870 matches
-
puternică din Cipru, Famagusta, a intrat în componența republicii. În această perioadă Republica Genova controla, de asemenea, un sfert din Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, și Trebizonda, capitală a Imperiului de Trebizonda. Începând cu anul 1348, odată cu amplasarea unei baze navale genoveze la Kavak, în Bosfor, Genova a ajuns să controleze comerțul în Marea Neagră. Majoritatea teritoriilor genoveze au fost cucerite de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. În 1797, Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga regiune Liguria, creând mai întâi noua
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
de asemenea, un sfert din Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, și Trebizonda, capitală a Imperiului de Trebizonda. Începând cu anul 1348, odată cu amplasarea unei baze navale genoveze la Kavak, în Bosfor, Genova a ajuns să controleze comerțul în Marea Neagră. Majoritatea teritoriilor genoveze au fost cucerite de către Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. În 1797, Napoleon Bonaparte a cucerit aproape întreaga regiune Liguria, creând mai întâi noua Republică Ligurică (anexată apoi Imperiului Francez, în 1805), după ce a detronat pe ultimul doge, Giacomo
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
După unii cronicari, numele lor (exonim) înseamnă „cel care trece o apă”. Un posibil motiv ar fi că teritoriul brodnicilor se găsea la legătura dintre poalele Carpaților și gurile Dunării care avea o importanță economică majoră, asigurând accesul către coloniile genoveze. Potrivit altor opinii, numele lor provine din limba slavă, "бродить" „a rătăci, a cutreiera”, având legătură cu modul de viață seminomad al acestei populații. Dimitrie Onciul credea că „Brodnicii lui Ploscânea își trag denumirea de la vechiul nume al Prutului, "Brutos
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
în Bătălia de la Baia. La venirea primăverii, nici un principe european nu era pregătit să trimită ajutoare lui Ștefan. Campania de răspuns a lui Mehmed al II-lea pentru pierderea suferită la Vaslui a tatonat terenul prin ocuparea Caffei, cetatea negustorilor genovezi, și a altor cetăți din Crimeea, apoi atacarea Cetății Albe și a Chiliei. A urmat atacarea Mangopului, de unde provenea doamna lui Ștefan, Maria de Mangop, culminând la 27 iulie 1476 cu marea înfruntare de la Valea Albă, Războieni, una din cele
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
tragedie istorică despre ajunul primei revoluții burgheze din Anglia - "Carol I" ("Charles the First"). De asemeni, traduce din Calderón, dramaturgul spaniol, cu care și-a descoperit, nu de mult, afinități deosebite. Prin intermediul lui Trelawny, Shelley comandă unui constructor de nave genovez o ambarcațiune specială, pentru plimbările pe care speră să le facă, împreună cu Eduard Williams, pe apele golfului Spezzia, unde s-au hotărât să se instaleze amândoi, împreună cu soțiile. La 12 mai, ambarcațiunea, botezată Ariel, sosește la noua lor reședință, Villa
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
execute câte un om (bărbat, femeie sau copil) „fără milă și fără discuție” în fiecare din cele 50 de case ale satului. Patru oameni refuză să execute ordinul, iar colonelul dispune împușcarea lor de către doi mercenari - Frank (Amza Pellea) și „Genovezul” (Corneliu Gârbea) - aflați lângă o mitralieră de pe balconul castelului. Oamenii angajați de von Görtz se duc în sat, iar în acel masacru sunt uciși 44 de săteni. Supraviețuitorii sunt adunați în curtea bisericii, unde baronul îi acuză că au incendiat
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
mai putea, iar celălalt urma să-l împuște cu un pistol oferit de baron. Cei șase mercenari rămași în viață, printre care și Frank, sunt lăsați să plece din sat cu condiția să nu se mai întoarcă niciodată acolo. Mercenarul genovez este cruțat de colonel. Contesa este închisă de baron într-o cameră de la etaj pentru a fi forțată să-i spună acestuia unde erau ascunse bijuteriile mamei ei. Von Görtz intenționa să negocieze scăparea lui și a contesei cu acele
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
familie. Un grup de români intră în curtea castelului, dar odată ajunși acolo sunt amenințați cu armele și dezarmați. Colonelul le cere să-l lase să plece din castel, fără a fi urmărit, dar la refuzul românilor îi ordonă mercenarului genovez să-l împuște pe maiorul Andrei. Genovezul îl împușcă însă pe von Görtz, dar Wilhelm, administratorul castelului, trage către Andrei, ucigându-l pe căpitanul Lemeni. Mercenarul genovez este iertat, iar contesa Esther moare izolată în castel, fără a fi eliberată
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
curtea castelului, dar odată ajunși acolo sunt amenințați cu armele și dezarmați. Colonelul le cere să-l lase să plece din castel, fără a fi urmărit, dar la refuzul românilor îi ordonă mercenarului genovez să-l împuște pe maiorul Andrei. Genovezul îl împușcă însă pe von Görtz, dar Wilhelm, administratorul castelului, trage către Andrei, ucigându-l pe căpitanul Lemeni. Mercenarul genovez este iertat, iar contesa Esther moare izolată în castel, fără a fi eliberată. Maiorul Andrei împarte sătenilor banii câștigați de
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
din castel, fără a fi urmărit, dar la refuzul românilor îi ordonă mercenarului genovez să-l împuște pe maiorul Andrei. Genovezul îl împușcă însă pe von Görtz, dar Wilhelm, administratorul castelului, trage către Andrei, ucigându-l pe căpitanul Lemeni. Mercenarul genovez este iertat, iar contesa Esther moare izolată în castel, fără a fi eliberată. Maiorul Andrei împarte sătenilor banii câștigați de el la poker. În acest timp, reprezentanții Adunării Naționale a Românilor din Transilvania adunați la Alba Iulia decretau Unirea Transilvaniei
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
pe Muntele Măslinilor și au fost ținute predici de mai mulți călugări printre care și Pierre l’Ermite. În tot timpul asediului, cruciații au încercat de mai multe ori să ia cu asalt zidurile fortificațiilor, dar au fost respinși. Trupele genoveze, conduse de Guglielmo Embriaco, demontaseră deja corăbiile cu care sosiseră în portul Iaffa, folosind lemnul obținut pentru construirea unor turnuri de asediu. Turnurile de asalt au fost împinse până spre zidurile orașului în noaptea de 14 iulie spre marea suprindere
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
condus o ofensivă pe mare pentru a face incursiuni pe țărmurile arab și african ale Mării Roșii. A incendiat vase sub pavilion musulman în porturile Medinei și chiar ale Meccăi. Un act similar s-a petrecut în 1187 când piratul genovez Guglielmo Grasso și Fortis din Pisa au atacat o navă venețiană la bordul căreia se aflau ambasadorii lui Saladin la curtea regelui Bizanțului, Isaac Anghelos. Aceștia au fost uciși iar cadoul pe care Saladin îl trimisese - un fragment din crucea
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Denis a ordonat exploatarea minelor de cupru, argint, cositor și fier, și a organizat exportul excedentelor către alte țări europene. Primul acord comercial portughez a fost semnat cu Anglia, în 1308. Denis a fondat marina portugheză, sub comanda unui amiral genovez, și a ordonat construcția a mai multor porturi. Principala sa preocupare a fost redezvoltarea și promovarea infrastructurii rurale, de aici și supranumele "Fermierul" sau "Plugarul". Denis a redistribuit pământul, a promovat agricultura, a organizat comunități de fermieri și s-a
Denis al Portugaliei () [Corola-website/Science/310212_a_311541]
-
în Bătălia de la Kosovo Polje din 1389 După neutralizarea sârbilor și profitând de războaiele civile bizantine, otomanii au cucerit Constantinopolul în 1453. În 1458, turcii au cucerit Atena. Grecii au mai păstrat controlul asupra Peloponezului până în 1460, iar venețienii și genovezii au mai stăpânit unele insule grecești până pe la 1500, când cea mai mare parte a insulelor și Greciei continentale a trecut în mâinile otomanilor. Zonele muntoase ale Greciei au fost controlate cu greu de trupele otomane, aici găsindu-și refugiu
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
lui Ștefan cel Mare, moștenitor al Mangopului prin soția sa, Maria de Mangop. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica Genoveză. În afară de Peninsula Crimeii, în Hanatul Crimeii mai erau și alte teritorii, continentale, precum "Sarmația" sau Kuban, "Cimeria" (teritoriul dintre Nipru și țărmul de vest al Mării Azov), regiunea Donului de jos, Chersonezul (aflat între Bugul de Jos și Niprul de
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
Razim, nu departe de capul Doloșman, se găsesc ruinele cetății antice Argamon (Argamum sub Imperiul Roman), iar puțin mai spre apus, pe unul dintre dealurile care străjuiesc lacul Babadag, se înalță tainica cetate Enisala ("Herakleia" în antichitate, "Eraclea" pe hărțile genoveze, "Yeni-Sala" adică "noua vestire" în turcește). Cele 400 de sepulturi dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită în sec. XII întâi de bizantini, apoi de genovezi, pentru a aparține o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, înainte de a cădea în 1421 în mâinile Turcilor. Aceștia au întreținut-o aproximativ două veacuri, ultima căpetenie otomană a cetății fiind Evli Çelebi, menționat în
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
întregime din lemn. De la bordul ei s-au scos 12 amfore intact menținute iar, în sectorul de coastă dintre Mangalia și satul 2 Mai, la circa 700-800 m de țărm, s-a descoperit traseul unui dig de piatră, numit Zidul Genovez. În aceeași zonă este descoperită de asemenea prezența sub apele mării a unei adevărate cetăți subacvatice cu edificii, străzi și forturi. Deși cercetările arheologice submarine de la Callatis au scos la iveală o mare cantitate de obiecte, totuși acestea reprezintă numai
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
acestora pentru recucerirea orașului Napoli, aflat în mâinile spaniolilor. Soliman i-a acordat regelui Franței titlul de „Beylerbeyi” (Comandant al comandanților). Sub conducerea amiralului Turgut Reis, flota otomană a reușit să obțină o serie de victorii în Marea Mediterană împotriva amiralului genovez Adrea Doria și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat de asemenea asupra Balcanilor. După momentul încoronării din 1518, el a condus o serie de campanii în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
atinsese 250 de nave. La 23 iunie flota engleză s-a apropiat de golful Sluis, aici bazându-se o flota franceză de până la 400 de nave (numai 190 fiind însă gata de luptă, cele mai multe dintre care au fost angajate de la genovezi). Flota engleză era comandată de amiralul Robert Morley, sub conducerea regelui Eduard al III-lea. Flota franceză, formată din trei escadrile, era comandată de amiralul Hugues Quiéret și de un oarecare genovez Barbavera. Francezii s-au aliniat în patru rânduri
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
luptă, cele mai multe dintre care au fost angajate de la genovezi). Flota engleză era comandată de amiralul Robert Morley, sub conducerea regelui Eduard al III-lea. Flota franceză, formată din trei escadrile, era comandată de amiralul Hugues Quiéret și de un oarecare genovez Barbavera. Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
formată din trei escadrile, era comandată de amiralul Hugues Quiéret și de un oarecare genovez Barbavera. Francezii s-au aliniat în patru rânduri, dintre care primul era alcătuit din nave mai mari și mai puternice, care erau susținute de arbaleți genovezi. Escadronul englez era constituit în două linii, dintre care primul, la fel ca și la escadronul inamic, era completat de navele cele mai mari. Bătălia a început pe 24 iunie. Amiralul francez a decis să le stopeze englezilor intrarea în
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a efectua debarcarea în Anglia. Cu privire la această bătălie britanicii glumeau antipatic, ""Dacă
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
malul asiatic al Bosforului, numită "Anadolu Hisarı", a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre să ajungă la oraș. Această fortăreață se numea "Rumeli Hisarı"; "Rumelia (Rumeli)" și "Anatolia (Anadolu)" fiind numele porțiunilor europene și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreață este cunoscută și sub denumirea "Boğazkesen", ceea ce în limba turcă
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur și și-a transportat navele peste acesta. Această acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de către corăbiile genoveze trimise în ajutor și a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiți să-și disperseze o parte din forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni. Turcii au asaltat frontal zidurile de mai
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]