1,633 matches
-
înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi circular rostogolit în tainele lor. nimic nu se mai aruncă. doar o umbră și o simpatică apatie zdrobește genunchii înroșiți. se face economie de frunze. e criză... dincolo de răsărit granițele înghit trupurile
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cristal Plâng lacrima iubirii dintr-un timp astral Amintiri ce dor, mă mistuie într-una Privesc spre... infinit și martoră e luna. Mi-aș striga durerea, s-audă fiecare, Dar, o-nchid sub lacăt, spre-a ei consternare. Cu-n geamăt îmi îmbrac mantia durerii Ceasul vreau să-mi bată, clipa... ușurării. Gândul zbuciumat, durerea-l atinge. El luptă cu tristețea, ce parcă-și înfinge Colții ascuțiți, adânc în trupul meu. Inima îmi plânge, sufletul mi-e greu. Albastră... sclipire, în
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
înconjoară lumea, așezați-vă cu spatele la Luna plină și cu fața la apusul Soarelui și ascultați glasul prințeselor cum striga să iasă afară la lumină...Aici, în Pământul Gol, se aud acum tot mai des Ziua și Noaptea sunete stranii, bătai ciudate și gemete lungi de Lemurieni și Lemuriene, de Atlanți și Atlantide, de Samballe și de Sambalice, care dansează ca nebunele și care vor cu orice preț să iasă afară, la suprafața Pământului, că le este dor și lor de neamuri și de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
cuie i-au bătut în mâini Și-n tălpi prin legătură Precum în miezul unei pâini Prin os și-ncheietură. Când osul cuielor de fier În lemnul cărnii crucii Era înfip ca-ntr-un cuier, Din fibrele ulucii Se auzeau gemete lungi Și lacrimi se văzură Curgând din tainicile pungi De lemn ca de făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri ars, de frig, de vânt, De
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
11 august 2013 Toate Articolele Autorului Plouă, în peștera lacrimii, perle albe, gingașe, cu trup sidefiu... tremură-n suflet un cântec de mierle magic, transmis de la tată la fiu. Cântec duios, dureros și măiastru arde-n țărâna ce-ascunde un geamăt; râul, în șopot, oftează sihastru când trandafirii roșesc într-un freamăt. Fir nevăzut, un liant peste vreme, urmă ascunsă în venele oarbe, licăr în noaptea venită devreme peste durerea ce sufletul soarbe. Plouă, în peștera lacrimii, rouă - bob străveziu, licurici
URMĂ ASCUNSĂ ÎN VENELE OARBE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364949_a_366278]
-
copacii mândri, i-a săpat gropi pe fața lui veche și mândră. Cineva dorește să ”meargă în pas cu... modernul vestului” călcând în picioare și ignorând ”darul strămoșesc” ieșean. Cineva chinuie sufletul obosit al orașului și nu ține cont de geamătul și chinul lui... Cât de departe va mai merge acest...” Cineva? Va strica oare și parcul din fața minunatului Teatru Național ” Vasile Alecsandri”? Oare cine îi va ține piept acestei nebunii orgolioase? Fiecare pas făcut pe străzile Iașului, mi-a provocat
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
și puf de păpădie, În urlete de groază se așterne-ncet și noaptea, Iar plumbul fără zgomot se zbate în sicrie. Cad lacrime șuvoi spălând de sânge zarea, Curg râuri gri de aripi și puf de păpădie, Se-așterne-ncet tăcerea și geamătul dispare, Iar pașii grei de plumb se-adună prin sicrie. E ceață deasă și-n liniste se-aude doar tăcerea Târându-se spre alte lumi prin puf de păpădie, Cerul desprins din patimi se face mii de țăndări, Iar sufletele
PUFUL MORȚII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366382_a_367711]
-
capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre mine și apoi s-a săltat în șezut și a început să-mi arate colții mârâind. Totodată, privirea i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
și a răsturnat-o pe fotoliul din apropiere. I-a tras apoi chiloții minusculi până pe pulpe, după care, îngenuncheat pe podea, i-a apucat cu dinții și a continuat să-i plimbe pe picioare, încet, până la glezne, cu gesturi și gemete ușoare de felină, spre distracția celorlalți care țipau și-l încurajau. Din două mișcări simple, Angelica s-a debarasat complet de chiloți și i-a aruncat spre tavan, după care și-a așezat picioarele pe umerii omului rămas în genunchi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea din pantalonii mei scurți. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. Dar încă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
lacrima Moților mei. Din palmele lor am băut în pruncie Lumina amară până la fund, Mâna mea fulgeră acuma când scrie Poemul acesta în care m-ascund... Cât aur și-argint murmura în izvoare, La Roșia,Zlatna, la Baia și- Abrud, Geamătul roții lui Horia doare, Fluierul Iancului când îl aud... „Caut stăpân”, așa le-a fost dată Pecetea aceasta s-o poarte mereu, Ei, cerșetorii din poartă în poartă, Acolo pe Golgota neamului meu... Din volumul în curs, Golgota Apusenilor... Referință
CAUT STĂPÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366721_a_368050]
-
atât de sătui de minciună Nu mai știm să zâmbim dar în noi o dorință se zbate Vrem liniște-n suflet, visăm la o viață mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și întradevăr, toată
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Oricum, pe pace tu să fii cu antirabinismul meu, care m-obligă să m-opun chiar de n-aș ști de oful tău. Procula îi mulțumește și pleacă, iar Pilat, deja obosit după plimbare și discuție se așează cu un geamăt pe scaunul-pat din portic. De-acolo, cu încântare și invidie, minute în șir el umărește zborul planat și rotitor al unui vultur. Dar soldatul de gardă intră și-l anunță că Ana, marele Preot, împreună cu Caiafa, ginerele său, așteaptă să
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
-n trecut, să te schimbi nu poți: iubești mult, și-atât! DIN „DOR” ATÂTEA... Din tânguirea doinelor și foșnetul brazilor, din semeția munților și murmurul izvoarelor, din frumusețea basmelor ce-mi incântau copilăria, Din smaraldul ploilor și aurul holdelor, din geamătul gliei îngrășată de eroii neamului, din zbuciumul valurilor ce se sparg de țărm, din aerul pădurilor, ca nicăieri înmiresmat, în lume, Am învățat cuvântul „dor”... Și-apoi prin el am înțeles Că-s totuși o femeie: − Ce sentiment înălțător! Maricuța
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
mea îți vei găsi somnul dar ploaia aia cu stropi parcă face prea mult zgomot ți-a trezit visul cu mine Nu mai striga Kane sunt încă aici și aștept să ne lovească ploaia pe amandoi să ne acopere cu gemetele ei de plăcere când face dragoste cu noi pe rând Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - să te iubească ploaia / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate
SĂ TE IUBEASCĂ PLOAIA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352000_a_353329]
-
în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Fluturii au început să-și smulgă aripile în tine țipătul săpa cu unghiile să ajungă la mine știai că va înghiți toată lumina dimineții în care mi-ai smuls geamătul fricii frica de-a nu te avea Ți-am uitat gustul umed de toamnă înainte de-a ploua peste mine am răsturnat întrebările într-un gând tu răspunsurile le-ai ascuns în colțul gurii Am trecut unul pe lângă altul două
ZBOR PIERDUT NINGE PESTE MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352002_a_353331]
-
în: Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014 Toate Articolele Autorului și ai depărtat gratiile dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te
TĂCEREA CARE SE AUDE de VASILE PIN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352274_a_353603]
-
ce sunt doar eu?.. Simțind o mare și nețărmuită sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici lumina orbitoare N-o să mă conteste... LILIA MANOLE
MI-E DOR SĂ ȘTIU CĂ SUNT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352328_a_353657]
-
de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din urechi: lumea îi pare un geamăt infinit. Își șterge cu mănușile înghețate sudoarea. Coșmarul alb închide universul în monotonia infinită a tăcerii primordiale. Taci și îngheți. Costel Zăgan 101.O victimă umană (!) a abuzului local al PUTERII Ca orice nenorocire, și prezenta are niște date exacte
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
-Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru și rece. Piciorușele din față erau împreunate parcă pentru rugăciune. Rugăciune față de cine? De stăpânul pe care l-a slujit cu
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
vii, cum l-a prins ceata de partizani ruși. Colonelul avea deja infiptă în spate țeava de automat rusesc și n-avea-ncotro. Dacă trăgeam, murea de glonțul nostru. La câteva ceasuri mai încolo, într-un răgaz pentru adunat răniții, că erau gemete și strigăte de ajutor și în românește, și în ruseștei, ne-am repezit, în atac condus de dom’ capitan Armeanu, ca să-l salvăm pe colonel. Își săpa singur groapa. Asta făcea ofițerul nostru când l-am găsit. Am pus rușii
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
vârstă are el în timp ? Câteva mii de ani. Pe când piatra, materialul cu care lucrez eu, are miliarde de ani. Al meu se leagă, se pierde în univers, până-n adâncul universului. Al poetului ce este? Fumul acela, tremurarea de vorbă, geamătul ca un abur cald. Căci ce este cuvântul decât fum care-ți iese din gură și se pierde imediat. Cuvântul nu se leagă de piatră, el nu se leagă de univers ca materia. Eu fac o asemănare întocmai. Între cuvânt
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
recepția care avea să înceapă peste un ceas și cum sunt femeile... Simți însă un miros de canal destupat și chiar se miră de unde așa ceva în turn, la o înălțime de peste douăzeci de metri, când, în spate, auzi și un geamăt. Se întoarse! În fața lui stătea un zombi cu figura dragei sale soții. Avea privirea pierdută, era ciufulită, acoperită cu tot felul de zdrențe, murdară și, aparent, chioară de beată. Primul lui gând a fost că, iată, designerii de modă reușiseră
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]