682 matches
-
să mă izolez eficient de toți stimulii, cu excepția informațiilor importante pe care le absorbeam, pe care mi le ofereau ochii mei, ațintiți numai asupra ușilor de vizavi. Câțiva membri ai personalului veniseră și plecaseră, iar eu m-am ghemuit în gang în acest timp, temându-mă că ar putea să mă recunoască și s-o anunțe pe Stacey sau pe domnul C că tipul ăla bătrân o aștepta afară. Un ins care pândea: bănuiesc că asta eram. Apoi s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a verificat traficul din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă. M-am relaxat un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i străluceau și erau luminoși - se dăduse cu dermatograf pe la ei cum fac cântăreții ăia și-am văzut c-avea și fard de obraji dat. A pus o mână pe mine, da’ m-am dat un pic în spate-n gang și-am închis ușa pe jumătate în caz c-avea de gând să m-apuce și să-ncerce să intre și să-mi ia câte ceva sau din astea. Avea degetele lungi și cam de fete - o secundă nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când m-am apropiat de siluetele îngrămădite în gangul de lângă oficiul poștal, m-am întrebat vag dacă mă vor recunoaște ca fiind femeia care le dăduse cei cincizeci de pence doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau dacă aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deschise în gol, astupate cu somiere răsturnate. — S-o luăm pe scurtătură, zise. Umblam printre stâlpii de ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și în sfârșit soarele ne lăsa în pace. Apoi am intrat într-un gang întunecat, acoperit de inscripții făcute cu spray, unde plutea o putoare de vespasiană amestecată cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
hat de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de lepră. ă Chiar dacă oamenii se vor iubi după moartea mea și războiul va dispare pentru totdeauna, acela care-și va ucide sufletul se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceară nimic în schimb. „Luni și vineri dimineața, mă distrez cu Eva, - îmi spune Ferdinand Sinidis, fluierând a pagubă. Ea deschide ușa binișor și intră pe vârful picioarelor, roșie până în ochi de emoția aventurii, cu toate că face numai zece pași prin gang, de la camera ei și până la mine. - Bună dimineața, Ferdinand. - Vino mai aproape, Eva. - E ultima oară, îmi spuse dânsa, vineri, și văd că se ține de cuvânt. Trebuie să o cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la o școală la alta, mă văd ca elev la Sankt Johann, un gimnaziu din orașul vechi, pe Fleischengasse, în apropierea muzeului municipal și a Bisericii Sfintei Treimi. Această instituție de învățământ s-a dovedit a dispune de beciuri gotice, gangurile ei joase ne atrăgeau până în Ani de câine. De aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de câine. De aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele sălii de gimnastică, să nimerească ușor în gangurile joase ale franciscanilor... Și nici atunci când, după câteva luni, profesorul meu de latină, monseniorul Stachnik, s-a întors și a continuat să predea la Sankt Johann, nu am pus întrebări incomode, cu toate că mă bucuram de renumele de a fi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau răspândite păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos cizmele și în timp ce îi pregătea cafeaua, s-a schimbat în spatele perdelei înflorate, într-o rochie de casă subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându-și laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
actual. Își perpetua implicit respectul tuturor părților: al celei pe care o servea cu dăruire și al celei pe care o mâna din urmă, asemenea unui comisar din lagărele de concentrare. Se necăjea, uneori, fiindcă, una la mână, pisicile din gangurile subterane nu se speriau de mătură, ci mai mult de vânturile ei pestilențiale și zgomotoase, pe care le scăpa fără voie. Iar doi la mână, fiindcă salariații prinseseră năravul ademenirii, la Sans-Souci, a otrepelor, dar nu pe câțiva cartofi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sânge? Ia, să se mai aducă încă un bandit din ăștia, ca să vă demonstrez cum îl fac la beregată! Însă, nu mai apucă să treacă la executarea numărului de iscusință în căsăpirea demonstrativă a porcului următor. De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în pas domol, ca niște oameni veniți să caute un scurt moment de relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Capitală Culturală Europeană în anul 2007. În așteptarea acestui important eveniment, în orașul de pe Cibin se derulează un amplu program de restaurare, cu deosebire în centrul său istoric, unde 7 clădiri, fațadele a 64 de imobile și 21 de coridoare (ganguri) de acces la curțile interioare, precum și unele ziduri și bastioane ale vechii cetăți vor dobândi forma și culoarea din veacul în care au fost construite. Piața mare din centrul municipiului a fost reamenajată, în perimetrul ei urmând să fie repusă
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
șoim, îl luă sub protecție să-l ducă repede spre cuibul din care avea să zboare mai târziu un nou pretendent la cucerirea lumii... Dar unde e Silvia? Silvia nu venea, deși grosul copiilor care se scurgeau pe dinaintea mea prin gang începuse să se subțieze... S-o fi rătăcit? O fi aflat ceva Matilda și o fi venit s-o ia mai înainte? Dar deodată o zării în depărtare. Da, ea era la coadă... Nimeni nu mai era în urma ei... Venea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitîndu-mă distrat pe pereții încărcați de tablouri întunecate și desigur de valoare, fiindcă, gândii, nu era verosimil ca el și fata lui să fi vândut din garajul lui secret Luchieni și Grigorești și să fi păstrat acasă vulgare pânze de gang cu nuduri de țigănci pietroase, sau strălucitoare compoziții pompieristice cu cerbi pe fond de pădure înzăpezită, cu mesteceni... Domnul Culala se sculă și aprinse luminile aplicelor și îmi spuse că mai păstrau, iată, un nud pe iarbă... e o schiță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reușise Ceaușescu, terminau ăștia. Bucureștiul era fărâmat, lovit în moalele capului. Oamenii dispăreau unul câte unul, la fel și clădirile. Părculețele nu mai existau, maidanele nici atât. Dacă încercai să-i arăți cuiva pe unde copilăriseși, te rătăceai. Se comprimau curți, ganguri, distanțe între case. Unde nu mai rămânea loc pe-orizontală, se sărea pe verticală, cu cinci etaje peste vila vecinului. Betonierele pompau oriunde, umpleau fiecare centimetru de spațiu. Străzile se încleiau în praful basculantelor; când dădea câte-o ploaie, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]