1,669 matches
-
nu mă născusem dar mama știa că orice verticală se va prăbuși odată cu primul cuvânt rostit... Mai erau câteva zile până când orizonturile își puneau cămașă înflorată și eu m-aș fi bucurat de lumină... atunci nu știam dar mama se ghemuise în brațele nopții ca-ntr-o sugrumare ea știa... că orice dimineață va naște un amurg nehotârât înghenuncheat pe cea mai înaltă treaptă... Și ziua venise cu trepte abrupte și pași ce nu mai conteneau să urce să coboare să
TREPTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359412_a_360741]
-
nr. 297 din 24 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359574_a_360903]
-
robe negre cu schelete în ele. Trec mulțimi și zâmbetul lor au refăcut din noi cerul. Ei râd de groaznica închipuire a trecutului, de visul hidos și murdar. Oare există acest vis? Cine nu vrea să ieșim din el? Stau ghemuit după ușa istoriei, așteptând lumina. Turnul Eiffel este vârful luminii, chiar dacă orașul de sub el vorbește toate limbile lumii. Francezii cântă Marseillaise într-o singură limbă. Dincolo de apele ce unește două izvoare, podul Tamisei are pus un capăt în lumea cea
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său. Nici nu priveai să vezi cât a putut să-ți dea, urmăreai doar lumea cum trecea
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
se apropiară o făcură să tresară. Lăsă să o depășească cei doi bărbați tineri care purtau în spate cordeline, pioleți și rucsaci, fără a răspunde la salut. Ce rost avea să mai salute pe cineva? Se așeză la marginea podului, ghemuindu-și trupul între genunchi, fixând umbrele întunecate ale peștilor care alunecau nestingheriți prin apă. Cât de bucuroasă fusese prima dată când îi descoperise! El râsese: - Cred că într-o altă viață ai fost Mama-Natură! Îi zâmbise și îl îmbrățișase cu
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
Acasă > Strofe > Timp > GHEMUIT ÎNTR-UN BUTOI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ghemuit într-un butoi și din care-ncet se scurge taină vieții demiurge rătăcita printre noi fuge somnul de pe gene lișițele dorm
GHEMUIT INTR-UN BUTOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359125_a_360454]
-
Acasă > Strofe > Timp > GHEMUIT ÎNTR-UN BUTOI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului ghemuit într-un butoi și din care-ncet se scurge taină vieții demiurge rătăcita printre noi fuge somnul de pe gene lișițele dorm pe baltă ghinioanele fac halta doar la mine, Diogene! aș aprinde lumânarea și să trec așa prin vremuri că
GHEMUIT INTR-UN BUTOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359125_a_360454]
-
lumânarea și să trec așa prin vremuri că tu n-ai de ce să tremuri dacă mi se schimbă starea m-am născut și totuși parcă altă naștere mă cheamă zestrea lumilor - o zeama mai subțire că la zarcă! Referință Bibliografica: Ghemuit într-un butoi / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 461, Anul ÎI, 05 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
GHEMUIT INTR-UN BUTOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359125_a_360454]
-
trecuse și deci frică încă salășluia în inima lui Tudor care era de-o șchioapa doar. Până dimineață lupii nu s-au mai întors așa că atunci când bunicul îl strigă să se scoaleTudor se uită speriat prin prejur strigând "lupii" ... și ghemuindu-se la genunchii bunicului. Aceste frânturi povestite îi făceau multă plăcere bunicului . Acum, Tudor se află singur cam în aceleași locuri pe unde făcuse cu mult timp în urmă acel foc mare. Ieșirea din pădure nu se vedea nici cum
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
care reinterpretasem scena din Biblie cu ispitirea lui Adam. Mie nu mi se părea potrivit șarpele în povestea asta, așa că, amintindu-mi și de celebra scenă de pe plafonul Capelei Sixtine de la Vatican, pictată de Michelangelo Buonarotti, în care Eva stă ghemuită în genunchi cu gura la nivelul acelui hulit organ al lui Adam, cu care se zice că a păcătuit umanitatea, am pictat ieșind dintre frunzele copacului acel instrument al incitării la păcătuire. Dacă șarpele poate fi simbolul falic, mărul zemos
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se culcă tăcuți Încerc să adorm Am scris poemul acesta pe când eram în clasa a doișpea. Până la el, eram obsedat de formă, de simetrie, de rimă, de stil clasic. Când, brusc, viața mea n-a mai rimat
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
în cele mai intime trăiri ale lui erau pe primul loc. Nu plăcerea lor. Întoarcerea din iatacul regelui era a unei femei răpuse de chin, a unei femei care se ducea în patul ei sfârșită de oboseală, pentru a se ghemui și a se lăsa îngrijită. Ambele surori supraveghează libidoul regelui, știind ce-i labilitatea sexuală a bărbatului răsfățat de femei, lacom și nesăbuit, ambele îi analizează cu meticulozitate psihismele, dar și starea fizica, pentru că el, bărbatul dorit „putea fi determinat
Philippa Gregory : Surorile Boleyn. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339451_a_340780]
-
nu. Eu o distribui, doar. Luați commission din vânzări? Nu. Atunci? De ce o faceți? Cum să vă spun, eu am fost pe front. La un moment dat, plouau obuzele și bombele în jurul nostru. Se murea pe capete. Eu m-am ghemuit pe fundul unei gropi, și m-am rugat așa: Doamne, dacă mă scapi de aici, voi distribui toată viața mea voluntar revista Sănătatea. Cred că domnul Gruber dădea fiecărui cumpărător o chitanță. Scria cu mâna lui numele, si suma. Și
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
cîntec de leagăn, din care se înalță ca un steag fluturînd dorul de dreptate al străbunilor. Despică întunericul ce bîntuie ca o nălucă prin jumătatea mea de tăcere, prin albia rîului meu, jeluită de fantomele vîrstelor mele. Oh! Cum stau ghemuite lîngă zidul scorojit, acolo unde beznele pun la cale o nouă și nelegiuită execuție!? 11 iunie 2013 Vîrstele rostirii Am dăruit stihului meu veșmînt de-argint și ode. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea e-n linia zborului
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
sâni. Ea se desface ca o floare și-l cuprinde între petalele sale... EXT. / PE O COLINĂ / ZI Prințișor și Narcisa sunt îmbrățișați în fânețe. Se trezesc. Bărbatul îi zâmbește și o sărută ușor. Femeia îi surâde fericită și se ghemuiește la pieptul său. NARCISA: M-am aruncat în brațele unui necunoscut... M-am îndrăgostit pentru prima oară!... Vreau să-ți cunosc viața, părinții, locurile natale... PRINȚIȘOR:(cu o undă de tristețe) Părinții mei nu mai sunt... Adevărul despre mine este
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
asta începea să îi dea o liniște și o siguranță aparte. Sau poate doar ceaiul...Mai luă o înghițitură. Se simțea puțin somnolentă. Ceaiul cald...sunetul vocii... Și amintirea aceea de demult, când se simțise atât de ocrotită așa cum stătea ghemuindu-se în lichidul cald și ascultând vocea aceea puternică și tânără, ce părea că vine de departe și care cânta așa cum doar ea știa să o facă, chiar și atunci când îi era greu, sau mai ales atunci, răzbătea încet la
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
pe caldarâm seamănă grozav cu o cântare de toacă se hotărâse să ajungă cât mai grabnic în locul unde putea să ucidă în taină corbii să se primenească. ,, 5.Maria Cogălniceanu ,, Îți sărut picioarele, viață ! neterminată odată cu mine. Eul mi se ghemuiește în așteptarea binecuvântatei, infinitei iubiri. Alchimicul lanț se desface în inelușe de aur; ți le dărui, sărutându-te viață ! 6. Păun Condruț ,, Te rog, Bunul meu Dumnezeu Să-mi dăruiești o altă cale, Știu bine că nu îți este greu
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
o prinde în brațe. Îmi dădusem pantalonii și bluza jos în timp ce ea se dezbrăcase parțial. Avea doar chiloți și sutien pe trupul ce se înfățișa drept, subțirel, cu pielea ușor bronzată. I-am sărutat umerii rotunzi și ceafa. Ea se ghemuise toată, cu brațele peste sânii ce-i bănuiam țâfnoși după forma sutienului. Mai apoi, în timp ce-i căutam buzele ce imediat le-am simțit fierbinți în lungă sărutare, cu mișcări încete dar sigure, m-a îmbrățișat strâns și a răspuns doritoare
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete și se scurg astfel câteva secunde nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al meu, s-a omorât. A murit Ghițăăă... Se oprește, sughiță de câteva ori și continuă la fel până în curtea interioară
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
prima dată să se ridice. Pentru acest eveniment, Ea a adus CD-ul cu cântecul nunții lor și pentru prima oară, ca soț și soție, s-au putut îmbrățișa, încercând un dans timid și tulburător. El înalt, drept și Ea ghemuită la pieptul lui. Amândoi plângând. Lupta pentru fiecare pas continuă... Ore îndelungi de terapie, voința de fier. Și mai ales iubirea pe care o au unul pentru celălalt. Nu apreciem normalitatea până în secunda în care nu o mai avem. Te-
DACA DRAGOSTE NU E... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340656_a_341985]
-
trăbuie cepii, ca la urda, dac-o greșești cu focu, poți s-o țapi la căni! Dacă tot se eliberase stana, m-am gândit să profit și să trag un pui de somn. Mi-am aranjat cojocul, bodogănind, m-am ghemuit în el, dar n-am putut închide ochii de ciuda. Își bătuse joc de mine și trebuia să mă răzbun. Unchiu s-a întors după o jumătate de oră, cu o cârca de cepi de tot soiul: și cu coaja
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
rezistați, că‑i cald”. În incubator sunt 37,5 °C și 51,11% umiditate. E un infern tropical, tavanul e un vifor care urlă și pulverizează apă, sonorul e din burta unui vapor și efectele speciale, de pe catarg. Trișez, mă ghemuiesc într‑un colț, ferită de furia elementelor. Număr rafturile cu ouă, 12 coloane, 15 rânduri, o matrice de ouă, de‑o parte și de alta a grozavei cabine. Bonetele femeilor flutură, obrajii lucesc. Se întunecă atunci când trec sitele peste masa
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
pui morți. Boala e firească, gândește‑te la o sală de așteptare, cineva sigur tușește. Mortalitatea considerată normală e de 3,7%, dar el spune că aici e mult - au adus‑o la 1,7-2%. Azi a găsit un pui ghemuit la perete, unde se retrag când nu le e bine, să fie feriți. L‑a văzut cu aripile lăsate, abdomenul umflat, ochii înfundați în orbite. Un pui bolnav nu mai ajunge la mâncare și la apă, calcă ceilalți peste el
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]