856 matches
-
-ți cumpăr un exemplar din Vede. Chiar nu poți să stai aici la nesfârșit și să spui prostii. Maimuțele aruncară cu mere în capul domnului Chawla, ca să se distreze, se pare, deși simulau că încearcă să-l protejeze pe Sampath. Gesticulă furios înspre ele, dar îi întâmpinară protestele cu o barieră de banane. Domnul Chawla își pierdu cumpătul. — Își bat joc de noi, spuse el, simțindu-și demnitatea lezată. E deja prea mult. Oamenii o să creadă că ești un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu ești de acord? încă n-am fumat. Conform experienței anterioare, niciodată nu s-a întâmplat să nu fumez în cele din urmă. Am aprins o țigară și am așteptat reacția. Mexicanul cu părul inelat, care conducea, a strigat ceva, gesticulând, dar eu mi-am văzut în tihnă de fumat, fără ca în final să se mai întâmple ceva. Zvonurile locale susțin că Little Italy e cea mai curată și sigură enclavă din Manhattan. Când pe stradă se ivește împleticindu-se vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și ascundă stinghereala. Există dovezi concrete ce arată că nu toate superstițiile sunt eficiente. De fapt folosirea unei baghete magice m-a făcut să mă stabilesc în acest loc și, după cum vezi, fântâna e seacă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii și al Morții, spuse Grimus. Moartea, nemișcată, privește și ascultă, așteptându-și clipa. Bun. înțelepciunea dă ocol, gesticulând și dezvăluindu-se înaintea propriului ei destin. Bun. Așa aleg să fiu. Omul este liber să-și aleagă modul în care vrea să piară. Eu mi-am ales o Moarte frumoasă și am transformat-o după chipul meu. își coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
caramelă ținută în mâini. Alice îmi spunea ceva, arătând către un stand care vindea pulovere similare cu cel pe care îl purta Tom, dar eram în dreptul boxelor și nu o puteam auzi. Cu toate astea, m-a scos din reverie. Gesticulând că ar trebui să ne îndepărtăm de zgomot, m-a condus în casa scărilor și mi-a spus pe un ton serios: Ea era femeia care i-a făcut puloverul lui Tom. E din fir natural de păr de capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
binedispus azi. —A, Îmi pare rău. Am uitat, ar trebui să fiu În extaz că după cinci ani de sclavie totul a ieșit așa de bine. Adică, uită-te și tu la noi, e genial, nu alta! am izbucnit eu, gesticulând larg cu brațele În față. E destul de trist că nu putem merge la prânz Într-o zi de lucru de șaisprezece ore, dar e jalnic ca dracu’ că nici măcar nu avem voie să ne alegem noi mâncarea. Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zi mai aproape de restaurantul meu. Îmi doream cu disperare să nu se oprească din vorbit, să spună orice despre oricine, doar ca să-i pot privi În continuare fața perfectă și să cercetez modul În care i se mișca gura și gesticula cu mâinile, dar terminase. Când am deschis gura să-i spun că Înțelegeam exact ce spunea și că nu mă gândisem niciodată la asta dintr-o astfel de perspectivă, mi-o reteză blând. Cred că pur și simplu oamenilor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cunoaște pe Philip de la internat - și se Înghesuiseră cu ei În diversele colțuri din Bella, sub privirea atentă a lui Nedim și a celorlalți proprietari. I-am observat pe Elisa și Davide care stăteau În picioare lângă ringul de dans, gesticulând frenetic unul la altul. M-am gândit că se ceartă până când m-am apropiat suficient ca să-i aud. De fapt, nu se contraziceau și nici măcar nu aveau un schimb de replici: amândoi erau atât de evident Îmbuibați cu cocaină Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bucățile de pui picant pe farfuria de orez, mă gândeam că o să-mi fie dor de Penelope. Îmi distrăgea atenția de la ale mele și, ceea ce era mai important, totul revenise În sfârșit la normal Între noi. Am privit-o cum gesticula cu furculița ca să scoată În evidență o poveste amuzantă pe care mi-o spunea, apoi m-am ridicat și am Îmbrățișat-o. — Pentru ce a fost asta? mă Întrebă ea. O să-mi fie dor de tine, Pen. O să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mesei. Era o chestie uriașă, dreptunghiulară, cu grămezi uriașe de frișcă și glazură colorată și, când m-am aplecat ca să văd mai bine, am văzut coperta de la Înalt, brunet și Cajun conturându-se În cele mai mici detalii. Toată lumea râdea, gesticula și-l Întreba pe Will unde am dispărut. Fereastra de o fracțiune de secundă În care am recunoscut potențialul lui Lindsay Lohan s-a Închis și am spus: —Mersi, dar nu, mersi, Elisa. În seara asta e Închis pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
AUFT - rufele lor murdare datând dinainte de război. Artilerie grea”. Smith lovi masa cu palma și se ridică în picioare. „Un tun, o mitralieră, poate chiar o bombă atomică. Ne întâlnim cu ei mâine acasă la tine, Ellis? Ora zece?” Loew gesticulă cu degetul-pistol în direcția lui. „Zece fix”. Dudley imită gestul în direcția lui Mal. „Până mâine, partenere. Nu e Divizia de pe vremuri, dar ne vom distra cu siguranță”. Mal dădu din cap și îl urmări pe marele irlandez ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care o alimenta cu țigări europene foarte tari. Avea acea alură specifică captivilor de pretutindeni, disprețuind prezența celor care l-au capturat - deși circula și supoziția că își oferise serviciile de bunăvoie. Satterlee se plimba acum de colo colo, gesticulând spre cei prezenți ca și cum ar fi fost patru sute de oameni, nu patru. Mal se răsuci în scaun, spunându-și că tipul de colo era biletul lui spre gradul de căpitan și șefia Biroului de Anchetă al Procuraturii. — ...iar în fazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou claxonul. Loew deschise ușa și gesticulă spre șoferul taxiului de pe alee. Lesnick ieși din casă cu pași mărunți, inspirând cu nesaț aerul proaspăt al dimineții. Taxiul o luă din loc. Loew dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care uitase să-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață -, aranjându-le în ordinea culorilor, căci era un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sammy Benavides și Juan Duarte, membri ai AUFT ce jucau rolurile unor indieni pe platoul de filmare unde se turna Masacrul tomahawkului. Iar acum tirada lui Gerstein îl făcea și mai nervos. Șeful de la Variety International se agita în spatele biroului, gesticulând cu havana lui, iar Mal nu și-l putea scoate din cap pe Buzz Meeks, care se strecurase din nou în viața lui - în cel mai rău moment posibil. — ...și vă pot spune, domnilor, că prin rezistență pasivă și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă cu niște pari de lemn. Ușa era deschisă. Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă în sus și spuse „O clipă”. Mal văzu un teanc de reviste pe marginea unei mese și se așeză să le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu, con tinuă ea, pe când eram în Argentina, aveam o prietenă extra ordinară, Gloria Alcorta, scriitoare, sculptoriță și pic to riță
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
râzând cu poftă): ― Ei, și-acuma, Băjenarule, "pour la bonne bouche", fă și "galeria profesorilor"! Am încremenit. Mi s-a părut că n-aud bine! ― Cum adică, domnule director, dacă nu vă supărați, că n-am înțeles? ― Ei, zâmbi Barbă, gesticulând, ca de obicei, cu degetul mare și cel arătător de la mâna dreaptă, ai înțeles tu foarte bine chiar...: adică să-i imiți pe domnii profesori! M-am uitat la Avram Todor; zâmbea mefistofelic lângă ușa cancelariei. Privirea mea i-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume. Poate că omul acela are și un chip”. Pe corabie lucrurile păreau să se Înrăutățească. Ienicerii Înconjurau echipajul de pe punte. Căpitanul gesticula larg, ca și cum ar fi refuzat un ordin, dar poate că gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mini căuta să se strecoare printr-o încurcături a tramvaiului cu trăsuri și automobile, pătrunsă puțin de răceala care se desprindea din ceața de toamnă a zilei de noiembrie, zări pe Nory și pe pictorul Greg, opriți la colț și gesticulând. Păreau a se certa de-a binelea. Mini ar fi vroit să-i evite, dar nu se mai putea; deși o zăriseră, își urmau discuția cu aprindere. Nu i-ar fi plăcut să se oprească cu Greg. Un timp îl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imortalizezi. Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula disperat. — S-a ținut după mine, se scuză Flowers. Nu l-am putut opri. — Salut, băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i ating suprafața. I se pare că vine din altă parte, dintr-un alt element. Când dă colțul pe Falkland Road, aude un zgomot, ca o ploaie puternică ce cade peste copaci. Strada este plină de lume, care strigă și gesticulează. Peste chipurile lor pământii, ceva aruncă o lumină lividă, gălbuie. Este atât de captivat de propria-i transformare, încât ajunge în mijlocul mulțimii, fără să-și dea seama. Misiunea este în flăcări. Flăcările mângâie partea din față făcută din lemn cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]