1,127 matches
-
Galia Cisalpină pentru a se ocupa de problemele politice din Roma. Până în anul 56 î.Hr., pe măsură ce Cezar împingea controlul roman în întreaga provincie galică, situația politică din Roma era pe cale de a se destrăma. Aflat în mijlocul planificării următoarelor acțiuni în Galia, Britania și Germania, Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină, știind că trebuie să se afirme din nou sprijinul întru Senatul Roman. Pompei se afla în Italia nordică, îngrijindu-se de îndatoririle sale în cadrul comisiei grânelor, iar Crassus a mers
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
din Roma. Până în anul 56 î.Hr., pe măsură ce Cezar împingea controlul roman în întreaga provincie galică, situația politică din Roma era pe cale de a se destrăma. Aflat în mijlocul planificării următoarelor acțiuni în Galia, Britania și Germania, Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină, știind că trebuie să se afirme din nou sprijinul întru Senatul Roman. Pompei se afla în Italia nordică, îngrijindu-se de îndatoririle sale în cadrul comisiei grânelor, iar Crassus a mers la Ravenna pentru a se întâlni cu Cezar. Cezar
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
trimis nunțiul său, Publius Crassus, înapoi la Roma alături de 1.000 de oameni pentru a „păstra ordinea”. Prezența acestor oameni, alături de popularitatea lui Crassus și Pompei au reușit cu greu sa stabilizeze situația. Cezar s-a întors în grabă în Galia pentru a pune pe picioare prima invazie romană în Britania. Înainte ca Cezar să-și poată concentra atenția asupra Britaniei, o invazie germanică de-a lungul Rinului, în teritoriul ubian i-a întors atenția asupra Germaniei. Invadatorii au trimis ambasadori
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
-și poată concentra atenția asupra Britaniei, o invazie germanică de-a lungul Rinului, în teritoriul ubian i-a întors atenția asupra Germaniei. Invadatorii au trimis ambasadori către Cezar spunând că doreau pace, însă Cezar le-a cerut mutarea de pe teritoriul Galiei și a ordonat mobilizarea legiunilor sale pentru a înfăptui acest lucru. Înainte ca Cezar să pornească atacurile, cavaleria sa a fost atacată prin surprindere, 78 de romani fiind uciși în luptă. Un asalt la scală majoră a fost lansat apoi
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
în flăcările ce mistuiau trupul lui Cezar bijuterii și hainele copiilor lor, precum și mobila din casă. La funeralii a participat și însusi Marc Antoniu, îndurerat de pierderea fostului său superior militar, pe care l-a însoțit în campania militară din Galia. A fost o zi de cumpănă pentru Roma; odată cu dispariția dictatorului, începea o nouă epocă romană. Moartea lui Cezar a marcat totodată, ironic, sfârșitul republicii romane, republică pentru binele căruia fusese ucis. Clasele sociale de mijloc și inferioară, în care
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
dispariția dictatorului, începea o nouă epocă romană. Moartea lui Cezar a marcat totodată, ironic, sfârșitul republicii romane, republică pentru binele căruia fusese ucis. Clasele sociale de mijloc și inferioară, în care Cezar era atât de popular încă dinaintea victoriei din Galia, au fost înfuriate că un mic grup de aristocrați le uciseseră eroul. Celebrul discurs al lui Antoniu din piesa de teatru a lui Shakespeare, "„Prieteni, Romani, concetățeni, acordați-mi atenția voastră“" poate că nu a avut echivalent în realitate, însă
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Marea Marmara la Marea Neagră. Însă din cauza construirii la repezeală și cutremurelor, zidul nu a putut servi ca o barieră reală. Între timp, Theodoric cel Mare fusese recunoscut de împărat ca rege al Italiei, iar Clovis I întemeiase regatul francilor în Galia și primise titlul de consul. Anastasius îi favorizase inițial pe monofiziți, dar când a poruncit că Trisaghionul să fie cântat că adaos la un cântec bisericesc, au izbucnit tulburări în capitală și la izbucnirea unei rebeliuni în Tracia, compuse de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
î.Hr.) a rezistat cu eroism în fața romanilor. Romanii fiind însă foarte puternici, iar conducatorul lor, Cezar, dovedindu-se un mare comandant de oști, Vercingetorix s-a predat și a fost omorât în închisoare, prin sufocare, după ce a așteptat 7 ani. Galia a fost transformată în provincie romană, devenind una dintre cele mai înfloritoare. Strămoșii francezilor au fost galii. Aceștia se ocupau cu agricultura și cresterea animalelor. Erau vestiți pentru armele, uneltele și podoabele făcute de ei. Le plăcea curățenia (potrivit lui Pliniu
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
fibule. Realizau lucrări artistice, cum ar fi minunate bijuterii, sculpturi etc. Erau războinici faimoși; în anii 400 î.Hr., ei cuceriseră Roma. Sunt principalele triburi galice întâmpinate de Iulius Cezar în timpul războaielor galice (58 î.Hr.- 51 î.Hr.): Îndeobște, numele popoarelor din Galia nu sunt traduse în limba română. Numele în latină și în franceză sunt aici pentru a determina traducerile posibile.
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
a scris un poem epic pe baza relatării lui Platon. Istoricul Ammianus Marcellinus, în secolul al IV-lea d.Hr., a scris, bazându-se pe o operă pierdută a lui Timagenes, un istoric din secolul I î.Hr., cp druizii din Galia susțin că unii locuitori ar fi migrat din ținuturi îndepărtate. Această relatare a fost interpretată ca descrierea sosirii unor refugiați în urma scufundării Atlantidei; afirmația lui Ammianus “ Drasidae (druizii) spun că o parte a populației este indigenă(băștinașă), dar alții au
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
Acesta nu cuprindea provinciile actuale Brabantul Flamand, Anvers și Limburg. Pe lângă aceasta diverse teritorii actualmente în Franța și Olanda au aparținut la diverse momente de comitat. Teritoriile acestuia erau: În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența
Comitatul Flandra () [Corola-website/Science/314971_a_316300]
-
anume Achaea și Macedonia (Grecia actuală), Epirus, Bithinia și Asia (Turcia actuală), Siria, Cipru și Cyrenaica și a fost foarte aproape de Egipt, pe atunci cel mai bogat dintre toate. De cealaltă parte, Octavian a primit provinciile romane din vest: Italia, Galia (Franța actuală) și Hispania (actualmente Spania și Portugalia). Aceste teritorii erau mai sărace, însă tradițional ofereau o mai bună recrutare de soldați; Lepidus a primit mica provincie a Africii (Tunisia actuală) pentru a o guverna. De aici înainte, lupta pentru
Al doilea Triumvirat () [Corola-website/Science/317963_a_319292]
-
țărmul Mediteranei; în aceeași perioadă, câteva popoare celtice au pătruns pe teritoriul Franței actuale, dar această ocupație nu s-a generalizat asupra întregului teritoriu decât între secolele al V-lea și al III-lea î.e.n. Astfel a apărut noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți sudice au fost din ce în ce mai mult supuse influențelor grecești și apoi romane. Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
teritoriul Franței actuale, dar această ocupație nu s-a generalizat asupra întregului teritoriu decât între secolele al V-lea și al III-lea î.e.n. Astfel a apărut noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți sudice au fost din ce în ce mai mult supuse influențelor grecești și apoi romane. Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de Republica Romană, care a înființat aici
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți sudice au fost din ce în ce mai mult supuse influențelor grecești și apoi romane. Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de Republica Romană, care a înființat aici orașele Aix-en-Provence, Toulouse și Narbonne. În 58 î.e.n., Iulius Cezar s-a lansat într-o și a înăbușit, în 52 î.e.n.. o revoltă condusă de căpetenia galică
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
de Augustus în nouă provincii romane, dintre care principalele au fost Gallia Narbonensis în sud, Aquitania în sud-vest, Gallia Lugdunensis în centru și Belgica în nord. În perioada galo-romană au fost înființate numeroase orașe, printre care Lyon, denumită capitală a Galiilor; acestea erau concepute după tipicul orașelor romane, cu un , un , , teatru și . Religia romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
romane, cu un , un , , teatru și . Religia romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism. În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari. În acea perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub controlul roman până în 274. Cu toate acestea, situația s-a îmbunătățit în prima jumătate a secolului al IV-lea, care a fost o perioadă de reînnoire și prosperitate pentru Galia. În 312, împăratul Constantin cel Mare s-a convertit la creștinism; creștinii, persecutați până atunci, s-au înmulțit. Dar invaziile barbare s-au reluat începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea; la 31 decembrie 406, vandalii, suebii
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
convertit la creștinism; creștinii, persecutați până atunci, s-au înmulțit. Dar invaziile barbare s-au reluat începând cu a doua jumătate a secolului al IV-lea; la 31 decembrie 406, vandalii, suebii și alanii au trecut Rinul și au traversat Galia până în Spania. La mijlocul secolului al V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei. După scindarea Imperiului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și au traversat Galia până în Spania. La mijlocul secolului al V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei. După scindarea Imperiului Roman, convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
scindarea Imperiului Roman, convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii constituind, la început, o societate războinică, cu practici și legi foarte îndepărtate de și de principiile creștine. În vreme ce scăderea demografică suferită de Regatul Franc a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cu interiorul continentului și a fost la originea expaniunii lor comerciale fulgerătoare. Regiuni întregi s-au specializat și au făcut comerț între ele (vinuri și ulei din Hispania, cereale din Numidia, olărie și produse de carne afumată sau sărată din Galia, de exemplu). Începând din secolul al III-lea, lumea romană, deși la adăpostul limesurilor, cu frontierele întărite, a fost, puțin câte puțin, năpădită de popoare venind din răsărit: este începutul marilor invazii. Ostrogoții, hunii, vizigoții s-au succedat pe o
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Securitatea pe aceste drumuri era foarte relativă. S-a văzut foarte repede necesitatea construirii unor forturi și tabere militare, în apropierea drumurilor, al căror rol în supravegherea polițienească din Imperiu este de netăgăduit. Unele, cum era cea de la Jublains din Galia romană, erau adevărate fortărețe. În afară de acesta, garnizoana putea fi folosită pentru repararea drumului. În sfârșit, pentru reconfortul spiritual și pentru a se afla sub protecția zeilor tutelari, călătorii găseau, în mod regulat, de-a lungul drumurilor romane, locuri de cult
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
sau divinități locale. Se făceau ofrande monetare sau ex-voto-uri, sacrificii... Mai grandioase și deseori ridicate spre gloria donatorilor, fie ei împărați sau particulari bogați, mausolee și trofee mărturisesc și astăzi despre admirabila arhitectură a romanilor. Cele mai frumoase exemple din Galia romană sunt Trofeul lui August la La Turbie și mausoleul nepoților lui August la Glanum (azi la Saint-Rémy-de-Provence), în realitate un cenotaf. Cucerirea Daciei de către legiunile romane, sub împăratul Traian, a fost ușurată de construcția mărețului Pod al lui Traian
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al Doilea Război Dacic. Podul, probabil cel mai mare la acea dată, și pentru multe secole în continuare, a fost proiectat de arhitectul Apollodor din Damasc. Câteva drumuri: Cucerirea Galiei de către legiunile romane a fost în mare măsură ușurată de mulțimea de căi și drumuri, unelte de comunicație cu vocații multiple (strategică, economică, socială sau culturală) între cetățile galilor. Vechile drumuri ale galilor au fost, în mod progresiv, romanizate și
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]