54,815 matches
-
înregistrez obiectiv judecățile, precumpănitor favorabile, dar unele și negative, de care am dat în relatările călătorilor și în celelalte genuri de texte. Mă întreb cine mi-a făcut reproșuri într-un sens sau altul. Cartea a primit, numai pentru originalul german, peste 40 de recenzii, toate - fără nici o excepție - foarte pozitive, multe provenind de la autori români. Iar în ceea ce privește traducerea, nu știu. Îmi sînt cunoscute vreo 10 recenzii. Bănuiesc că există mai multe. - S-ar putea să greșesc, dar cred că astfel
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
în sine” al lui Kant. Nu se poate sesiza ca atare, mereu filtrat fiind printr-o subiectivitate. Cartea mea nu pretinde deloc a fi un portret al “ființei” românești. Nu vrea să fie altceva decît o înregistrare a ceea ce observatorii germani de altădată au crezut că este, contrazicîndu-se, de altfel, nu rareori unul pe altul. - Dar există stereotipuri. Românul este leneș, hoț... - Nu puțini călători spun, într-adevăr, că românul nu este prea harnic. Dar, cum arăt pe larg, în majoritate
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
circumstanțe, în anumite situații istorice, cînd era asuprit - asta da. Și să nu uităm laturile pozitive ale imaginii: cum ar fi blîndețea, omenia, ospitalitatea, toleranța și altele. De altfel, în cărțile citate de mine se găsește și destul de multă autocritică germană. - Aș vrea să facem o completare. Cred că, alături de toate aceste merite pe care le aveți și care impun o recunoștință deosebită, mai există unul: de-a lungul timpului, la Romanisches Seminar din Heidelberg au venit, v-au vizitat o
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
nu m-am dezlipit de bibliotecă. Aveați o bibliotecă extraordinară, în care am găsit ultimele cercetări în domeniul literaturii comparate, al romanisticii ori al criticii literare în general. Secțiunea română, de asemenea, cred că e cea mai bogată din universitățile germane. - Una dintre cele mai bogate, desigur. Cea mai bogată colecție de cărți și publicații din și despre România se află însă la Biblioteca Universitară din Jena, datorită faptului că acolo există singura catedră de limba și literatura română din spațiul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
avizierul facultății de litere se amuzase să citescă titlurile lucrărilor de licență propuse de lectorul M. Popa. Ele sunau cam așa (citez din memorie): „Imaginea clasei muncitoare în literatura din R.P. Bulgară”, „Imaginea clasei muncitoare în literatura din Republica Democrată Germană”. Și tot așa, cu R. P. Albania, U.R.S.S., R.S. Cehoslovacă, R.P. Ungară și câte alte țări vor fi fost membre ale „lagărului socialist”. Nu știu dacă întâmplarea e adevărată, dar procedeul mi-a atras atenția: prea era grosolană cusătura
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
faunului, așa cum am fost întrebată ce înseamnă angoasă (în contextul cursului despre expresionismul muzical). Dar există compensații, există și altfel de tineri. I-am cunoscut mai îndeaproape cu ocazia aniversării unui an a proiectului “Tineri în Profil”, susținut de Fundația germană Ernst von Siemens (despre care am mai scris în paginile României literare). La Studioul de Operă al Universității de Muzică bucureștene s-au montat două premiere absolute, datorate acestui proiect, două opere de cameră semnate de colegi de generație, ambii
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la activitate”. Iată ceea ce Brook caută și obține după
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
intertextual absolut, gratuit și suficient sieși, o capodoperă lingvistică. Iată ce poate scrie poetul magician lăsat, nesupravegheat, singur în biblioteca! Voi cita integral: „Sag mir welch’ ein Ort ist Miss / Italien, Floră la Română / îAëêéâéÜäçò káß Èáßò, / Sua cugina gran germană; / Ed Eco, pronta mă lontana, / Desus rivière ou sus étang / Der’n Schönheit war plus quam humana, / Aber wo sind die Schneiges d’antan? // Where is the wise girl Heloïs / Because Whose aberlardiana / Calamitas à Saint Denis / Incepit (Domine, hossana
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
tradițională, încorsetată de convenții. Sînt cei care migrau, de obicei, de la sat, din lumea patriarhală, spre oraș, unde se simțeau mai liberi, apărați de anonimatul pe care-l conferă apartenența la o mulțime. Așa a apărut, în spațiul de limbă germană, expresia „Stadtleben macht frei”, care a avut o carieră lungă, dar care, la origine, s-a impus ca un fel de stindard al nonconformiștilor de orice fel. În rest, convențiile sînt o necesitate, vrem-nu vrem. Și în viață, și în
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
partea cea mai substanțială a cărții să le fie rezervată lui Alexandru Ciorănescu și George Ciorănescu, cei mai reputați membri ai „dinastiei”. Primul, a cărui operă cuprinde peste 400 de lucrări, scrise și publicate în română, franceză, engleză, italiană, spaniolă, germană, relevă preocupările cele mai diverse: istorie și critică literară, comparatistică, istorie generală, istoria mentalităților, literatură beletristică, lingvistică. Urmează liceul la „Spiru Haret” și începe să publice în revista școlii „Vlăstarul”, întemeiată de fratele său mai mare Ioan și pe unde
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
inocență, ale cunoscutei legende a evreului rătăcitor, care-și începe istoria în anul 1602, cînd în Germania e tipărită o carte populară ce prezenta în rezumat povestea vieții unui cizmar evreu, numit Ahasverus, care asistase la crucificarea lui Iisus. Textul german, tradus de Avram Rotenberg în carte, istorisește că Ahasverus purta povara nemuririi și că fusese condamnat să nu aibă odihnă și să umble necontenit, colindînd desculț toate colțurile pămîntului, pentru vina de a fi cerut crucificarea lui Iisus și iertarea
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
această ambivalență va favoriza dezvoltările și interpretările ulterioare ale legendei. Contribuția cea mai importantă a autorului român la studiul comparativ al diferitelor versiuni ale legendei e capitolul Legenda cizmarului din Ierusalim. Avram Rotenberg analizează aici diferențele dintre textul cărții populare germane din 1602 și textul unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale bisericii lutherane: convertirea evreilor la creștinism. De altfel, de-a lungul timpului
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
fix, sunt decernate prin tradiție toamna, au funcția unor stimuli pentru scriitorii care încă nu le-au obținut și a unor certe obligații și avantaje pentru cei intrați deja în posesia lor. Cel mai rîvnit și mai prestigios premiu literar german este Premiul Büchner, dotat cu 40 de mii de mărci, decernat de Academia de Limbă și Poezie din Darmstadt. Anul acesta, distincția i-a revenit scriitorului și cineastului Alexander Kluge, al cărui crez mai degrabă moral decît literar sună cam
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
da uitării elementul miraculos al existenței, dă expresie căutării locului său în lume, cu melancolie, uzînd de pregnanța unor imagini și de acuratețea unor descrieri, toate aceste calități literare conferind vocii sale un timbru inconfundabil în literatura contemporană de limbă germană. Aceasta este cel puțin, aprecierea juriului, citată de agențiile de presă. Cătălin Dorian Florescu mai este posesorul Premiului Adalbert von Chamisso și al Premiului Fundației Dineman din Lucerna.Cătălin Dorian Florescu se prezintă publicului din Germania, la Literaturhaus din Hamburg
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
posesorul Premiului Adalbert von Chamisso și al Premiului Fundației Dineman din Lucerna.Cătălin Dorian Florescu se prezintă publicului din Germania, la Literaturhaus din Hamburg, alături de Carmen Francesca Banciu, cu prilejul ciclului de manifestări literare intitulat Transnationale, organizat sub egida guvernului german între 20 noiembrie și 16 decembrie. Dar despre această manifestare, cu altă ocazie.
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
Animal Planet. Dar a remarcat că traducerile sînt adesea aproximative ori chiar greșite, calchiind primitiv expresii englezești (care au echivalente consacrate în românește), ceea ce le face să pară fără sens. Culmea ridicolului l-a atins traducerea numelui unei faimoase nave germane de război. Traducătorul (sau traducătoarea) n-auzise, vădit, de Otto von Bismark și s-a simțit obligat să ne dea o versiune românească. Acum, nu mă întrebați de ce tocmai: Oxigen. * Evenimentul zilei din 21 noiembrie divulgă numele celui de-al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se detașează rolul cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
în România (nu știam că sînt atît de multe, de unde ai informații despre ele? Lista e completă?) 9) Filme cu o distribuție internațională? Ar fi nemaipomenit! Prima întrebare care îmi vine, însă, în minte este: în ce limbă? Spaniolă? Franceză? Germană? Engleză? Astfel de filme, însoțite de un comentariu, făcut de aceeași persoană (sau de mai multe), ar duce la o mai bună înțelegere. În mod clar, o astfel de persoană ar trebui să fie „cultivată”, astfel încît să poată aprecia
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
metodele prin care se poate înfăptui o reală reconciliere maghiaro-română.” Subliniind rolul și răspunderea pe care intelectualitatea central-europeană le-au avut și le au în ameliorarea relațiilor interetnice ale locului, d-sa reconstituie cu minuție precedentele cooperării româno-maghiare, dar și germane, din spațiul transilvan, cu o insistență specială și justificată asupra perioadei interbelice. Concluzia este că toate progresele care s-au realizat în domeniu se datorează îndeosebi eforturilor elitelor culturale, pe când toate incitările la dezgroparea securii adversităților au venit (și continuă
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
pierdute sau desfigurate. Trebuie să remarc, cum, de altfel, reiese din paginile amintite, că ignoram în mare măsură ce se întîmpla. Oricît ar părea de neverosimilă această ignoranță, am constatat-o și în cazuri mai crase: o parte a poporului german a ignorat existența masacrelor în masă, a lagărelor de exterminare. Mai multe persoane mi-au declarat aceasta și nu mă îndoiesc de sinceritatea unor asemenea afirmații întrucît însăși scriitoarea Ana Novac, care a fost timp de un an internată la
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
publică numeroase romane, printre care amintim: Tallhover, Schott, Mal hören, was noch kommt, Jetzt, wo es zu spät ist, Anders ș.a. Despre romanul Anders (Altfel) apărut în 2003, critica afirmă: "șH. J. Schädlichț este cel mai mare laconic printre autorii germani contemporani. Ficțiunile sale au o rigurozitate întîlnită doar la Uwe Johnson". Cred că ceea ce ne izbește de la primele pagini în textul unui scriitor este întotdeauna amprenta lui specifică, marca lui de fabricație. La unii e mai pregnantă, la alții mai
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
și într-o limbă străină. Întrebarea care se pune este însă dacă în felul acesta transmitem exact tot ce am dorit să comunicăm și dacă am izbutit să decriptăm integral mesajul celuilalt. Herta Müller este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil, la mijlocul anilor '80, emigrarea în Republica Federală Germania. Spre deosebire de majoritatea șvabilor care și-au trăit cu discreție drama și au părăsit țara neștiuți decît de vecinii lor de dincolo de gard, Herta Müller se remarcase
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
ca o scriitoare nonconformistă, protestatară, foarte incomodă pentru autorități, aflată mereu în vizorul Securității. Cine sînt eu?, de ce nu sunt ca toți ceilalți?, pare a se întreba la tot pasul - în volumul Regele se-nclină și ucide - fetița de origine germană căreia i se reproșează fără contenire crimele lui Hitler (ca și cum Antonescu ar fi fost aliatul lui Churchill), eleva de la internatul Liceului German din Timișoara, devenită țintă a glumelor colegilor pentru că germana ei dialectală, vorbită la țară, nu se potrivește cu
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]