3,883 matches
-
o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru se dovedi a fi o femeie obositoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații ilare și a acelor oameni care, niciodată, n-o vor lua în serios. La scurt timp, Sanda începu să se plângă că nu are bucătărie. Dintotdeauna gătise în una din camere și acum simțea nevoia unei încăperi care să-i ofere posibilitatea să facă acest lucru în condiții omenești. Aflând despre intențiile femeii, unchii și mătușile făcură o criză de nervi colectivă. Ținură consiliu de familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor de odinioară, visa să-și împopoțoneze copilul cu fundele uriașe ce-i marcaseră copilăria. Radu își privea odorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de plecare pe teren, ce strică o vorbă bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clătite, 6 luni pentru o femeie singură și deja începusem să mă simt bătrână, și degetele începuseră să se încrețească, ca o casă nelocuită, ciudat, ca să te simți întreg, până și clătitele trebuie să le faci pentru cineva, cine să gătească singur pentru el? Miau doarme liniștită și Mami îi face clătite, câinele Ham a rupt tot ce a putut în garsonieră la Cezar și acum doarme mulțumit, muzica e deși afară un picamer, dar ce contează, în capitală începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-alea gen Brylcreem, vândute la borcan. Și o sticlă de Pouilly-Fuissé, care se vinde la cutii de-o sută cincizeci de lire. — Săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eu ceva în timp ce ne continuăm discuția. — Săriți peste masă de pranz? se minuna Adrian. Țin minte că Șam era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon pe care v-a gătit-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny. Și a băut aproape tot vinul. Dar, vă rog, dacă vreți să mâncați, dați-i drumul. Nu, nu-i nici o problemă, zise Adrian. De fapt și eu sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
totul în lume are un început și un sfârșit, indiferent dacă ne convine sau ne îndurerează. După versurile exclamative, simbolizând fericirea și bucuria de a trăi într-un ras imposibil de întâlnit în altă parte: ,, Cât de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu! Ca o virgină Cu umblet drag, cu chip iubit. Aș vrea să plâng de fericit, Că simt suflarea ta divină, Că pot să văd ce-ai plăsmuit!” celălalt revers al medaliei se impune cu tărie de lege implacabilă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am făcut-o și te-aș invita să petreci și tu o săptămână la mine ca să te simți la fel de bine, tot așa cum m-am simțit eu la voi. Părinții tăi sunt niște oameni minunați, mama ta e mare gospodină care gătește delicios, iar tatăl tău un mare amator de șah. Îți mulțumesc din toată inima ție și, mai ales părinților tăi pentru ospitalitatea de care au dat dovadă și aștept să te decizi cât de cură vii la Iași. Până atunci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Par mari batiste de lumină fluturate în urma vacanței. Florile își înalță capetele triste spre cer. Și totuși, ce frumoase sunt în acest ultim ceas al verii!... Băncile par aliniate într-un marș vesel, în frunte cu catedra, spre tabla neagră, gătită pentru drum. Deodată în curtea școlii aud glasuri vesele. Clasa se aprinde, băncile au prins viteză, catedra pare o locomotivă, în timp ce tabla e gata să iasă din cuie. Ușa se deschide... Începem. Anamaria Bocanță, clasa a V-a (Șc. nr.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cri - cri - cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii...” Alice Mazilu, clasa a V-a A Toamna Dintre cele patru fiice ale anului, cea înveșmântată în galben-azuriu e cea mai bogată. Toamna intră în scenă după sora ei, gătită cu mantie verde-galben, cu flori de mac, a făcut o ultimă reverență. Suntem în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia de lemne și veghea focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așezat deasupra cutiilor de spaghete și de roșii conservate, uitându-mă la ambalajul de plastic rupt. Eu, cel care mâncasem biscuiții aceia fusesem real, viu, prezent aici, trăisem în casa asta. Intrasem în bucătăria asta nu mai departe de ieri, gătind probabil exact ca și astăzi. Mâncarea pe care o făcusem încă-mi mai circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l lege pe Eric de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână la insula de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmi pare rău, îmi pare tare tău. Plângeam mult după ce închidea, uneori cât era noaptea de lungă. N-am spus asta nimănui, niciodată. Mi-amintesc întruna amănunte. Chiar acum o secundă mi-am adus aminte cum am reușit să ne gătim ceva cu specific englezesc pe aragazul mic, de tabără, cu o seară înainte să ne strângem bagajele pe Naxos și să plecăm spre barcă. Toate amintirile astea, toate dor foarte tare și fiecare într-un alt fel, așa că nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate, de poșeta Vuitton, cum nu mai purta nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe coadă. Nu mai sînt cîine tînăr. Apă și untdelemn "Băieți, mai stați cu scrisul și mai citiți puțin". Al. O Teodoreanu luni, 6 ianuarie, 2003 I pac dau știre că, după sentința ultimă a lui Mistrie, mi se cam gătise făina, cum spunea bunica Leonora cînd era supărată. Trecutul? O haină mai mare cu nu știu cîte numere. Prezentul mă strîngea în spate, iar viitorul nu mă mai încăpea. E o metaforă pentru dezastru. Trebuia să-mi construiesc o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un aer descumpănit. Ai fi putut s-o crezi o cochetă detaliindu-și garderoba bine garnisită și gata să conchidă că nu are ce să pună pe ea. Am hotărât s-o ajut: -Uite, avem escalopuri, paste proaspete, ciuperci, smântână. Gătesc eu, bine? Păru ușurată. -Te pot ajuta cu ceva? întrebă. -Spală ciupercile și taie-le în lamele. Am curățat usturoi, l-am zdrobit și l-am călit în unt, cu carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am pus totul laolaltă într-o cratiță cu un borcan întreg de smântână groasă. Sigrid mă privea neliniștită. -Olaf nu face la fel? o întrebai. -Nu știu. Nu l-am văzut niciodată gătind. Ce era cu cuplul acesta? Și de ce continuam s-o numesc Sigrid? Purta cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai avea un vin roșu care să meargă cu mâncarea? -Trebuie să fie în cramă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încercase la un moment dat să ne convertească și pe noi să mai slăbim un pic. Cineva din grup a abordat acest subiect de față cu el. Ne-a răspuns că nu se mai poate face nimic deoarece partenera sa gătea excelent și nu se putea abține, chiar dacă la începuturi rezistase eroic și o rugase să îi asigure un regim alimentar vegetarian. Prin urmare, noi ar fi trebuit să ne bucurăm că aveam parte de partenere mai înțelegătoare. Într-un alt
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
comercial și era distribuit de către fetele Ochenoaiei, cu mare grabă și discreție, celor câtorva clienți de bază, buni plătitori și pofticioși de pește sălbatic, livrat Înotând În găletușe sau măcar, dând din coadă. În același timp, comandanta se Îmbrăca frumos, gătindu-se cu ce avea mai bun printre hainele ei, totdeauna bine călcate, și ducea personal și cu dublu interes, cele mai deosebite capturi, lui conu’ Jorj, cu care se Întreținea până În noapte târziu, la Întoarcere scuzându-se diplomatic: Iaca am
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica sa, ajutată de Aneta, pregătea carnea, era nedumerit cum de carnea nu este spălată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au și mutat mai apoi. Vara, Va hălăduia cu alți copii prin Împrejurimi, avea șase ani și plecau În marginea pădurii și aducea câte o „schinari di lemni”, circa două brațuri de găteje cu care Maria făcea focul pentru a găti În serile târzii, când Va ațipea. Mergea pe la prietenii săi: Mihai Tufă, frații Ghiță și Vasile Zota, frații Ion și Petrică a lui Giugaru, dar și pe la Rozalița pe care o găsea jucându-se cu câte o fată. În amiaza
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]