770 matches
-
de particula-a; forma, neregulată, se caracterizează prin dezinența de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi acolo?, Care se trezerște primul?/ Pe care l-ai ales? SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIV" Pronumele interogativ intră mai ales în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
completă: Cât timp a trecut?, Câtă vreme?, Câți studenți și câte studente sunt? În desfășurarea opozițiilor cazuale, genitiv-dativul este posibil, dar nu se întrebuințează în mod curent. În caz de întrebuințare a adjectivelor interogative variabile în sintagme cu substantive la genitiv sau la dativ, opoziția cazuală se realizează prin aceleași dezinențe pronominale specifice, fără a mai fi urmate de particula deictică -a, marcă a pronumelor: Cărei fete i-ai dat trandafirul? (adjectiv)/Căreia dintre fete i-ai dat trandafirul? (pronume) SINTAXA
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unele G.D.: -or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face față la orice.” SINTAXA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "SINTAXA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Conținutul semantic al pronumelor nehotărâte exclude exprimarea în același context a substantivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care o realizează în propoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care o realizează în propoziție: „Nu știu pe cine să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
PRONUMELUI NEGATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI NEGATIV" Pronumele nimic și nimeni sunt pronume simple, niciunul, pronume compus. Nimic este invariabil. Nimeni variază după caz; exprimă opoziția categorială prin dezinențe de genitiv-dativ specifice singularului, deși dezinența -i, de la nominativ-acuzativ, trimite spre plural: nimănui. Genitivul este marcat prin morfemul a, variabil după gen și număr: a, ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul lexical prin substantive la singular: student; “însușirile”, prin adjective la gradul pozitiv: inteligent etc. Unele sensuri categoriale, cele cu originea în structura sintactică a enunțului, pot interveni numai odată cu intrarea unității lexicale într-o relație sintactică; substantivul este la genitiv, dacă determină un alt substantiv, de exemplu: plecarea cocorilor. În organizarea opoziției interne a categoriei caz se poate vorbi de un termen neutru, acauzal: cocor. Prin extrapolare, se poate vorbi de un termen neutru și în funcționarea celorlalte categorii, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a plural -i: codri-i, frați-i -le: păduri-le, catedrale-le Substantivele neutre primesc articol masculin la singular și articol feminin la plural: templu-l, pronume-le; temple-le, pronume-le 2. articolul posesiv (genitival) Precede substantivul (pronumele) în genitiv și intră în structura pronumelor posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinența: casă ® casa sau când substantivul (sau alte unități lexico-gramaticale declinabile) nu poate (pot) realiza prin alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC "ELEMENTE DE RELA}IE" Gramaticile curente discută prepoziția și conjuncția la capitolul Morfologie, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC "ELEMENTE DE RELA}IE" Gramaticile curente discută prepoziția și conjuncția la capitolul Morfologie, ca două părți de vorbire (unități lexico-gramaticale) distincte. Lipsite de conținut și autonomie lexicală, „cuvintele” numite prepoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui nouăsprezece (la toate nivelele: douăzeci, o sută douăzeci etc.): nouăsprezece ani vs douăzeci de ani • sintagme marcate stilistic, prin dezvoltarea funcției expresive: ticălosul de portar vs ticălosul portar/portarul cel ticălos ca visul de ușor 3. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală: „După gratii de fereastră o copilă el zări.” (M. Eminescu) 4. morfem-constitutiv al supinului: „D-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun.” (I. Creangă) Li s-a dat de scris acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pustiu?” (M. Eminescu) 2. morfem-constitutiv al supinului: Pentru încălzit camera folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin substantive de cuantificare sau determinate de adjective de cuantificare sau prin pronume de cuantificare (numerale cardinale): „Miroase florile-argintii / Și cad, o dulce ploaie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin substantive de cuantificare sau determinate de adjective de cuantificare sau prin pronume de cuantificare (numerale cardinale): „Miroase florile-argintii / Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii / Cu plete lungi, bălaie.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjective de cuantificare sau prin pronume de cuantificare (numerale cardinale): „Miroase florile-argintii / Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii / Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu) „Moștenirea ta și-a tot: uitarea.” (M. Eminescu) • ca variantă paralelă a genitivului realizat prin dezinență; oscilația caracterizează pronumele câțiva (câteva): ... plecarea a câțiva dintre ei... ... plecarea câtorva dintre ei... „(Ciocnirile) se sfârșeau totdeauna prin moartea a câțiva.” (C. Negruzzi) „...și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei recțiuni proprii și prin (2) raportul semantic cu conținutul lexical al termenului care realizează o anumită funcție sintactică. (1) Recțiunea prepozițională orientează înscrierea substantivului (pronumelui) dependent în opozițiile specifice categoriilor cazului și determinării, cel mai adesea interdependente. Impun cazurile: • genitiv; prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) al căror semnificant, prin componentul final (morfologic, cel mai frecvent, sau numai fonetic) este asimilabil semnificantului substantivelor determinate prin articol definit (hotărât): asupra, deasupra, contra, împotriva, în fața, în jurul, în spatele, jurâmprejurul etc. „Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului. Raportul lexic-morfologie-sintaxă primește dezvoltarea: proprie, în esența ei funcțională, oricărui enunț lingvistic de tip analitic. Au plecat visătorii pământului. (1) (2) (3) Lexic Morfologie (1) 'a pleca' ® (1) verb indicativ (2) substantiv (3) substantiv (2) 'visători' perf. compus, nominativ genitiv (3) 'pământ' ¬ pers. III, pl. art. hot., pl. art. hot., sg. ¯ ¯ Planul expresiei - Planul semantic (1) au plecat - predicat (1) 'perfect' (2) 'nominativ' (3) 'genitiv' (2) visătorii - subiect pers. III, pl. 'determ. def.' 'determ. def.' (3) pământului - atribut 'determ. def.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1) 'a pleca' ® (1) verb indicativ (2) substantiv (3) substantiv (2) 'visători' perf. compus, nominativ genitiv (3) 'pământ' ¬ pers. III, pl. art. hot., pl. art. hot., sg. ¯ ¯ Planul expresiei - Planul semantic (1) au plecat - predicat (1) 'perfect' (2) 'nominativ' (3) 'genitiv' (2) visătorii - subiect pers. III, pl. 'determ. def.' 'determ. def.' (3) pământului - atribut 'determ. def.' pers. III, pl. pers. I, sg. Planul semantic Planul expresiei Sintaxă Cum se vede din această dezvoltare, raportul lexic (spațiu al denumirii cunoașterii noastre despre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ al substantivului visătorii (marcat în plan morfologic de dezinența -i și, a doua oară, de articolul i) este marcă a funcției de subiect - conținut sintactic. Sensul de genitiv al substantivului pământului (marcat în plan morfologic de articolul -lui) este marcă a funcției de atribut - sens sintactic. Prin această interrelație lexic-morfologie-sintaxă, cuvântul își reorganizează și își amplifică planul semantic, concomitent cu reorganizarea planului expresiei și participă la organizarea specifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea în cazul acuzativ. În sintagma „cartea studentului”, substantivul-regent cartea impune substantivului subordonat student cazul genitiv: studentului ș.a.m.d. Regentul are rol activ în organizarea enunțului. El este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar duce la dezorganizarea enunțului, în timp ce absența subordonatului ar lăsa doar enunțul incomplet sub aspect semantic și sub aspectul structurii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazului. Spre deosebire de gen sau număr, care, la substantiv (sau pronume), sunt independente de poziția termenilor lexicali în enunț, cazul este prin excelență o categorie sintactică; planul său semantic se întemeiază pe sensuri sintactice determinate de funcția termenului lexical în enunț. Genitivul casei, de exemplu, își are rațiunea de a fi numai într-o sintagmă precum acoperișul casei, ca manifestare a sensului sintactic de atribut, rezultând din relația sa de dependență față de regentul acoperișul. Recțiunea intervine mai ales în dezvoltarea relațiilor sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceasul când se preschimbă-n tigri: fiecare își ține-n gură halca ei de timp.” (Șt.Aug. Doinaș) 2. determinate de convergența dintre natura morfologică a regentului și funcția sintactică a termenului dependent: • substantivul impune termenului subordonat (substantiv, pronume etc) cazul genitiv: „Florile și fiecare sens luminos al lumii / să poposească-n cartea mea deschisă, și ca-n pământul milei și minunii / să-nvie-aicea pasărea ucisă.” (M. Isanos) • verbul impune termenului subordonat cazul dativ sau acuzativ: „E zeul lumii care poruncește ființelor câte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) cazul: genitiv: Se plimba în jurul parcului. Plimbările în jurul parcului îi fac bine. dativ: Datorită lui a depășit starea de criză. acuzativ: A plecat de la munte. L-au căutat prietenii lui de la munte. Principiul recțiunii orientează, așadar, flexiunea, în două moduri: 1. direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multă tenacitate etc. 2. indirect, când relația sintactică se stabilește prin intermediul unei prepoziții: se întemeiază pe minciună; lupt împotriva minciunii. Prin aceasta, sensul cazual rezultat prin recțiune directă se constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă a funcțiilor sintactice. Fiind impus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă a funcțiilor sintactice. Fiind impus de o prepoziție, de exemplu, genitivul poate reprezenta, și atributul: „Teiul din fața ferestrei a înflorit deja.”, și circumstanțialul: „Am plantat un tei în fața ferestrei.” Topica Ordinea termenilor în desfășurarea lineară a enunțului sintactic este în mare măsură expresie a interpretării obiective și/sau subiective a dinamicii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]