3,339 matches
-
ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea. Focul a picurat vlăstari ieri. Se oprește din scris.) Dar astăzi? Astăzi iarna este atât de înverșunată, încât gheața geme și refuză să își topească trupul pe altarul artei. (Scrie din nou.) Din când în când se aude sufletul deșertului pustiit de viscol și poetul se adâncește mai mult în noaptea zăpezilor și nimeni nu-i mai întinde mâna. (Ridică
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ORA NOUĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ORA NOUĂ Când așteptarea se preschimbă-n teamă Și inima abia de mai palpită, Când sufletul nu poate nici să geamă, Iubirea e ca iarba ofilită. Când așteptarea se preschimbă-n frică Și inima se ține-abia de-un fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1429953954.html [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]
-
mov , iar acela să-l redea prin cuvinte. Hârtia, ca o fecioară pângărită de Titani , se zbătea împreună cu condeiul incolor. În ochii mei și ai Muzei de scorțiosară, totul se petrecea ca într-o pictură, în care bucățele de salcie gemeau de plăcerea pensulei. Din ochii Dumnezeului meu, ce nu este congruent în simțuri și în interior cu alte forme, curgeau primele vise date cu tuș și primele șoapte ce palpitau să torn ideile mai repede căci Timpul era pe cale să
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1484602875.html [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
și comisarul il dădu de jos. Tăie o bucată de bandă adezivă și i-o puse pe gură, exact cum făcuse el și oamenii lui cu ea. Suciu avea obrajii și ochii vineți. Din nas începuse să-i curgă sângele. Gemea și mișca din cap. - Așa să te găsească oamenii tăi, Suciule! Până dimineață să stai așa, cum aveai tu de gând să mă ții pe mine aici, ai auzit? îi strigă ea. Apoi îl lăsă în pace pe Suciu. Se
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1452974524.html [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
traseul s-a parcurs parcă într-o clipită. Am fost întâmpinați de artist și s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri. S-au scris multe impresii în cartea de vizită și, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruțătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape și bine? În Cișmigiu, desigur! Cafea și bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1467641934.html [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
multe jelete și țipete, și mai mult decât toate mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ... - Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit. Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
multe jelete și țipete, și mai mult decât toate mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ...- Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit.Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori
ŞTEFAN DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/%C5%9Etefan_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să mă uiți... în cingătoarea lunii prin albe nopți te-or sfâșia himere, țipând de dor să faci din Cer petunii, să zbor a floare prin răniri de stele. O să mă uiți... pe sub tăceri
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1464329776.html [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând acea reacție și-i zice fetei sale în șoaptă, căci până atunci el fusese tot timpul cu urechea atentă afară la eventuale zgomote: - Dumnezeule Anca! Nu cumva are vreo coastă ruptă, care îi
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită și începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă de teamă că va țipa și privind-o îi face semn cu degetul să nu țipe
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Nu vă temeți de mine vă rog, sunt aici să vă ajut. Desire face semn cu privirea că a înțeles, apoi Anca îndepărtează batista. - Unde mă aflu și ce mi se întâmplă? Mă simt foarte rău, mă doare peste tot. Geme ea cu suferință în glas. În acel moment încearcă să se ridice și are un spasm de durere care ia smuls un strigăt. Anca o privește cu îngrijorare și o întreabă: - Vă doare foarte rău? Sunteți rănită, însă nu-mi
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
s-a dat de partea lui Mihnea, adăugă postelnicul. - Postelnice Avram, să iei aminte ceea ce eu îți spun acum, în pragul ăstei mari lupte. Toți cei care au fugit au fost niște trădători. Nu pentru vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea lăsând-o înlăcrimată să caute. Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în parte. Oare muribunzii se aud între ei dându-și curaj spre drumul ce-l parcurg spre ceruri? "Fii liniștit; îl îndemna pe un alt căzut, cu șalvari și cizme
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
păgâni. Noaptea înnegrise orizontul. Marele convoi, cu aproape douăzeci și ceva de mii de suflete, cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar nu se clinti din loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu razele lui pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
rămasul, Cetatea mea sfințită-n rugi de seară Când luna străjuie-n tărâm de ceară E locul sacru-n care-mi fac popasul. Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul Când ard dorințe-n trup de lumânare Și zvârcoliri de temeri gem pe-altare. Pe mal de lac și-admiră umbra stuhul. Cât îmi doresc, la ceas de taină stând Cu astrele, să ardă-a lor sentință Sub tălpi de jar, și-a lor nesăbuință Să 'nec în clipe din potir de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_georgeta_resteman_1331010803.html [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MONEDĂ VECHE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Lunecă sub schifuri lacuri Precum lebedele blând Gem cuierele de fracuri Și speranțe, așteptând Ploi din vechile primare Trec prin noi. De unde vin? Că mor șiruri de cocoare Alungate din suspin Că e viață. E și nu e Daruri sunt. Nu pentru toți Și medalii și cucuie, Ca să
MONEDĂ VECHE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Moneda_veche.html [Corola-blog/BlogPost/356439_a_357768]
-
Nu pentru toți Și medalii și cucuie, Ca să poți când nu mai poți! Își pierd visele din vrajă Să nu plângi tristule domn Dacă noaptea stau de strajă Îngerii trimiși în somn Moare lumea fără tracuri Graiurile mor în gând, Gem cuerele de fracuri Și speranțe. Așteptând... Referință Bibliografică: Monedă veche / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MONEDĂ VECHE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Moneda_veche.html [Corola-blog/BlogPost/356439_a_357768]
-
publicat în Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016. Sub ascultare Când plămădește pântecul și lutul, Cutremurată e în adânc Tăria! Și-n ascultare este tot pământul Când se urzește în tine veșnicia! Sub ascultare tu să pleci urechea Când geme rodul pe tulpină; De-n lume nu-ti găsești perechea, Singurătatea să îți fie vină! Tu ia aminte că ți-e însoțirea Și lege a firii și poruncă! Pe calea cea abruptă a mântuirii, Făptura în ascultare ți-o aruncă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
de Cuvânt, De umbră, trupul când se va desface... Citește mai mult Sub ascultareCând plămădește pântecul și lutul,Cutremurată e în adânc Tăria!Și-n ascultare este tot pământulCând se urzește în tine veșnicia!Sub ascultare tu să pleci urecheaCând geme rodul pe tulpină;De-n lume nu-ti găsești perechea,Singurătatea să îți fie vină! Tu ia aminte că ți-e însoțireași lege a firii și poruncă! Pe calea cea abruptă a mântuirii,Făptura în ascultare ți-o aruncă.Când
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
sfâșiate, / Urzește toată jalea lor prin aer. // Din vârfurile munților de piatră / Amar adună moții, în ciubară / Și, cu amar, se-ntoarnă iar la vatră, / Purtându-l, în desaga, de la țară. // Iar în puterea nopților pustii / Își sună Iancu fluiera nebună, / Gem codrii, zguduiți din temelii, / Și stropi de sânge picură din lună. // Coboară, și tu, iarăși printre noi, / Potop de lacrimi să vărsăm pe lume, / Să-nece viața asta de noroi, / Să nu-i mai știe nimenea de nume!”. Acesta-i
Grandoare şi decădere la mâna destinului! by http://uzp.org.ro/grandoare-si-decadere-la-mana-destinului/ [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
a reușit să-i desfacă picioarele, cât să-și introducă un genunchi între ele, a rămas paralizată de teama a ceea ce urma să se întâmple mai departe. A încetat să se apere și a întins brațele lateral pe covorul moale, gemând și respirând sacadat. Profitând de situație, el a ajuns cu mâna acolo și a strâns-o cu putere. Durerea a făcut-o să-și ridice ambii genunchi și el, victorios, încerca să o penetreze. Simțindu-i goliciunea învârtoșată, Adriana a
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
 N D U R I Doamne, știi întotdeauna sufletul și gândul meu, Azi mi-ai împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”, E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o
ÎN LIFT PE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/In_lift_pe_ganduri_ionel_davidiuc_1357532307.html [Corola-blog/BlogPost/348821_a_350150]
-
cum se străduie corpul să elimine bioxidul de carbon și să ajungă la oxigen, m-a întrebat pe neașteptate de ce să (în)dopăm organismul cu ce nu-i trebuie, agresându-l? Și-am dat dreptate. Am cumpărat de câteva ori gem de caise care mi-a plăcut, am vrut să mai cumpăr, m-am apucat să citesc ce scrie pe etichetă, dar m-am folosit de o lupă că din precauție, fabricanții dau explicații din ce în ce mai evazive și scriu din ce în ce mai mărunt. Eh
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Visele_10_0.html [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]