684 matches
-
că stau pe o suprafață plină cu arici-de-mare. Mica Sirenă. Am făcut câteva mișcări silențioase, ridicându-mă pe vârfuri, și durerea s-a atenuat. Numai atunci, scoțând capul, privind la dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân pe situație. Naosul era luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieșea din porii pielii, din gură, din urechi, din ochi. Mulțimea Împingea Înainte, Înghesuindu-se tot mai aproape de medium-i, către dansatori. Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în soarele asfințitului. În dreapta e o casă cam dărăpănată, cu o tăbliță pe care scrie DE VÎNZARE. În față sunt șiruri întregi de sere, ce sclipesc în lumina blândă a soarelui. Sunt parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți trei în pumni lângă ghereta de bilete și va porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt, de unde tocmai a venit. Paula Dotty se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era liniște. Nimeni. Nici câini, nici ghereta lui tanti Silvia. Parcă voiau să-și bată joc de mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat în jos și am văzut că sunt numai în ciorapi. M-am întors cu chiu cu vai, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
locuiesc aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Urcă-te În mașină, aici, la dreapta. A urcat. Au plecat. Ventoniuc l-a dus direct În lanul de porumb. A oprit ARO-ul puțin mai Încolo de primele rânduri de plante. Și i-a spus: până când mă Întorc, de la ghereta aia, că am sămi cumpăr un fel de lănțug, pentru motor, tu, să pui, În mașină, atâția știuleți, câți o să poți să rupi, din tarlaua asta. Bine. A rupt mult. Până când a umplut mașina. De Îndată, mai Îndată decât se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
avut și facea din ea regină. Cu aceste sentimente generoase, Stănică intră pe poarta "proprietății" lui, înlăturînd, pe cât cu putință, privirile de pe fațada strâmbă, culcată pe-o rână, a casei. Voi să intre în marchiza de lemn, aplicată ca o gheretă peste ușa principală, dar se răzgândi și merse spre fund, unde era bucătăria. Îi era foame și voia să știe ce se gătește. Bucătăria era închisă, goală. Pe fereastră văzu mașina de gătit, fără foc. Simți o primă nemulțumire. Intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute. Să vă explic amănunțit cum au procedat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în general, foarte de acord cu tot ceea ce plănuisem să furăm în acea seară. I-am mulțumit. A plecat ușurat, învăluindu-ne într-un nor de lavandă, dar și-a uitat geanta. Am luat eu geanta, am intrat în gheretă la prietenii mei și ne-am gândit s-o mîncăm." (!!!) Nu este adevărat, domnule colonel, adnotează Ulpiu. Nici vorbă că s-ar fi gândit s-o mănânce. Căutau niște salam. I-am cercetat.) Căscă, sări un paragraf, îndepărtă, din documentele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Și... astenie!... Și Gogo, cât erau ei de urgisiți, pricepeau pe loc că s-au ras pe bot de compot. Dacă-l vedeau că se distrează bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape a făcut bășici de la geamantanul exagerat de greu. Abia așteaptă să își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată peste maidan pe care alergau camioanele pline de ciment, marmură în bucăți mari de, nu le ridicai, răngi de fier, bile pentru schele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plecă puțin capul, în timp ce Jenică se prinse de marginea gardului și se înălță pe vârfuri. Deși fiecare privea din ferestruica lui, tăcerea spre care priveau era aceeași. — Nici măcar paznici nu mai sunt, constată Jenică, gâtuit. — Or mai fi niscaiva la gheretele dinspre bulevard, presupuse Tili. Și, dacă ne vede careva, ce zicem ? Maca scoase frunza care-i mai rămăsese și o aruncă prin rombul lui. Frunza se răsuci, căutând o adiere pe care să se sprijine, apoi căzu, cu totul nepotrivită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
suficientă pentru serviciul interior al unui ministru și angajă un fecior cu vestă vărgată, detașând subreta la secțiunea feminină a casei. Pomponescu dorea ca sergentul să nu stea în chip aparent la poarta lui, madam Pomponescu ceru pentru el o gheretă specială. Pomponescu avea impresia, când se întorcea acasă, de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grămadă de oameni proaspăt incinerați. TATĂL LUI MARIEDL: Era asemenea unei razii de rutină a ghinionului. Ghinionul: Excitanta subterană a norocului. Sărmanul ghinion pitic, sărmanul ghinion pitic și umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate-s gătate, gata, gata. Acolo stă nenorocul închis, închis, închis și Plictiseala îl atacă ca o femeie ordinară... ia
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
buni la toate Banda sonoră PARTEA ÎNTÎI TABLOUL I (Spațiul sugerează intrarea într-o clădire oficială CNSAS; personajele Sursa dublă, Obiectiv nr., Dosar nr. și soția dosarului; o lumină de dimineață în jur de 6:30; anotimp călduros; prin fereastra gheretei de la intrare se ițește o lumină de parcă ar fi una de la o lampă cu gaz; ca să ajungi la gheretă, trebuie să urci un număr de trepte 10-12 după care urmează un mic peron; în această lumină, amestecată cu resturi de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dublă, Obiectiv nr., Dosar nr. și soția dosarului; o lumină de dimineață în jur de 6:30; anotimp călduros; prin fereastra gheretei de la intrare se ițește o lumină de parcă ar fi una de la o lampă cu gaz; ca să ajungi la gheretă, trebuie să urci un număr de trepte 10-12 după care urmează un mic peron; în această lumină, amestecată cu resturi de noapte, se decupează două siluete de bărbați în segmentul superior al treptelor, personajele Obiectiv și Sursa dublă, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
piept) * Sursa dublă: Măi fraților, e cam răcoare..., dacă mai stăm mult... mă cam taie (către Obiectiv) Apropo, ți-ai adus pamperșii? Obiectiv: (extrem de încordat) Dacă mă mai întrebi chestia asta..., o să ai de-a face cu mine... Înțelegi? (dinspre gheretă vin doi indivizi îmbrăcați în costume de bodigarzi; cei doi Obiectivul și Sursa dublă se potolesc, devin oarecum disciplinați; bodigarzii iau o poziție profesională; apoi pleacă) Sursa dublă: Hai, măi, ce te superi așa?! Obiectiv: Ai înțeles, da? * Plutonierul: (panicat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soție) Dumneavoastră? Buletinul... Soția dosarului: Eu nu... l-am condus pe soțul meu... (pleacă) Dosar nr.: (îngrijorat) Să nu uiți să... Bodigard I: Haideți, poftiți. Bodigard II: (către Trimisul lui Dumnezeu) Buletinul dumneavoastră... aveți nr. 3, poftiți (în drum spre gheretă; Trimisul lui Dumnezeu se oprește și-i salută pe Obiectiv nr. și Sursa dublă) Trimisul lui Dumnezeu: Doamne ajută! Obiectiv nr.: Așa să fie. Sursa dublă: La fel... (cei doi bodigarzi intră primii în gheretă) Bodigard I: Vă rog, în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
3, poftiți (în drum spre gheretă; Trimisul lui Dumnezeu se oprește și-i salută pe Obiectiv nr. și Sursa dublă) Trimisul lui Dumnezeu: Doamne ajută! Obiectiv nr.: Așa să fie. Sursa dublă: La fel... (cei doi bodigarzi intră primii în gheretă) Bodigard I: Vă rog, în ordinea numerelor de intrare (cei cinci se așază în rînd; așa îi vom revedea la intrarea în salon) TABLOUL II (Sala de lectură a dosarelor; în acest spațiu există șase mese, iar în fundul scenei o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]