520 matches
-
de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vid interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trec toți fiorii, inima-i sare din piept de spaimă... Simte că-i umblă gâze prin creier. Aude cum pârâie să se rupă ultima treaptă a scării, iar el atârnă într-un gol negru și fierbinte. De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă cu clipă. Se silea să nu vadă genunea care, clipă cu clipă o înghițea... Simțea cum, clipă cu clipă, prăpastia se căsca în jurul ei, se tot căsca... În gol se mișca haosul... forfotea bezna. ”- De ce, Doamne, nu le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
legionari și comuniști este mare cât e distanța de la Cer la Pământ. Pe cât de creștini sunt legionarii, pe atât de atei, de păgâni și de anticriști sunt comuniștii. Această prăpastie se adâncește atât de mult Încât ea capătă proporțiile unei genune. Iată și alte deosebiri fundamentale: legionarii sunt naționaliști și patrioți, iar comuniștii internaționaliști, nepatrioți și chiar apatrizi; legionarii idealiști, comuniștii materialiști; legionarii sunt sinceri, de cuvânt și de onoare, iar comuniștii-s fără onoare și mincinoși; legionarii-s cinstiți, incoruptibili
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau exact aceleași perdele cu dungi albe și maro... Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oră Ricardo cobora, tiptil și tuflit, cu același ascensor Otis cu care altădată suise atât de țanțoș spre culmi. Aici Începe, de aici se trage, aici Își are obârșia tragica sarabandă. Te pierzi, Ricardo, te prăbușești! Aoleu, te prăbușești În genunea propriei tale nebunii! Nu vă voi ascunde nici o etapă a labirinticei via crucis: după ce a stat la parole cu baroneasa, Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de stuf se mistuise; fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că un plus de de precauție poate deveni, uneori, bariera dintre normalitate și nenorocire și, de ce nu , dintre viață și moarte. Relatarea șimplă, fără pretenții academice, cu întâmplări ce ne cufundă în farmecul copilăriei de altă dată, dar și în genunile tenebroase ale existenței unor ființe ce se numesc, totuși, oameni, face din lectura cărții un plăcut prilej de relaxare, dar și de luare aminte la înțelepciunea celui care a spus cândva: „ Homo homini lupus „ INTRODUCERE (M-am urcat în trenul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult În creștere constantă: catifelată În vocea lui Eleanor, Într-un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor bucuriilor și, mai presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt, avusese prea puține contacte cu libertinajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pe o mie de ani. Și l-a aruncat în adânc și l-a închis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
după masă au început să ne lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-a fost suflat de vânt, iar jonca noastră nici nu se lăsa bine ridicată pe cresta câte unui val, că îndată se și prăvălea în câte o genune adâncă. Noi, ca să nu fim azvârliți în mare, ne țineam legați unul de altul cu frânghii și astfel înfruntam valurile care năvăleau pe punte. La capătul celor patru ceasuri cât s-a jucat cu jonca noastră, furtuna a început în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu acea înțelepciune ce numai un Filozof poate să o dețină în subconștientul trubadur de SENSURI, și parcă toamnele durerilor adânci și-au făcut mărturie în TEMPLU SFÂNT AL LEGILOR UNIVERSALE unde DRAGOSTEA începe și sfârșește o dată cu luceafărul universal al genunilor întrezărite-n brațele CERULUI. OASELE DRAGOSTEI Te-am întâlnit în ploile visului, pășeai în zborul de timp, mi-ai vorbit de inima stelelor și-ai alergat să guști din puterea iubirii. Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am rămas, Jertfindu mă în taină ca un luceafăr blând. Și din tăceri durute eu am trecut în AZI; O adiere sfântă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploile de vară Și din tăcerea nopții, doar doruri rătăcite. Amurgul de iubire pe-o clipă te imploră Să spargi dorințele din tragice furtuni Când sângele de veacuri dansează într-o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea de genune, peste acest pământ mai arde o torță de gând. O, Doamne Ștefane, înger de veac, e sărbătoare în inimi și atâta iubire. Privește la orizonturi, prin temple mai zac arsele vânturi din vitejeasca-ți plutire, e un semn că noi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de raze, Prin flori de lună mi-e trupul sfânt de zori Ce-a sfâșiat legenda vie dintr-o eternă oază Sub tălpi de întuneric eu am aprins lumini măiastre Cu AERUL DE CER, să-mi pară viața versul de genuni Pe un delir de viață în care arde-o clipă la fereastră Din plapuma de stele un suflet mi-e străin. El a venit în noaptea de vânturi sărutată Și-a adormit pe brațul de doruri și păcat Dar Zorii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni Înghețate în zările arse de somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui, 01-11-1994 PLOILE DEZBRĂCATE-N GENUNI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Norii s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana Flondor, Valentina Roșca Și de-ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]