în schimb, neistovit, apărea imediat pe calul vânjos ca un taur, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simple geometrice, în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aparținând diferitelor neamuri reprezentate în armată, se adunau în jurul lui Magister militum și al mesei mari de campanie cu tăblia aproape în întregime acoperită de o hartă militară, pe care un sfeșnic masiv pe trepied o lumina într-o lumină gălbuie. Sebastianus, care avea privilegiul de a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru care era cu siguranță mult invidiat de ceilalți ofițeri mai puțin norocoși, prinși în ultimul rând. Cea mai însemnată dintre căpeteniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păștea același sfârșit ca al colonelului. După multe săptămâni și nenumărate eforturi, oglinda hotar între spații și veacuri păru că dispare, lăsând imaginea Despinei să se întrupeze atât de aievea încât Bătrânul reuși să-i deslușească porii pielii și puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci de ani, dar superb de sănătate și veselie, tăiat în proporții ciclopice, cu o față de satir bătrân, încadrată într-o barbă gălbuie, rară, și găurită de doi ochi mici, verzi, pătrunzători, care râdeau parcă necontenit singuri, fără participarea feței, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă și cu ciorapii roși peste pantalonii bogați în urme de noroi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vest a clădirii școlii era aglomerată cu traficul obișnuit la acea oră de vârf. Toți copii, chiar și cei de la HC, se duseseră acasă. Hârtii de bomboane și pachete de napolitane - rămășițele exodului de după-amiază - zburau pe trotuar în lumina gălbuie a becurilor. Sheba i-a zâmbit lui Connolly, l-a salutat și l-a întrebat ce făcea acolo. El a tresărit, de parcă l-ar fi durut s-o spună: — Vă așteptam, Miss. În acel moment, spune ea, a știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
De ce mă trădau toți prietenii? De ce eram mereu dezamăgită? Nu aveam să fiu niciodată răsplătită pentru consecvență? Vremea în acele două săptămâni a fost un dezastru. Mai întâi a fost furtună cu grindină, urmată de câteva zile cu cer închis, gălbui. Apoi a fost vânt aproape de uragan. Patru sute de copaci au fost doborâți în Londra într-o singură noapte. Mă întrebam unde reușeau să se întâlnească Sheba și Connolly, dacă se întâlneau. Eu dormeam foarte prost. Chiar și când mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alături și ce ne-ar mai fi displăcut? Era greu să ai șaisprezece ani departe de casă. Luminile cantinei se stinseră una câte una și parcul se lăsă cuprins brusc de beznă. Doar la poartă mai pâlpâia un bec, luminând gălbui o cărare până la mine. M-am oprit din alergat de frică să nu mă împiedic prin gropi, dar continuam să merg, așa cum mă învățase profesoara de sport. Unde crezi că fugi de mine? aud un glas care mă face să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe masă și se Îndreptă, degajată, spre fereastră. CÎnd aprinse lumina, afară se lăsase deja Întunericul. Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar n-are importanță, esențialul este că invizibilul rămîne invizibil. Ceea ce am vrut să văd se și vedea. Continuam să mă concentrez asupra acelui punct. Lumina aceea pală, dreptunghiulară, fereastra lămîiatică, fereastra acelei camere pe care tocmai o părăsisem. Perdelele gălbui parcă rîdeau de mine, de mine care Înghețam În beznă și care, pentru ea Înfruntam cu vitejie invazia Întunericului. Dar, pînă la urmă tot am să-i vin de hac acestei femei. Aștept. N-am decît să aștept clipa aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-a părut că respiră greu, de parcă s-ar fi Înecat cu bere. Dar paharul era pe masă, reflectînd ușor razele palide ale luminii. Se Înecase cu fapte... Oricît ar fi sperat ea să plutească ca un embrion În lichidul gălbui, vorbind de una singură, cu berea ei, moartea protectorului, care constituia o crudă realitate, era ea Însăși tocmai această realitate. Se zbătea ca un pește pe uscat. — Dar mai sînt și economiile... și apoi nu m-am atins nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte mătura pâclele. Se ivi un soare gălbui, fără putere. Noroaiele și bălțile amorțiră. Și peste un amurg arămiu, care colora zarea de la miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Da? De ce nu ai zis nimic? — Erai cu familia ta, n-am vrut să deranjez. Dar și tu faci parte din familie acum. Tu ești familia mea. Când m-am trezit din nou era cinci dimineața. Dincolo de storuri, o lumină gălbuie vestea deja dimineața, dar străzile erau pustii. Trebuia să vorbesc cu Rachel. Era singura persoană care mă putea ajuta. Scuze că te-am trezit. —Eram trează oricum. Probabil că mințea, dar exista o șansă să fi spus adevărul. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care te „alegi“. —Bine, bine, cum spui tu. Lupul și năravul. După câteva zile, m-am trezit și m-am simțit... altfel. Nu știam de ce. Stăteam sub plapumă și mă întrebam ce să fie. Lumina de afară se schimbase: un gălbui pal, de primăvară, după cenușiul sumbru al iernii. Să fi fost asta? Nu eram sigură. Apoi am observat că nu mă durea nimic; prima dimineață după mai bine de un an când nu mai mă treziseră durerile de oase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Zarvă în livada de guave Familiei mele, cu dragoste 1 În vara aceea, căldura învăluise tot orașul Shahkot întro ceață gălbuie și tristă. Aglomerarea de acoperișuri și de sfori de rufe, care se întindea de obicei până la poalele dealurilor de la linia orizontului, se vedea ca prin ceață, confundându-se cu cerul plin de praf. „Problemele au fost depistate la nivelul norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în ce hal contrastează cu tenul tău. — Vai, domnule Gupta, ce spuneți? Întrebă domnișoara Jyotsna cu o groază prefăcută care-l făcu să râdă. Dinții lui erau strălucitor de albi, genul acela de alb care, într-o țară prăfuită și gălbuie, poate fi găsit doar în locuri protejate, precum gura.Ă — Tu nu te uiți niciodată în oglindă? o necăji el. Uită-te și o să vezi că am dreptate. Ca întotdeauna. Îi făcu cu ochiul. — Vrei să fii consilierul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier. Cărnurile erau bătute până ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de propagandă ale companiei. Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el de față, o ființă disperată care purta o redingotă, o eșarfa și cea mai complicată frizură pe care o văzusem în ultimii zece ani de show business. O jurubiță gălbuie era zvârlită de la ceafă spre frunte, în timp ce cealaltă își avea originea în stufosul favorit stâng. Capul îi semăna cu o înghețată asortată - pot să jur că și-ar fi putut vârî o lingură în ureche și ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]