3,294 matches
-
ochiul nopții, Luna. Ba da. Când? Anul trecut, care an trecut, adevărat, nici n-a apucat să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea geme de pești aruncându-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lipseau Marțolea, țîștarul, Cociobana, Aneta, Niță, Întrebările bunicului și sentimentul că răspunsul său a făcut și bine și rău! Peste noapte, Între realitate și vis, i s-a părut că Aneta, cu care dormea „de-a chicioarilea” se foiește și geme ușor din când În când. S-a foit și el speriat și nedumirit. Aneta a coborât cu trupul către celălalt capăt al patului, l-a atins pe Va cu pulpele ei cu piele catifelată, acesta a văzut cu ochii minții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
moalele capului, doar cu două zile înainte de alegeri. Era noapte de smoală și Cîrteală n-a știut de unde i se trage. M-a omorît ăla, bătu-l-ar Dumnezeu. L-am văzut cu ochii mei. Și-a omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea cocoș. La alegeri a ieșit ăla și Cîrteală a rămas cu lamentările. Doar Saveta își exprima plenar bucuria la prietenele ei de taină. L-am îmbrobodit pe al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam tot ce le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat și a rămas surprins că Anica, deși trebăluia la nici zece metri, habar n-avea de leșinul bărbatului ei. În consecință, a început să geamă din ce în ce mai cu forță, pînă cînd femeia l-a remarcat. Ce te-ai lungit acolo, măi, animalule? Ah, ah, suspină Vasile. Ce-ai zis? Ți-a venit sorocul cumva? Oh, femeie proastă ce ești! N-ai decît să stai lungit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-și mănînce ficații! Mircea pare că chibzuiește adînc. Pune mîna teatral la frunte, cu un deget pe ochi și tace. Ei, ce zici? O facem? Ziaristul nu răspunde imediat. Gîndește matur, pe frunte îi apar mai multe riduri și geme ostentativ. Din cînd în cînd pufnește, ca un taur cînd vede roșu. Patronul așteaptă nervos, dar nu-l grăbește pe ziarist. De altfel, vede și simte cum furia crește vizibil și pune stăpînire pe acesta. Într-un tîrziu, sigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că n-are cum să vadă pagubele și plîngea de ți se rupea inima. Noroc că Bulhac avea o sticlă cu gaz cu care a făcut o dezinfecție generală. Cînd Lupu a venit acasă, nevastă-sa era în pat și gemea ușor. Ce ai, fă, nebuno? Un buboi pe fund. Ia să văd? Mai du-te dracului. Acu vrei să-ți arăt și fundul? Bărbatul îi dă o pălmuță la fund și femeia răcnește ca turbată. Să nu vii lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu drujbă, nu tu foc de avertisment, pacea domnește peste cetățeni. Anchetele la americani vor decurge cam astfel: De unde ați cumpărat, domnule John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa dracului, cum să dorm, cum să belesc ochii la suveică a doua zi? Circulă pe stânga, că-ți scot ochii! S-o tragi pe mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sus, Îl vedeam totuși pe domnul Weisz, masiv, greoi, Încet, coborînd, mai bine zis, dispărînd pe scara pivniței cu piciorul lui de lemn și cu cîrja atîrnată pe braț. Auzeam totodată și o dată fata din Bagdad treptele tot de lemn gemînd a plînset. Iar atunci am știut că nu scara plîngea, ci eu Îmi ascultam suspinele. Eram, din fericire, singurul care le auzea, pentru că numai mie mi se putea Întîmpla să simt o legătură Între riscul de a urca o scară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau sălcii tinere, cu ramuri aproape drepte, galben-aurii... câțiva muguri ici și colo... și cam atât. Ei, asta e! am ridicat din umeri. Măcar acuma știm că nu-i nimic de văzut aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stâng și nu mă pot mișca. Atunci, și-a pus automatul În bandulieră și, Înainte de a mă lua pe umăr, ca pe un sac, mi-a spus să țin automatul meu În mână, că, cine știe?... Mergea repede. Aproape alerga gemând sub greutatea mea, dar nu m-a lăsat jos decât atunci când a crezut că nu mai e nici un pericol... ― De ce nu l-ai ajutat să pășească, fiindcă putea folosi celălalt picior, tu doar ajutându l? - a Întrebat din nou Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul de prim-ajutor, pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci” - i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că-l aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele ar fi fost de prisos. Baba adormise și începuse să sforăie, în timp ce una dintre celelalte bolnave se dăduse jos din așternut și se plimba printre rândurile de paturi, gemând și văitându-se. Victor dădu încet drumul mâinilor fetei și se ridică în picioare. Acum trebuie să plec, îi dădu de veste, privindu-și ceasul de mână. Cât te mai țin aici?... Fata rămase mai departe așezată pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfârșit, o impersonală voce rugoasă răspunde chemărilor ei : "Urcați-vă imediat în pat ! Vom veni îndată, avem și alte urgențe." Minutele care trec îi par Dorei chinuitor de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o făceam să sufere, așa că am mințit. — M-am mirat și eu, că știu că nu-ți place să lipsești nici de la școală, nici de la pregătire. Alteori, Silvia era dărâmată de boală. Era bine când dormea, dar dacă nu dormea, gemea într-una de durere. I se dădeau calmante însă degeaba. N-avea poftă de mâncare, era nervoasă nu-și găsea locul. În stările de preleșin era atât de liniștită că dacă o vedeai, îți dădeai seama că prea mult nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am și ambiționat să arăt că dacă vreau să fac ceva, pot să fac. Acuma este și ea mulțumită. —Cum să nu fie când îi geme frigiderul și congelatorul de cărneturi. Ce să fac, eram și eu prost pe atunci. Bine că recunoști, că erai dezastru. — Greutățile întotdeauna te disciplinează. Câte n+am întâmpinat eu în străinătate, dar nu m-am dat bătut. Prea mult te-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]