1,302 matches
-
se îndepărtă leneș spre dormitor și dispăru lăsând ușa deschisă. Deci era adevărat, arăta așa cum era ea, nu cum credeam eu că o văd... Adică nu eu mă schimbasem... Și simții cum din nou ființa mea respira liber, fără acel ghem din stomac. Mă pufni chiar râsul. Felul cum ea se privise în oglindă, ași zice plictisită că era plictisită, fără vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin ghemul de fierăraie ruginită ce se ițește obraznic printre crăpăturile betonului botezat cu exageratul nume de "pavaj", dacă fostele răsaduri cu flori n-ar fi o sursă nesecată de prăfăraie și infecție, dacă tencuiala zidurilor, căzută pe jumătate, n-ar fi
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
o radiografie a unei lumi atomizate, anonime, din care acestea lipsesc. Adulter, minciuni, moarte, isterie, indiferență, dezamăgire, plictiseală, uzură, bătrânețe - iată câteva dintre cuvintele pe care Yasmina Reza le substituie cuvântului „iubire”, pe care îl ocolește sistematic, atunci când descrie un ghem de personaje legate între ele prin firele invizibile ale singurătății (lor). O carte care parodiază și tematic, și stilistic tradiția modernistă punând pe tapet două teme cu majusculă într- un text incisiv, dramatic și, spre consolarea noastră, și plin de
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
întâmplă, dar n-a scos o vorbă niciodată. Și vezi cât te iubește! Au început amândouă să plângă. Mamă, mamă, cu ce grea suferință ți-a fost copleșit sufletul atâția ani! Simona a îmbrățișat-o pe mama sa, toată un ghem de suferină, și așa, înlănțuite, au plâns un timp până când, trezită din visare cu ochii deschiși, mama glăsui: Să ne spălăm pe ochi, să nu ne găsească taică-tu ca două curci plouate. A doua zi Simona a plecat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns al unei circumscripții școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scumpe și dragi flori. Unii copii sunt răi, vorbesc fel de fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță un copil poate învăța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu de mână, toată un ghem de neliniști. Drumul spre casa părintească fu plin de întrebări: S-a îmbunat tata? O fi bolnav? Vrea să-i comunice ceva foarte important?" Întrebările treceau dincolo de geamul compartimentului de tren, se loveau de dealurile din cale și se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot atâția câți iepuri la biserică. Hai să intrăm în bucătărie, că ți-o fi foame sărmana de tine. Nu, nu mi-e foame, dar un pahar cu apă tot aș bea. În seara aceea, cele două femei deșirară de pe ghemul timpului amintiri și întâmplări de care aproape că uitaseră amândouă. Trecură mai multe zile în care mătușa Varvara, care știa câte ceva din necazurile Simonei, înconjură cu bună știință subiectul, gândind că dacă fata asta are ceva de povestit, o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea, înainte de a desluși tainicile voci din cuvinte, se cuvine să ascultăm tăcerile. În ele vom găsi sensuri, crezuri, înțelesuri... Dacă cineva ar cuteza să desfășoare mai departe ghemul vieții Simonei Deleanu, ar fi poate o impietate. Firul rupt în atâtea locuri e greu, dacă nu imposibil de legat cap la cap. Fiecare nod poate fi o tainică poveste care va rămâne sub lespedea implacabilă a timpului... ... Restul... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să rămân deși nici unul din ei nu-și dorea asta cu adevărat. Mi-am ridicat privirea de la cărțile mele - foarte bune, ce-i drept - și l-am surprins pe Joey uitându-se la Jacqui. Era ca o pisică în fața unui ghem, era fascinat. Ea era mai greu de citit; nu îl privea așa cum o privea el, dar nu se purta la fel de degajat ca de obicei. Și cu siguranță nu-i stătea mintea la jocul de cărți pentru că eu tot câștigam. „Rummy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi place tristețea. Mă târăște cu ea o vreme, dar nu suntem prietene. Fac chestii repetitive și vorbesc încă și mai mult ca de obicei. Plâng ușor. Plâng mult. Mănânc sărat. Uneori scriu. Cu timpul, întâm plarea tristă se strânge ghem și se aruncă într-un sertar. Nu-i frumos să lași hainele prin casă, că le văd invitații. La fel și fericirile. Eu nu sunt ordonată și trebuie să împing cu șoldul în ușa dulapului ca să se închidă. Uneori se
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
În excavațiile după omul de Peking. Asta i-ar fi făcut vechi de șase sute de mii de ani. Nu Îi stătea În fire să mintă; numai că se Înfuria când cineva Încerca să o intimideze. În sufletul ei, era un ghem Încărcat cu electricitate statică, plesnind și trosnind, deși părea a fi ușor de dominat. Însă nu avea atitudinea supusă a celor biciuiți și condamnați. Rămânea verticală, cu capul sus. Dar nu se apăra, stătea ca o pisică, cu urechile blegite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
general, stau cu anii în portofoliile miniștrilor și nu află timp de-a ieși la lumina zilei. Nu mai vorbim de lipsa de sistem și de ușurința discuției. Nu sîntem, desigur, amicii acelei școale pedantice care deapănă toate legile din ghemul unui singur principiu general și care zice "fiat justitia, pereat mundus", însă un sistem oarecare, bazat pe natura lucrurilor și pe starea lor actuală, ar trebui să formeze directiva elaborării legilor. Pretinsa discuție din Parlamentul nostru e însă ceva neauzit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește un aer de artificialitate. SCRIERI: Confesiuni, Craiova, 1993; Himera de hârtie, Craiova, 1996; Catedrala și firul de iarbă, Craiova, 1997. Repere bibliografice: Constantin Sorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Durban nu poate să tacă și o avertizează pe fată să-i atragă atenția lui Dinu Felecan, însoțitorul ei, să nu o publice pentru a nu suferi consecințele unui asemenea act. Din lașitate sau altceva, acesta nu ascultă, urmează un ghem de încurcături care, cu aportul benefic al lui Durban se rezolvă, dar se creează impresia că între fată și el s-a născut o incredibilă poveste de dragoste. Incredibilă având în vedere urâțenia lui care se sugerează a fi monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parte a volumului cuprinde o sumă întreagă de echivalări dintre cele mai surprinzătoare. Pornind de la faptul că Étiemble îl compara pe Dumézil cu Einstein, Theodor Codreanu caută punctele de contact dintre teoria relativității și versul eminescian; "blocul" lui Einstein este "ghemul, fuiorul" lui Eminescu, linia existenței unei particule materiale este "firul, torsul", vorbindu-se apoi de "intuiția preeinsteiniană" a simultaneității relativiste pe care Eminescu o "demonstrează" (!) prin uciderea lui Cezar, pentru ca autorul să ajungă la aceasta frumoasă și generoasă concluzie: "Fuziunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
riguros ordonate. Era acest tip de cunoaștere în eclipsă la Eminescu? Nicidecum...(...) Rămâne atunci manipularea temporalității, la care ne-am referit de câteva ori până aici. Th. Codreanu (op. cit., p. 49) aduce în discuție următoarea reflecție eminesciană: "Reprezentația e un ghem, absolut unul și simultan. Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența. Sau și un fuior din care toarcem firul timpului văzând numai astfel ce conține. Din nefericire, atât torsul cât și fuiorul țin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în eclipsă la Eminescu? Nicidecum...(...) Rămâne atunci manipularea temporalității, la care ne-am referit de câteva ori până aici. Th. Codreanu (op. cit., p. 49) aduce în discuție următoarea reflecție eminesciană: "Reprezentația e un ghem, absolut unul și simultan. Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența. Sau și un fuior din care toarcem firul timpului văzând numai astfel ce conține. Din nefericire, atât torsul cât și fuiorul țin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică". Pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin scurgerea timpului său, descoperă, ca să spunem așa, noi porțiuni ale spațiului-timp care îi apar ca aspecte succesive ale universului material, deși în realitate ansamblul evenimentelor care constituie spațiu-timp există încă înainte de a fi cunoscut". Codreanu observă cu justețe că ghemul, fuiorul lui Eminescu sunt blocul la care se referă De Broglie, iar "scurgerea timpului său" se asociază cu referința eminesciană: "Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența". Este invocată și o reflecție în același sens din Sărmanul Dionis. Invenție și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realitate ansamblul evenimentelor care constituie spațiu-timp există încă înainte de a fi cunoscut". Codreanu observă cu justețe că ghemul, fuiorul lui Eminescu sunt blocul la care se referă De Broglie, iar "scurgerea timpului său" se asociază cu referința eminesciană: "Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența". Este invocată și o reflecție în același sens din Sărmanul Dionis. Invenție și descoperire, București, Editura Cartea Românească, 1989 (fragment) MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" Odată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lor, caută printre acestea contradicții, nepotriviri, pentru a demonstra că pe de-o parte Eminescu este victima, în 1883, a unui tratament medical neinspirat, iar pe de altă parte acest tratament pare a se conjuga imperativ și cu "un incomod ghem al politicii", care cerea ca Eminescu să fie "sacrificat", iar "existența civilă" a poetului, ziarist la "Timpul", să înceteze. Urma ca "existența civilă" a poetului (prima sacrificare) să fie înlocuită cu mitul poetului, prin ceea ce avea să fie poezia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nutrită/ dublată de o combustie emoțională ca aceasta, dedicată cuvântului: "Cuvântul e lumină... Cuvântul este o ipostază a luminii, după cum lumina însăși poate să fie o ipostază a luminii. Diversele limbi sunt închideri de lumină. Eminescu le-ar fi spus gheme de lumină... Cuvântul trebuie biciuit, pus în mișcare pentru că, la rându-i, să elibereze lumina pe care a închis-o în sine". Parafrazând sfatul primit de autor de la venerabilul Constantin Ciopraga la prima tentativă de ieșire în lume cu prezenta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rafila, un om foarte dur... ne băteau În timpul anchetelor. Eu am avut „plăcerea” să fiu bătut de el... Era voinic, cu o statură foarte voinică... avea o palmă cât două de-ale mele. Știu că mi-a dat câteva, de ghem m-a făcut... Cam cât timp a durat ancheta? În total, cam vreo săptămână, cât am stat În beciurile Siguranței... Dup-aia ne-a transferat la penitenciar, la tribunal, că era și un corp de clădire care avea celule... Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
capului îi era înconjurat de-o șapcă, cu cozorocul împins înainte peste ochii lui ascunși ca-ntr-un bârlog. O bărbăție lovită și decentă, ce nu voia să facă nimănui nimic rău, un vârtej de păr de cal sau un ghem zdrențuit de virilitate molâie, asta era impresia pe care ți-o dădea. Era foarte puternic și suporta loviturile ca un înger; iar trupul lui mare, alb, care te flanca, se mișca destul de rapid pentru unul de categorie grea. Ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]