187,018 matches
-
sau măcar în parte, cele de mai sus. Partea a doua. O întîmplare misterioasă Mă aflam încă sub influența povestirii prietenului meu cînd, iată, în timpul unei vizite la Madrid, am cumpărat o umbrelă într-o prăvălie de umbrele care se găsește chiar în casa unde trag de obicei; numărul 27 de pe strada Desengaño. Din cîte umbrele am pierdut, nici una nu s-a bucurat de o prețuire atît de mare. Era înzestrată cu un sistem magnific de spițe duble și am comandat
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
iar umbrela mea s-a udat cu ultimele picături de ploaie. Mai tîrziu am pierdut această umbrelă, ca de altfel și pe cele dinaintea ei, în pofida faptului că se deschidea automat. Acum vreau să verific dacă nu cumva aș putea găsi o umbrelă care, odată pierdută, se întoarce automat la stăpînul ei sau care nici să nu se deschidă, nici să nu se-nchidă pentru cel care o ia fără să-i aparțină, chiar dacă n-ar fi o umbrelă meteorologică.
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cele mai frumoase în Europa - ce decorează Palatul Culturii, această construcție masivă, sumbră, bogat ornamentată, inaugurată în urmă cu o sută de ani. Dar spiritul locului și al muzicii - al muzicii camerale de ansamblu imaginate drept comunicare colocvială - l-am găsit ocrotit și împlinit în eleganta Sală Festivă a Primăriei din Sighișoara, o bijuterie a Rococo-ului vienez târziu de sfârșit de secol XIX, sală străjuită de două imense candelabre de cristal. Bach și Mozart, și Haydn, și Beethoven sunt aici
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum clasicii marxismului visau la o lume sortită să devină comunistă). În cele din urmă, ne întrebăm de ce deosebirea de vederi, polemica ar ține neapărat de ,,criză internă". Dacă gîndim așa, probabil că am găsi niscai crize pe la toate publicațiile adevărate. Problema e că la România literară se practică o anumită transparență. ,,Tinerii" scriu ce vor, ,,bătrînii" cred ce vor. Dar nu se face nici o cenzură. Se apără, uneori, interesul publicației, linia ei morală de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
să-și ia doctoratul. Găsirea unor "scuze" metafizice nu-și are rostul. Mitul inadaptatului, al veșnicului persecutat este spulberat cu cîteva judecăți simple. Eminescu a fost un tînăr sprijinit de oameni politici importanți. Protectorii au fost cei care i-au găsit o slujbă și la Berlin unde a fost numit secretar particular la Consulatul Principatelor la Berlin. Studii în străinătate ca bursier nu se puteau totuși face fără un ajutor politic important. Junimea era un grup foarte puternic și din punct
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
fost scris romanul (simpatiile legionare mai ales). Foarte puțini critici au analizat literatura interbelică a lui Mircea Eliade exclusiv din perspectivă estetică. Există și un mesaj transliterar în acest text, "cea mai neagră dintre prozele care îi poartă numele"... Vom găsi un discurs critic moderat, dar în care se vede că autorul a analizat cu grijă toate "scandalurile" legate de perioada neagră ideologic din viața lui Eliade. Toată literatura sa interbelică merită o analiză în această nouă lumină.
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
cea etnică, ambele exclusiviste și agresive, ea ne-a deprins a califica drept "trădare de patrie" orice expatriere. Într-atît de persistent e încă un asemenea reziduu post-ideologic, încît - fapt memorabil - la decesul lui Eugène Ionesco, actualul premier Adrian Năstase a găsit cu cale a-l mustra pentru "desțărarea" sa. Virgil Nemoianu e personalitatea asupra căreia se poate testa, în chip concludent, ideea "exilului american" deoarece d-sa e, la ora de față, românul cel mai realizat și mai cunoscut în mediul
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
-lea va consuma, în materie de cultură, o "ciorbă globală". Refuzînd orice formă de dogmatism, de "obsesie ideologică", autorul nostru își rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
perfect descrisă de către doamna Zoe Petre, într-un incendiar articol din �Ziua"). Să nu ne mirăm dacă alături de Petre Roman și ce va putea aduce din P.D. și - nu protestați, că știu ce spun! - chiar din societatea civilă, să-i găsim și pe liberalii lui Stolojan. Poate nu de la început și nu pe față, dar nici mult după ce titanul din Oltenița va începe să fluture steagul războiului anti-năstăsiot. Iar dacă acestora le adăugăm un redutabil Geoană, prevăd o toamnă grea și
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității. Lenin discută cu diferite personaje, își leagă un iepure mort sub bărbie: "tăiam copacii cu toporul și-i aranjam frumos. Stăteau pe mese ca pîinea. Să mănînce copiii americani. în iarbă am găsit ceva alb și întins. Un iepure mort cu schije în cap. Vladimir Ilici și l-a pus în cap: "priviți ce schije am în cap, sunt schije capitaliste!""; "virus benign, cu ochi de viorea, de ce să dăm cu pușca după
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
La vie en rose destinat colecției. După 1989 imediat, nu i-a mai cerut nimeni să publice. Iar mai pe urmă, cînd directorul Cărții Românești "a început să mă piseze să-i dau un volum", dl D.T. n-a mai găsit timp să-l alcătuiască. Cum poate fi cîrpită relația cu U.E. Ascultați, băieți, ascultați! îi îndeamnă Cornel Nistorescu pe aceia dintre oficialii români care vor să știe ce se vorbește la telefon despre ei și nu numai, în România. "Săptămîna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Rodica Zafiu Într-o istorie a poeziei care ar lua în considerare instituțiile și procesele socio-culturale (modalități de publicare, cenzură, instanțe validatoare, receptare, stabilire a canonului școlar, ierarhii paralele, interferențe extraliterare) și-ar putea găsi locul, în capitolul despre actualitatea imediată, un fenomen care dă o formă nouă unui conținut mai vechi: cenaclurile din Internet. în cele ce urmează încerc să schițez cîteva observații - preponderent lingvistice - nu asupra textelor poetice cuprinse în astfel de pagini
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
spectacolul Avignon, și asta în ciuda tuturor spectacolelor proaste pe care le-am văzut acolo. La întrebarea "ce căuta acea mulțime" la o asemenea "utopie teatrală" (ajunsă la a 56-a ediție), am putea servi un citat din Goethe: "Unde poți găsi un mai bun adăpost împotriva plictiselii, decît la teatru? Unde poți să fraternizezi mai profund? [...] Ce mai înseamnă o pictură sau o sculptură în comparație cu acel alt-eu din fața mea, din carne vie, din carnea mea, care suferă sau se bucură, și
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
nu apare marcat în nici un fel), cu traducătorii în paranteză și numărul paginii după o virgulă, urmat imediat de alt poet, într-un unic șir amețitor, care începe cu Eminescu și se încheie cu Irina Matei (?). Nu ai cum să găsești un nume căutat decît răsfoind toată antologia. Selecția este dispusă la compromisuri nepermise. Las deoparte cazuri de tip Mihai Beniuc sau Adrian Păunescu întrucît ele pot fi interesante ca istorie literară. Dar mă întreb pe cine mai interesează astăzi să
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
nu vor fi prea mulți) află anul nașterii, după care suspense: �Weitere Daten sind uns nicht bekannt" (Nu cunoaștem alte date despre autor). Te întrebi cum i-a ales antologatorul, dacă nu știe măcar cine sînt? Pe Gellu Dorian îl găsea, de pildă, cu un minim efort de căutare, în dicționarul Romanian Writers of the 80s and 90s coordonat de Ion Bogdan Lefter. Pe coperta a 4-a aflăm că această antologie este cea mai completă și mai reprezentativă" din cîte
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada unei societăți care nu și-a găsit drumul visat, macerată de turpitudinile îngemănate ale politicianismului și afacerismului. În aciditatea unei atari reacții găsim un alt vector al creației în cauză. Ceea ce, în circumstanțele cenzurii, nu putea trece de o "melancolie politică", devine acum dezgust atroce, vehemență a
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada unei societăți care nu și-a găsit drumul visat, macerată de turpitudinile îngemănate ale politicianismului și afacerismului. În aciditatea unei atari reacții găsim un alt vector al creației în cauză. Ceea ce, în circumstanțele cenzurii, nu putea trece de o "melancolie politică", devine acum dezgust atroce, vehemență a refuzului fățiș. Contemplativul, visătorul bard ajunge a mînui aquafortele negației înverșunate. Umbră neagră, swiftiană, a lirismului
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde socotesc că vor întîlni "mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii consacrate, "distinse" cu care a debutat autorul se coroborează cu parodierea directă a
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
minte cînd auzim povești de la sfîrșitul războiului e ocolit cu măiestrie. Fără să fie frivol, Radu Cosașu reușește performanța de a povesti această alienare a adolescentului întru comunism ca și cum ar fi vorba despre alienarea firească a pubertății care și-a găsit din întîmplare un debușeu ideologic. Acest adolescent va fugi de acasă, își va îndurera familia cu o cruzime greu de închipuit, va veni incognito la înmormîntarea tatălui și va trăi de bunăvoie în promiscuitate în numele comunismului. Dar la fel de bine o
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag sufletul, dar simțeam totodată că pe suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți și disprețuitori - rădăcinile mic-burgheze ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
parte a acestor Soirées franco-roumaines, care se chema Café littéraire. Eram invitate trei femei, să ne prezentăm "cariera". În cazul meu, era vorba de cariera de pictoriță și de scriitoare. Mi s-a organizat și o expoziție de pictură. Eu găsesc că acest eveniment, care se desfășoară în fiecare an, este benefic, pentru difuzarea culturii românești. Prin cafenele, detectiv" Ți-aș propune să vorbim despre această a doua carte, intitulată Café, din cîte știu, în curs de apariție. Da, tot la
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
din cauza fiului meu, care se întîlnea cu colegii lui la o anumită cafenea, "Dôme de Villiers", aflată lîngă cartierul în care locuiesc eu. Mi-am dat seama că ei se duc des acolo și stau pînă tîrziu, noaptea, pentru că își găsesc o anumită atmosferă, un mediu al lor. Așa că, din curiozitate, am început să mă duc și eu. M-am dus odată, de două ori, iar pe urmă am fost curioasă să notez ce vedeam. Deci ideea ți-a venit din
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
poate, mai ales cafenele. N-aș vrea să mă supraevaluez, dar cred că nu au citit prea multe despre cafenele și, oricum, n-au avut multe înregistrări pe viu, făcute cu ochiul subiectiv al autorului. Ceea ce e altceva decît să găsești niște informații într-un ghid. Oricum, e vorba despre un tip de trăire subiectivă pe care fiecare o poate avea, la rîndul său. Pui un om într-o cafenea, în zumzetul și în multiplicitatea mirosurilor de acolo și fiecare are
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
de organul analizei critice și de resortul deontologic, dar epatați de volumul fizic al muncii depuse, imitîndu-i pe comentatorii afoni de la lansarea filmului O noapte furtunoasă al lui Jean Georgescu ca autor și I. I. Cantacuzino ca producător: "s-au găsit doi oameni care să se înhame", "o muncă de sclavi, de roboți, de martiri", "eforturi supraomenești"! Nenorocirea e însă că cele 678 pagini în format expandat ne provoacă tocmai în acest sens dezoblijant. Deși noua ediție a "micii enciclopedii" nu
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
Răsfoind hârtiile rămase de la soțul meu găsesc o mulțime de însemnări ale unor gânduri notate instantaneu, pe câte o foaie disparată, pe o margine de ziar, pe bilete de intrare sau programe de concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că tocmai prin forma lor brută
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]