14,807 matches
-
cearceafului,o s -mi p strezi ntr-un album n elesurile. prin trup mărșăluiesc întâmplările cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
dimineața din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc cai verzi sădită-n coapsa femeii sale, în Pădurea Adormită. încă nenăscute. DACĂ MĂ STRIG II. Dacă mă strig, plânge vântul Tu semeni cu marea și drumul se împiedică în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu mai
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
rezervat (cel puțin în Cehia), cei doi poeți români, dl Emil Brumaru și d-na Krista Szöcs, au fost ascultați cu maxima atenție, iar tălmăcirile în cehă a unora dintre poeziile lor, din volumul Rezervația de îngeri, și, respectiv, Cu genunchii la gură, realizate de subsemnata, vor fi publicate în curând în revista electronică Iliteratura.cz. Sunt convinsă că literații români au apreciat și șansa de a se întâlni cu câțiva confrați cehi și de a discuta cu ei despre unele
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
atinge crucea de la mormânt se vindecă de boli. ARSENIE BOCA. La poarta mănăstirii te întâmpină un afiș pe care scrie care este ținuta obligatorie: fustă lungă, bluză fără decolteu, capul acoperit - pentru femei, iar pentru bărbați, pantalonii trebuie să depășească genunchii. La o aruncare cu privirea, se poate observa că o marte parte din femei, oricât de evlavioase ar fi - vin îmbrăcate cu pantaloni care mai de care mai mulați. Și pentru că legea este sfântă și se spune că nimeni nu
EXCLUSIV. Tărâmul unde românii vin cu miile să se roage. Este locul pe care puțini îndrăznesc să-l fotografieze. “Oamenii se regăsesc aici” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25218_a_26543]
-
și avansează binișor în idilă („Cu d-na Lucie Alioth- Karadja flirtul merge ca înainte”) cu toate că prințesa are „ceva care mă oprește de a mă apropia de ea” (poate țîfneala princiară, tendința de a-l pune și pe el în genunchi) și o admiră „mai mult intelectual” (nu-i de mirare, era cam cu zece ani mai mare decît el, dacă Wikipedia nu face confuzie).8 Dar citesc împreună Rilke, se-ntîlnesc la concerte (era și Alioth, firește, de față), numai că
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Despre mine” își exprimă se pierde apoi printre mestecenii vindecare a rănilor deschise de neliniștea că „simțurile zornăie pe Sentimentaliei, țara de el zidită și rațiune, prin „rugăciune rostită către claviatura plictisului”. Lumea în care deocamdată numai de el știută, genunchi, nu către inimă” (p.126). trăiește poetul este o lume a întinsă până la marginea lumii...” Așadar, poetul n-a vrut numai „să „suferinței tăcute” și „nu aparține (Desinvolt și temerar poetul, p.5). Miacopere petecul de hârtie cu o lucrurilor
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
suferință chinuitoare în căutarea strofele și identificându-le cu litere în cele nouăsprezece Lieduri întâlnim cele tainelor lumii prin acțiune și exprimare ordinea alfabetică: a, b, c, d, e. Strofa a. mai delicate nuanțe ale gândirii și ale deschisă, curajoasă: „ genunchii striviți/ este formată dintr-o singură propoziție simțirii, exprimate prin versuri libere, de de tăcerea pietrelor/ cu care alungăm dezvoltată în patru rânduri, dar eliptică o muzicalitate deosebită. Limba română cuvintele/ mucegăite pe buze” (p.56) . de predicat. Sugerează comuniunea
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
neagră în alta, iar când am fost gata am văzut că nu-i nici una mai mult sau mai puțin. Cum nu aveam știință câte mâncasem și nici câte pierdusem, nedumerit m-am așezat pe pământ între ele, cu coatele pe genunchi, capul în palme rămase așa, fără să știu cât timp a trecut. Până când a început să ?? ??, în cer, iar cerul mai întâi a crăpat așa cum pielea mea uscată prinsese o dată crăpături, apoi, mari deschizături s-au ivit în ele, întâi
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
plecat, cu traista lui cu făină, plus alta cu mălai și alte alimente, dată de ai mei, l-am întrebat pe tata ce însemna cuvântul „cogeamite” (sau cum se mai spune, în limbajul românilor, „gogeamite”). Tata m-a luat pe genunchi și a început să-mi povestească: „Aveam pe atunci vreo 19-20 de ani. Deja mergeam cu bunicul tău, adică tatăl meu, comerciantul Iosif Hiru, după marfă la București. Ne peste 180 de kilograme, iar la pantofi purta numărul 64. Îl
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
a doua zi să-i ducă tata la Curtea de Argeș cu camionul, sus în caroserie unde montase pe doi măgari din lemn o bancă din scândură pe 5 cm. Ce, eu m-am lăsat de ei? Am mers la Curtea de Argeș pe genunchii uriașului « Om de fier ». Seara aveau spectacol în târgul de la Sfântă Mărie. Să revin, l-am văzut din nou în arenă pe Titu Boldescu în Târgul Moșilor la Pitești, aceleași numere, același final, lupta liberă cu un curajos din tribună
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
și tot aici o să-i închidă; maică-mea o să-l bage într-un sac MAXIMA roșu-albăstrui înainte de a-l arunca la ghenă. Bena cu gunoi se va strădui să-l înghită. Stând pe pat, îmi las degetul să alunece pe genunchi. Spațiile dintre clădiri poartă urmele lopeții de zăpadă a maică-mii. Undeva, la mine în cameră, se ascunde copilăria mea. Scârțâitul lopeții pe catran dezgroapă o dimineață pufoasă. Poate că mă doare gâtul, nu trebuie să merg la școală. Margaret
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
corpului, excitante și tari sub saltea. Vârfurile degetelor pipăind cusăturile și descoperind nodurile de care să te agăți. Pielea aspră pe coapsele mele - și acolo se ascunde copilăria. În vechea noastră casă, sub scară, mama se împiedică și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar nu mai știu cât rău mi-a făcut durerea aia. Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se trântește, îți sărut genunchii cârpiți, lume! Soarele însă, tot urcând bucuros și-a scos limba, acoperind pământul cu balele lui albe. E rece și zgomotos, sus, pe case. În fond, nu-i chiar atât de groaznic dacă nu privești norii rostogolindu-se disperați în
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
facă și socoteală cam ce ar mai putea vinde din casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o figură de teracota colorată, voluminoasa și ea, tot de pe la jumatatea secolului trecut și după care s-au făcut numeroase copii vulgare. Moșneagul jerpelit ce stă pe o
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, ambasadorii creștinătății apusene, de la Veneția, din Franța, Anglia și din Imperiul Habsburgic, dar și din Rusia, alături de mulți oameni de rând. Muntenilor li s-a îngăduit să spună o ultimă rugăciune în genunchi, iar apoi sultanul le-a oferit iertarea și viața dacă trec la mahomedanism. Anton-Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului, nota mai târziu despre răspunsul demn al Voievodului: CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. "Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
lumea ca-mbrăcată În umbră mohorâtă , toata ; Nimic în lume nu-i senin, Ci toate-i sunt prilej de chin - Si rază zorilor sublime, Și-a nopților întunecime. De cum, în nopți, răcoarea, ceața, Cuprind pământu ca-n povești, Ea cade în genunchi în fața Icoanelor dumnezeiești. Suspinu-i tot mai greu se face, Tot mai aprins, mai plin de dor, Si sfâșiind a nopții pace, Îl tulbură pe călător. El cugete : « Vreun duh din munte Cu-amar se zbate-n lanțuri crunte ! Și cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
credinței și al speranței adresate românilor care s-au săturat de politica duplicitară vizavi de extremismul maghiar, la fel cum s-au săturat de corupție, de taxe, de incompetență și de umilințe. Îi invit pe cei care doresc ridicarea din genunchi a Neamului Românesc să mi se alăture, pentru că milioane de români doresc altceva decât au trăit, au văzut și au votat până acum. Partidul România Unită este un proiect de generație și este adresat tuturor celor care mai cred în
Bogdan Diaconu demisionează din PSD și înființează un partid naționalist by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22185_a_23510]
-
simt aici, în Franța. Loc descris de Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani, în copilărie, mă ținea pe genunchi... El are o nevastă acră, habotnică, cocoșată, săracă cu duhul." Odăița de lucru arăta ca celula, chilia unui călugăr. Pătucul, vârât într-o nișă, ca al unui licean la internat... Cât face opera lui Honoré de Balzac? îl întreb pe
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
listele partidului din care a plecat de probă, într-un județ apropiat de cel pe care l-a reprezentat pînă acum. Pe vremea cînd senatorul Dumitrașcu era mai tînăr, a rulat și în România un film care se numea În genunchi mă întorc la tine. * În cele din urmă, premierul Isărescu s-a hotărît să-și anunțe candidatura la președinție. Evident că după atîtea șovăieli, Isărescu a declarat că se așteaptă să cîștige voturile nehotărîților.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
anarhist și alte fracturi are coșmarul incapacității de a ajunge la actul sexual. Mereu apar piedici, mereu se întâmplă ca partenera - capricioasă - să lipsească la întâlnire și să se culce cu altul: "te-am visat de-atâtea ori desfăcându-ți genunchii/ la care nu ajungeam"; "eu am citit în cenaclu/ joi seara și nici o colegă de-a/ mea n-a venit"; "am scris poemul ăsta (...) după ce am condus-o pe Michelle, care m-a părăsit"; "am scris pentru că n-a vrut
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-și tinerețea prin sanatorii în Elveția (la Berck) și alte țări, fără a putea fi lecuit. Trăia cu tot corpul încorsetat în ghips, cu picioarele de la genunchi în jos silite de ghips să stea rigide în formă de W întors, rezimat de perini. Și așa, întins în corsetul său fix și dur, trăia ziua și noaptea, în- tr-un pat cu rotile care îi era parcă un catafalc
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
bătrînă îi arată un copil scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un om viu, cu spaime și viziuni. Și mai presus
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]