723 matches
-
zis acelei văgăuni din stâncă Muntele Bogatului și așa a rămas în veci”. 16. Despre locul “Părăul Mâții” “Ani de-a rândul, oamenii din zonă urmau drumul spre pădure, ca să aducă lemne de încălzit, că atunci erau ierni foarte grele, geroase, nu ca acum. Într-o parte a pădurii curgea un mic părău, care avea o apă curată și rece, căci venea de la izvor, de sub o stâncă. De aceea era mult căutat de oameni și animale. Într-o dimineață, un sătean
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de 11m. Suprafața lacustră de 600 km2 este divizată de Peninsula Tihany Ăaltădată insulă) in două compartimente. Scurgerea din lac se face către Dunăre prin Sio iar cel mai important râu ce se varsă în lac este Zala. In iernile geroase, se formează la suprafață un pod de gheață de 75 cm care prin dilatare si contractare se crapă prin zgomote puternice, fenomen cunoscut de localnici sub numele de bubuitul Balatonului. Stațiunile balneoclimaterice din jurul lacului ĂSiofokcea mai mare), peșterile în rocile
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea dintâi, e prima care zboară. / Rămâne boală, suferință, umbră / geroasei morți (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 65-68).505 Și pentru Quasimodo dragostea este izvorul iluziilor adolescentine: În mine rătăcita orice formă, / frumusețe, iubire, din câri copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita orice formă, trad. PS
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
povestiri, elevii au înțeles importanța deosebită pe care pițigoii o au pentru stârpirea ouălor insectelor dăunătoare din grădini și livezi. E datoria noastră, a tuturor, de a ajuta aceste păsări mici cât nuca, cu scufițe albastre, pentru a rezista zilelor geroase de la noi din țară. Textul „Puiul de căprioară”, de Virgil Carianopol scoate în evidență fapta bună a lui Mihai care a îndrăgit puiul de căprioară fugărit de lup. Datorită grijii deosebite pentru acest animal, el a fost redat pădurii la
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
bărbat să vezi ce mi-o luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nostru! Aveam o speranță nebănuită, dar m-a dezamăgit, E un monstru. Nu mai am nevoie de el, să plece în noapte cu bine! Căci singurul gând care apare e că te vreau lângă mine. IARNA Iarna cea rece și geroasă Își face acum loc în casă, Caloriferul arde, dar nu îl simt, A fost rece prea mult timp. Frigul bate acum la ușă, Nu îi deschid, dar intră oricum Și vrea să mă aibă prizoniera lui, Să deger. Dar să
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pentru o vreme. într-adevăr, acum se despărțeau mai greu. în poartă Radu încearcă să fie vesel, cu ochii mijiți spre Ramona, încearcă să schițeze un zâmbet, dar acesta îi trădă melancolia. Era o seară mai blândă de ianuarie, nu geroasă, cerul era acoperit, doar căteva stele se arătară clipind, ca nu după mult timp să se ascundă și ele. începu să ningă, când Radu însoțit de această dată de Ramona și Andrei intră în curtea casei părintești. încă nu se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ejaculare. Încercați să experimentați folosind și alți factori, cum ar fi vremea, dispoziția și condiția fizică. Cu siguranță, veți observa o diferență profundă între felul în care vă simțiți după contactul sexual cu ejaculare și cel fără, într-o zi geroasă de iarnă, când, după cum subliniază Pen-Tze, „o ejaculare este de o sută de ori mai dăunătoare decât una ce are loc primăvara”. Bărbații care își reduc considerabil frecvența emisiilor în anotimpul rece fără a scădea numărul de contacte sexuale suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
merge să ne întâlnim pe vecie cu cei plecați mai demult. Despre noi vor rămâne doar amintirile scrise în această povestire. Enterobius Vermiculari și Ascaris Lumbricoides Ultimele zile ale lunii decembrie 1975. Asupra Bârladului se abătuse o iarna grea și geroasă. Sâmbătă, ultimele minute de serviciu pentru săptămâna ce se încheia. Mai erau trei zile până la Sfântul Ignatie Teoforul. Zi hărăzită pentru sacrificarea porcilor. Apoi începeau sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, prilej de petrecere și desfătare pentru cei care
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
întâlnit niciodată. Am scris această poveste adevărată pentru cunoștințele de o seară, pentru prieteni și rude. Cumătrul Felea Constantin a plecat de mult spre alte tărâmuri și nu mai are cum să-și amintească de cele petrecute într-o zi geroasă de iarnă. Dar când voi merge în veșnica tăcere, poate îi voi aminti de cele petrecute pe pământ. Povestea va fi citită de prieteni, rude și copii, prilej de aducere aminte, pentru a ne aprinde o lumânare care să ne
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
reprezentat în emisfera sudică. Acoperă o suprafață generoasă în Eurasia și America de Nord (mai cu seamă în Canada), extinzându-se spre nord până la izoterma de 10șC a lunii iulie, de unde începe zona rece. Verile sunt relativ calde iar iernile sunt reci, geroase, cu medii termice din ce în ce mai reduse cu cât ne îndepărtăm de influențele oceanice. Precipitațiile atmosferice se remarcă prin cantități anuale destul de reduse, cuprinse între 300-600mm, fiind concentrate îndeosebi în anotimpul de vară. Biomul specific acestui tip de climat este pădurea de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
cu zona climatică subtropicală, iar maximele termice absolute pot ajunge la peste 40șC. Sunt așadar veri foarte călduroase, care pot înregistra multe zile caniculare. Temperaturile medii ale lunii celei mai reci ating valori de -25șC în nordul regiunii (cu ierni geroase) și de -5 la -10 șC în sudul regiunii. În consecință, amplitudinile termice anuale au valori ridicate, atingând frecvent 30șC, iar amplitudinile termice absolute pot depăși 70șC. Aceste amplitudini mari reprezintă de fapt una dintre cele mai semnificative caracteristici ale
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
-ncet, mai tare... Tăcerea divizată era mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ninsoarea unanimă, fulgi albi peste tot, albul atotcuprinzător, alb până În zări, sau doar, focalizînd pe un cuprins mai apropiat și mai intim, doar livada ninsă. Reveria albului unanim pare una mai curînd domestică gata să cedeze comodității În fața unei perspective geroase: afară mult prea rece / pernele mai moi. Sau să mai stea o vreme la geam pentru a savura nostalgic, fără vreo dorință de a lua parte la hîrjoana de azi, acea pată de culoare copleșită de albul nemăriginit. Copilăria este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături și se desfăcea într-o poiană... Acolo se deslușea un punct întunecos. Un urlet de lup se auzi în apropiere. Poate că era un lup de-al lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai stăruitor. Într-una din zile, Anuca a prins niște crâmpeie din șușoteala lor... „- Tată, i-a spus Anton bătrânului Toma, trebuie să-l ducim în păduri... de-amu!“ Anton era tot mai hotărât, gândul purtându-l în ziua aceea geroasă, când a împușcat lupoaica, n-a avut de ales, și Suru era doar de-o săptămână. „De ce m-ai ucis, Antoane !? ..i s-au părut cuvintele rostite de lupoaică înainte de a muri... Nu-ți vroiam răul, Antoane!“. Regretele îl mușcau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-a poruncid Dumnezeu... Și, gândul îl purtă în urmă cu peste un an, în ziua aceea geroasă a Bobotezei, când a împușcat lupoaica și i s-a părut că a citit în ochii ei... „el ți-i ursita... ai grijă de el!“, și se cutremură, din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se ridică, ascultă nemulțumit o vreme, își scutură ciotul de coadă și, la ieșirea din pădure, se uită spre lizieră. Începu să ningă. Simți apăsarea geroasă a aerului iernii. Jderul nu-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva salturi ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l simandicoasă, Subtilă și grațioasă, S-o lase că iarna geroasă A prins-o tot fără casă Să stea la cald, numai un pic! Și nu-i va cere nimic! Bursuculdeși nu-i convine Zise din milă, rușine: Bine! Șezi un pic lângă mine! Iarnă era! Și era foarte frig! Bursucul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]