688 matches
-
flămând” (și numele aceluia e Punga-publică), încercând să iște în sufletul semenilor de la 1874 bănuiala, cât de slabă, a unei asemănări. O formă, turtită, lipsită de adâncimi, dar nu și de efect, chiar și în graba, neîncurcată în detalii, a gazetăriei, de catharsis. Priviți și vă înspăimântați. Nu, cum litera cronicii lasă să se înțeleagă, de ceea ce ați putea ajunge - cuceriți, pasămite, de chinezi, ci de ceea ce sunteți, cum vă șoptește, mefistofelic, spiritul ei. Placizi, indiferenți, conduși pretutindeni de sănătosul n-
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
Alex. Ștefănescu Ion Barbu este un artist născut din spuma gazetăriei. Un artist al reacției imediate, dar și al reveriei, care comunică nu numai prin desen, ci și prin cuvinte, imagini fotografice și cinematografice, muzică etc. Colaboratorul său cel mai apropiat este computerul, cu ajutorul căruia combină și armonizează cele mai diferite
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
-mi pot invita prietenii la masă. Cum de-ai putut scrie atunci că sunt Ťpuțin agent de siguranțăť? A început să râdă: Ești mai naiv decât credeam, mi-a răspuns. Asta n-are nici o importanță. Asta face parte din jargonul gazetăriei marxiste. Eu sunt silit să atac poziția ta ideologică, și o fac utilizând clișeele clasice, dar țin la tine ca om și prețuiesc prietenia ta... L-am privit întristat. îmi pare rău, i-am spus. Eu am altă concepție despre
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
să atac poziția ta ideologică, și o fac utilizând clișeele clasice, dar țin la tine ca om și prețuiesc prietenia ta... L-am privit întristat. îmi pare rău, i-am spus. Eu am altă concepție despre prietenie și chiar despre gazetărie. Cred că nu ne-am mai văzut de-atunci"4. Nouă ani după aceea, Belu Silber va avea pe conștiință viața unui om, despre care spunea că i-a fost prieten intim. Ca martor principal al acuzării în procesul lui
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
notat: „Unirea a produs o breșă în diversitatea culturii provinciilor românești (prin imperativul unității limbii și culturii românești al căror nou și unic centru îl reprezintă Bucureștiul)“. Această „breșă“ explică de ce, deși în perioada 1920-1990, s-a scris destul de multă gazetărie rurală, „poezie“ și „umor“ în grai, „valorile proprii și specifice adăugate la ceea ce este cu adevărat literatura dialectală bănățeană au fost rare, prea de tot puține, dacă nu chiar inexistente“. Cu toate acestea, afirmă Boldureanu, „printr-un gest singular, directorul
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
însușite deja, în diferitele ramuri ale dezvoltării omenirei pentru a face politică" sau "aceste lucruri șunt grele. Ele cer timp, învățătură, gîndire încordata... Nu e mai ușor deci să faci literatura?" etc. Cum lumea era mică pe atunci, iar lumea gazetăriei și mai mică, e foarte probabil că autorii articolelor, în general nesemnate, nu erau greu de aflat; și probabil că ar trebui să trecem atît conferință niciodată publicată, cît și notița polemică din Constituționalul, în beneficiul lui Maiorescu. Polemică are
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
trecut, în afara mediului literar optzecist, neobservată. Ar fi fost păcat să rămână așa. Cele două reeditări nu sunt doar niște recuperări sentimentale sau de istorie literară. Acuzată, încă de la jumătatea ultimului deceniu al secolului trecut, că s-a irosit în gazetărie, că nu a dat capodoperele pe care le așteptam de la ea, că a eșuat ș.a.m.d., generația ’80 s-a văzut, în anii din urmă, contestată și estetic, atât de către reprezentanții noii generații de scriitori, cât și de unii
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
a acorda o mare valoare textului suferind de o carență estetică. E corect diagnosticat, în anume circumstanțe, pericolul supralicitării prozaismului drapat în patetism: "S-o spunem direct: unele din poemele de revoltă ale Florenței Albu amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
face actorul în scris. Pasolini se află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă a unor idealuri
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
Ion Simuț Ion Vinea s-a dedicat gazetăriei până aproape de sacrificiul carierei de scriitor. Situația i-au impus-o greutățile vieții: din publicistică putea trăi, din literatură - nu. Întâmplarea face ca foarte tânărul poet Ion Iovanaki, debutând în 1912, la 17 ani, la revista ,Simbolul" și publicând apoi
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
1920-1921), ,Luptătorul" (1921-1922), ,Flacăra" (1922), se va dedica publicației proprii ,Contimporanul" (1922-1932), revine la ,Adevărul" din 1926 etc. Solidaritatea avangardistă cu Tristan Tzara, din cea mai fragedă tinerețe, este concurată de colaborarea foarte apropiată cu N. D. Cocea, pe tărâmul gazetăriei politice. La ,Facla" este prim-redactor în 1925-1926, iar din 1930 (până în 1940) îi succede ca director lui N. D. Cocea. În anii 1938-1944 a fost președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, deci avea prestigiu și autoritate. Publicistica l-a absorbit
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
străin dacă ,poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor". Paul Souday, invocat de publicistul nostru, și-a gândit răspunsul ca o problemă de simultaneitate, rezolvată în banalitatea că ,cineva face act de mare scriitor producând foarte bună gazetărie. Un articol de ziar devine fapt literar, mulțumită stilului, ideilor incluse și originalității expunerii". Dar, dacă deosebirea dintre gazetar și scriitor presupune o distanță, o separare a genurilor, atunci - e de părere Ion Vinea - ,problema se reduce la o chestiune
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
mai exact despre cartea acestuia Manifestul fotbalist, Humanitas, 2004. Spre deosebire de noul Aristarc de mai sus, insan și bîlbîit, Șimonca analizează cu pricepere, cu rigoare și cu maximă responsabilitate profesională prezența uneia dintre cele mai spectaculoase și mai profunde apariții din gazetăria românească de după 1990. Personalitate complexă, cu un enorm spirit de aventură intelectuală și cu un instinct moral greu de clasificat, din pricina simplă că existențele solitare nu fac parte din grupuri sau din clase, Traian Ungureanu și-a ales ca obiect
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
unui câine decât onorurile unui câineî" După aceste diatribe, Mitropolitul își reconfirmă poziția arbitrară, deloc lezată de tonul eminescian: S-ar putea cita multe alte considerații ale lui Eminescu pe teme nu numai simplu religioase, ci chiar teologice." Aceasta este gazetărie xenofobă, poetul este un pamfletar extrem de coleric și nicidecum "însemnări" cu alură teologică/religioasă. Majoritatea textelor selectate de Fabian Anton (poeziile sunt mai puțin relevante și nu le iau în calcul) au fost publicate de Eminescu la "Timpul", câteva la
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
Matei e, probabil, cea mai creditabilă sursă în materie de piață editorială francofonă. Și fiindcă, așa cum îi place lui să spună, opiniile lui nu au chiar întotdeauna atributele inocenței. Argumentul autorității și scepticismul ideologic sunt lentilele care mediază, și în gazetărie, și în volum, relația cu cititorul. Nu înțeleg, ca să dau un singur exemplu, de ce, comentând Antimodernii lui Antoine Compagnon, Alexandru Matei nu-și limitează setul de localizări banale care-i stă atât de la îndemână: "Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins au devenit niște voci al căror talent i-
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
ori, între 1896 și 1904 - sau de nevoie - cum se întâmplă și acum, după 1948. Totodată, publicistica este și un spațiu de mare interes pentru propaganda oficială: realismul socialist redusese însăși literatura, și în primul rând poezia, la nivelul unei gazetării vag „meșteșugite”. Compromisurile lui Arghezi, câte sunt, mai degrabă aici ar fi de căutat, decât în poezia sa, care, în ciuda conivenței unor teme agreate de oficialitate, ca 1907 sau „umanismul” din Cântare omului, rămâne evident argheziană, fără să facă nici o
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
și un eveniment prezentat că senzațional a Scandal la biserică românească "Sf. Maria" din Queens a , evenimentul respectiv se dovedește a fi anodin: conflictul dintre un preot abuziv și enoriașii săi. Gabriel Plesea nu are de fapt vocație de gazetar. Gazetăria reprezintă pentru el mai curând o retorică a urgentei, prin care încearcă să atragă atenția asupra sa. Culmea este că gazetarul-negazetar nici nu și-ar dori să fie recunoscut că gazetar. Ambiția să secretă este mult mai mare și anume
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
doar două, elocvente, exemple. Oricum, trecînd peste notorietatea indiscutabilă a unora din semnatarii rubricilor, găsim, într-o addenda, scurte prezentări ale colaboratorilor din numerele 2-3, în manieră, de bună seamă, profesionistă. Structurat pe cîteva "calupuri" tradiționale pentru genul literar-cultural de gazetărie, sumarul face o buclă din Guernica lui Picasso, artă, descusută de Ebtenal Younes (profesor egiptean), pe cît de liberă, pe-atît de umană, deci, politică, din studii aplicate și din note de lectură, ca să se-ncheie cu film și pictură, într-
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Adrian Păunescu, care l-a îmbiat cu viclenie vorbindu-i despre pușcăria politică îndurată de propriul său tată, pentru a ajunge la o decepție crudă față de impudoarea oportunistă a bardului de la Bârca. După 1989, Zubașcu s-a lansat într-o gazetărie febrilă care consemna fără cruțare feluritele ipocrizii, minciuni și fărădelegi ale oamenilor ajunși pe val, ale instituțiilor, ale unui stat profund dezamăgitor pentru cei aprinși de idealul unei reale răscumpărări a trecutului totalitar. Condeiul său aprig își asuma astfel neîmplinirea
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un surâs disprețuitor, gazetărie. Dacă scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât un producător de science-fiction, adică de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am scris despre
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
publicistică în jurul ideologului mișcării legionare, chiar dacă e mort, și ediția a fost întreruptă. Ea a fost reluată din 1990 și se bucură, azi, de o atenție ieșită din comun, apărînd chiar și o ediție de Opere complete, care începe de la gazetărie pentru a poposi, apoi, în creația filosofică. Se ignoră, de către acești editori devotați, un fapt, totuși, evident. Și anume că opera filosofică a lui Nae Ionescu (vreau să spun cursurile sale) au fost bănuite, încă în timpul vieții, de lipsă de
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Chiar și numai aceste calități sunt suficiente pentru a privi ID ca pe o apariție necesară și rafinată. Faptul că lectura ei se înscrie în zona de nișă a culturii publice este un detaliu cu care creatorii și consumatorii de gazetărie cultă din România s-au obișnuit de mult. Atîția suntem și e bine că suntem, chiar dacă nu suntem mulți. De aceea, Cronicarul urează redacției Ideilor în dialog (directorului H.-R. Patapievici, redactorului-șef George Arun, secretarului de redacție Alexandru Gabor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
de apropiat de emblematicul Dorohoi. Și pentru că, în clandestinitate, mai comisesem mici incesturi literare, am ales literele. Deci, prima intenție a fost tot pictura. Da. Cum te naști... Dovadă: după absolvire, nu m-am dus la catedră. Am intrat în gazetărie (dacă se poate numi așa corcitura aceea din anii '60). Trădînd catedra... Trădînd în favoarea primei iubiri, pînă la urmă. Circumstanță atenuantă, nu? Aș lua-o însă mai de la început. Să ajungem la Dorohoiul care, ai spus, e emblematic. Și nu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]