KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

cea mai mare prețuire. Ele puteau aduce vești, război, pradă, robi, bogăție. Căruța lui Nogodar ieși În largul câmpiei, spre miazănoapte. Merse fără oprire preț de două ceasuri și, sub lumina firavă a zorilor, coti spre răsărit și trecu la galop. Întâlni În cale alte două patrule de câte cincizeci de mârzaci, de care trecu doar arătând semnul marelui han. Aproape de amiază, Nogodar opri, lăsă caii să pască și Îl lăsă pe Amir În locul lui. Intră În căruță și se Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spate și ochii mijiți, umflați, ca și cum s-ar fi aflat Într-o necontenită trezire dintr-un somn care, totuși, nu voia să dispară, devenise Îngrijorat. Cinci cai și o căruță cu blănuri nu mergeau cu viteza unui cal lansat În galop spre nesfârșirea câmpiei cu iarbă tot mai rară. Abia când trecuseră râul Kuma și Începuseră să urce primele dealuri Împădurite, neliniștea că vor fi ajunși din urmă se mai spulberase. Dar Începuse o alta, pe care o Împărtășea chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
el, ci și pentru cai, care trebuiau menținuți În formă pe timpul iernii. Amir Îi arătase cum se Încalecă dintr-un salt, fără scări, și cum se călărește pe stânga sau pe dreapta calului, pentru a nu-l obosi la un galop prea lung sau pentru a se feri de săgețile dușmane În luptă. Iar după călărie, Ștefănel Învăța să arunce pumnalul și să lupte cu sabia de lemn. Spre uimirea lui Amir și, mai ales, a lui Nogodar, copilul nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
două zile, din pricina ploilor ce căzuseră, Înfundând drumurile de munte. Dar apoi soarele biruise, pământul se zbicise, iar căile codrilor se deschiseră. În lunca Bârladului, alaiul domnesc primi un sol de taină, sosit, după două zile și două nopți de galop, de la malul Mării Negre. Solul ajunsese din Persia În Trebizond, pe țărmul sudic al mării, și de acolo, cu o corabie cu două pânze, pe țărmul dobrogean. Apoi gonise fără oprire, cu doi cai de schimb, până ajunsese În preajma Măriei Sale. Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
călăreților să pornească la drum și Îi invită pe cei doi oaspeți să-l urmeze, cale de câteva ceasuri călare, spre hanul lui Angheluță. 19 mai 1459, valea Bârladului, Moldova Grupul de oșteni și dregători ai voievodului Ștefan porni, În galop, spre Cetatea Sorocăi. Aveau de mers, până acolo, cel puțin o zi. Abia porniră, iar dinspre pădurile Bârladului se ivi un călăreț care ceru să-i vorbească Măriei Sale. Domnitorul Îl recunoscu de departe pe căpitanul Petru și porunci să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și porunci pregătirea de plecare. Tinerii oșteni trebuiau să ajungă la o jumătate de ceas În urma căpitanului la porțile Cetății de Scaun. Cei trei cavaleri mai avură de mers două ceasuri la trap, căci caii erau prea obosiți pentru continuarea galopului. Intrară pe podul de lemn al Cetății Sucevei când clopotele băteau pentru slujba de dimineață, iar căpitanul Îl chemă pe șeful pazei la creneluri și la porți. Ieși la poruncă hotnogul Calotă, comandant peste pedestrime și sulițași În oastea mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ieși pe poarta Sucevei În formație de patru, formația de plecare la război. Dincolo de ziduri, cei o sută cincizeci de luptători luați de la antrenamente așteptau sub comanda căpitanului Gâlcă. Se alăturară celor din cetate și, la comanda Garda Măriei Sale, la galop, În formație de luptă, se lansară Într-o goană nebună, care ridică până departe praful drumului spre Siret. Deasupra crenelurilor de la poarta mare, hotnogul Calotă se Întrebă, Îngândurat: - Să fie primejdie de moarte asupra Măriei Sale? 6. Atacultc "6. Atacul" 21

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-l Însoțesc În această interesantă escapadă În ținuturile de la est de Nistru. - Faci cum vrei, dar nu-mi stai În cale, signor Gianluca, răspunse căpitanul, poruncind Încălecarea pe caii de luptă. Cornul de zimbru sună din nou Garda Măriei Sale, la galop, În formație de luptă, iar călăreții se năpustiră spre vadul Nistrului. * Cortul lui Uzun Hassan era mare și pătrat, tapisat În interior cu mătase de culoare aurie. Culoarea mătăsii se regăsea În aurul săbiilor atârnate lateral și dădea sentimentul puterii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se auziră mai greu, din pricina unui vuiet ce creștea repede dinspre sud. În câteva clipe, o linie neagră se ivi la orizont. Apoi, linia crescu și se transformă Într-o aglomerare de cai și de călăreți care se apropiau În galop, fluturând tuiurile hanului Crimeii și ale noyonului Ogodai. - Galop, Măria Ta! strigă spătarul Albu, dând pinteni calului. Moldovenii porniră spre apus, ridicând un nor de praf. Ștefan mai apucă să vadă cum arcașii caravanei lui Uzun trimit săgeți de Întâmpinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
repede dinspre sud. În câteva clipe, o linie neagră se ivi la orizont. Apoi, linia crescu și se transformă Într-o aglomerare de cai și de călăreți care se apropiau În galop, fluturând tuiurile hanului Crimeii și ale noyonului Ogodai. - Galop, Măria Ta! strigă spătarul Albu, dând pinteni calului. Moldovenii porniră spre apus, ridicând un nor de praf. Ștefan mai apucă să vadă cum arcașii caravanei lui Uzun trimit săgeți de Întâmpinare, cu boltă, spre primele rânduri ale tătarilor. Cei zece mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că avansau la trap. - Al doilea rând de săgeți aprinse, pe toată lungimea frontului, În plin! O nouă ploaie aprinsă traversă cerul albastru, văratec, izbind, În plin, cai și călăreți. - Mențineți linia! Al treilea rând, săgeți de oțel, În plin! Galop ușor, În aceeași formație! Galop ușor! Apărătorii care luptaseră alături de Oană erau uimiți. Mai era, oare, timp de galop ușor? Deodată, mult În fața lor, tătarii executară o manevră de repliere a aripilor. Ogodai sesizase lărgimea neașteptată a frontului nou-veniților, precum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
doilea rând de săgeți aprinse, pe toată lungimea frontului, În plin! O nouă ploaie aprinsă traversă cerul albastru, văratec, izbind, În plin, cai și călăreți. - Mențineți linia! Al treilea rând, săgeți de oțel, În plin! Galop ușor, În aceeași formație! Galop ușor! Apărătorii care luptaseră alături de Oană erau uimiți. Mai era, oare, timp de galop ușor? Deodată, mult În fața lor, tătarii executară o manevră de repliere a aripilor. Ogodai sesizase lărgimea neașteptată a frontului nou-veniților, precum și ritmul lent În care avansau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aprinsă traversă cerul albastru, văratec, izbind, În plin, cai și călăreți. - Mențineți linia! Al treilea rând, săgeți de oțel, În plin! Galop ușor, În aceeași formație! Galop ușor! Apărătorii care luptaseră alături de Oană erau uimiți. Mai era, oare, timp de galop ușor? Deodată, mult În fața lor, tătarii executară o manevră de repliere a aripilor. Ogodai sesizase lărgimea neașteptată a frontului nou-veniților, precum și ritmul lent În care avansau. Părea a fi o oaste de mari dimensiuni, care Încerca să mascheze așezarea artileriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bătălie. Tătarii reveniră la rânduri strânse, care să nu poată fi răsturnate de o ciocnire frontală cu o forță masivă de cavalerie. Nu mai Încercuiau grupul lui Ștefan, ci Îl urmau, Încercând să-l ajungă. - Acum! strigă Oană. Atac la galop mare, În formă de săgeată, aripile se desfac la semnalul meu! Buzdugane cu lanțuri la capete! Cornul sună Garda Măriei Sale În săgeată, atac cu toată puterea. Căpitanul Petru auzi semnalul și știa că va Începe o cavalcadă cu toată puterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
șansă de a opri oastea masivă a tătarilor. O clipă, s-ar fi vrut dincolo, alături de Oană, aproape lipit de coama calului, strângând garda sabiei, În acea izbire necruțătoare, care semăna, Întru câtva, cu un turnir. Apărătorii se lansară la galop, intrând În formația poruncită de Oană. Lângă el călărea, aplecat pe coama calului, Gianluca Fontanelli, străfulgerat de entuziasm. Ceea ce vedea acum era uluitor, de nepovestit. Căpitanul Petru văzu manevra lui Oană și Înțelese că În clipele următoare se va hotărî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și le făcu semn cu sabia oștenilor din urmă. Tătarii ajunseseră la doar cincizeci de pași de Ștefan. Pe marginile grupului se dădeau deja lupte de hărțuire. Brusc, dinspre grupul căpitanului Oană se auzi semnalul Izbiți dușmanul prin Întoarcere la galop! Voievodul intră sub protecția Apărătorilor! Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sub protecția Apărătorilor! Cele două rânduri conduse de căpitanul Petru și de spătarul Albu ieșiră din formație prin ocoluri lungi, lovind aripile, acum restrânse, ale tătarilor. Începu o luptă Încleștată, aspră, la sabie și jungher. Brusc, deasupra Întregului tumult al galopului și al ciocnirilor de săbii se auzi sunetul apropiat, puternic, sfâșietor, al cornului ridicat În tăriile cerului. O sută de Apărători ai căpitanului Oană Îl Înconjurară pe Ștefan și ridicară scuturile. Alți o sută trecură de voievod și Întoarseră caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mari, venețiene, cu semnul leului Înaripat În colț și cel al scutului și al spadei pe mijloc. Cei din cercul al doilea puseră scuturile lateral. În colțul fiecărui scut apăru vârful unei lănci. Ceilalți Apărători trecură de voievod, În același galop nebun. - Voltă largă pe flancuri, atac de buzdugane! porunci Oană, apoi strigă: - Săgeți! Un nor de săgeți tătare Întâmpină formația Apărătorilor, dar aceștia se lăsaseră deja pe lateralul șeilor, protejați de scuturile mici, de luptă. Săgețile loviră scuturile și caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În cerc, și forțară drumul prin mulțimea dușmanilor, ajungând la căpitanul Oană. Grupul spătarului Albu reacționase mai greu, dar Gâlcă reuși să croiască un culoar liber, prin care oștenii rămași În viață se retraseră, și ei, În jurul căpitanului. - Retragere la galop, cu măciucașii pe laturi! Arcași, deschideți drumul! Din șei, arcașii puseră săbiile În teci, scoaseră de la spate arcurile și țintiră, concentrat, În aceeași direcție. Coloana Apărătorilor sări peste trupurile cailor și ale luptătorilor căzuți sub săgeți, grăbindu-se să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
oameni, nu se angajase În bătălie, ci gonise pe urmele voievodului. În fruntea lor călărea un tătar cu pelerină roșie și calpac albastru, iar lângă el se afla purtătorul de tuiuri cu nouă cozi de cal. Noyonul Ogodai. Oană ordonă galop cu sabia la firul ierbii, fără angajare de luptă până lângă voievod. Auzi, În urma lui, bubuituri de archebuze și muschete. Cazacii atacau cu arme de foc. La scurt timp, steagurile de semnalizare ale tătarilor se ridicară pe flancuri. Se cerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
foc. La scurt timp, steagurile de semnalizare ale tătarilor se ridicară pe flancuri. Se cerea replierea asupra caravanei, unde presiunea cazacilor era strivitoare. Oană văzu semnalul și Își dădu seama ce devastator putuse fi atacul pentru salvarea caravanei, lansarea la galop a miilor de cai mari, rusești, de două ori mai Înalți decât caii mongoli, lupta la sabie, În care cazacii rămăseseră printre cei mai buni din lume, cât de puternică va fi fost ciocnirea cavaleriei lor, În platoșe de oțel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atunci vei putea ieși la luptă! Aripile călărimii tătare se strângeau din nou. Proporția era aceeași ca la Începutul luptei. Două sute Împotriva a două mii. Dar, de această dată, căpitanul Oană se afla mult mai aproape. Arcașii săi trăgeau deja, din galop, asupra tătarilor. Ogodai fu nevoit să Întoarcă cinci sute de călăreți Împotriva moldovenilor aflați pe urmele sale. - Săbiile În teacă! porunci căpitanul. Arcași, vreau să-mi ochiți cei mai rapizi cincizeci de arcași tătari și să-i eliminați. Ei sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Îngenunche lângă iapă, Încercând să-și dea seama ce se Întâmplase. - Avea să moară oricum, peste șase luni, spuse arabul Înainte de a da pinteni. Vei primi În locul ei cinci cai pursânge arab. Te așteptăm la Karakhorum! Cei cinci porniră la galop, ridicând În urma lor un nor de praf. Din iurta vecină ieși șamanul Utoula, tulburat. - Am simțit umbra morții asupra tribului tău, Amir. Acești oameni au puteri dincolo de cele omenești. Apoi văzu iapa moartă și murmură Înfiorat: - Magie... Amir Îl țintui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ne oropsi. Fuserăm ăi mai buni la călărie, la sabie, la ce porunciși Domnia Ta. Și așa ne-aleserăm. - Ne cam trece sudoarea când auzim cornul cela sunând Garda Măriei Sale, depuneți armele! sau Garda Măriei Sale, În formație de luptă, atac la galop! Nu știu cum să zâc... Zi-i tu, măi, dascăle, că le potrivești mai bine! - Ce dascăl? - Nu sunt dascăl, căpitane, zise un oștean voinic, pe care Oană Îl știa ca fiind unul dintre arcașii cei mai buni, da’ am nimerit pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Încălecă și porni la trap ușor, mângâind coama armăsarului. În spate se afla marea, dar În față s-ar putea afla munții. Lovi ușor cu călcâiele În burta calului, iar acesta Înțelese. Se smuci deodată și se aruncă Într-un galop nebun. Copilul era o greutate neînsemnată pentru el, iar dorința de a fugi, după cine știe câte zile petrecute În grajd, era imensă. După două ceasuri de galop, Ștefănel Începu să simtă frigul. Era aproape acoperit de zăpadă. Călărea lipit de spinarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]