3,959 matches
-
Lufthansa, are mâncarea mai bună. Trebuie reamintit că Lionel n-a călătorit în viața lui cu avionul. Anghel începe să-l urască. Dar, în fond, nu dă de la el și acceptă: Dau un telefon și se rezolvă. Când ajungeți la ghișeul Lufthansa din aeroport, o să aveți un bilet la business class. Lionel scoate banii din plic și vede că sunt doar șaizeci de euro. — Ce-i porcăria asta? — Două zile de diurnă a câte treizeci de euro: sâmbătă și duminică. — Vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar aici erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim undeva, că nu mai puteam, mă durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
parcare, frumos de tot, cu jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo oră. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groază de timp. La următorul ghișeu, să mi se facă părul măciucă. Fuseseră numai vreo 30 de kilometri și-mi luase mai mult decât de la Strasbourg și până la tronsonul ăla. P-ormă mi-am explicat treaba că în toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese niciodată serviciu, deși absolvise un liceu și ar fi putut ocupa un post de secretară sau funcționară la un ghișeu poștal. Costache însă, din prima zi a căsătoriei lor, îi spusese soției lui: Nu ai de ce să lucrezi. Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om mereu obosit și negru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau șapte ghișee asemenea. Acest prim ghișeu este cât se poate de ușor de descris pentru oricine, căci el este atât de simplu întocmit și de sărac în detalii, încât nu-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau șapte ghișee asemenea. Acest prim ghișeu este cât se poate de ușor de descris pentru oricine, căci el este atât de simplu întocmit și de sărac în detalii, încât nu-i nevoie de niciun pic de imaginație, pentru a-l înfățișa cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau șapte ghișee asemenea. Acest prim ghișeu este cât se poate de ușor de descris pentru oricine, căci el este atât de simplu întocmit și de sărac în detalii, încât nu-i nevoie de niciun pic de imaginație, pentru a-l înfățișa cu ușurință. Acum, ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pic de imaginație, pentru a-l înfățișa cu ușurință. Acum, ei bine, propun cititorului să-și fixeze bine locul acesta la el în minte, căci, tocmai de aici, începe și povestirea de față. Îmi aduc aminte foarte clar și acum. Ghișeul acela drept este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu se putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
situații delicate și care nu te lasă să te miști în voie, ei bine, ce putea să facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
își relua numaidecât treaba din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amintiri, în afară de cea a imaginii biroului său, deloc nu se putea gândi; niciodată nu se bucurase de vreun concediu; și nici măcar prieteni nu avea, prieteni adevărați. Ci tot ceea ce știa ea să facă era să își vadă de treabă la ghișeul ei, unde nu o întreba nimeni nimic și unde nu deranja pe nimeni, niciodată. Iar asta, de când se știa ea prezentă în câmpul muncii, făcuse întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar cheile nu mai existau demult. Și, cititorule, dacă stai să te gândești bine, adevărata tragedie seacă și amară aici nu era atât faptul că ea petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la ghișeul ei de la Poștă -, pe cât era faptul că, în tot timpul acesta, nu găsise nici măcar un singur motiv, pentru care să merite să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru pe care, poate, cei mai mulți oameni îl fac, pur și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii nu numai că nu se îmbrâncesc dar nici nu se ating unii pe alții, păstrează o distanță apreciabilă față de cel care vorbește deja cu funcționarul de la ghișeu, față de cel care operează la bancomat sau de cel care plătește pentru cumpărături. Deși ești într-un spațiu public, cu foarte mulți oameni în jur, se creează un fel de intimitate între tine și cel căruia îi vorbești. Nimeni nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
podele... - Iar începi, mamă... Poate șirul vorbelor nu se terminaseră, dar Olga nu le mai auzi și mama ei se afla deja la poartă. În pașii ei graba lucra spornic. Mai avea doar câteva minute ca să ajungă la timp, la ghișeul poștal, unde oamenii formau cozi interminabile în fiecare zi. Altă treabă nu au, gândi ea, decât să scrie scrisori, și acestea trebuie timbrate... ștampilate, triate și expediate spre diverse destinații... Pe de altă parte, era mulțumită că are o slujbă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu Olga în fiecare duminică, fie dimineață, fie după-amiază. Într-una din zile, aflându-se la sucursala CEC, când tocmai voia să iasă pe ușă, zări o domnișoară ce i se păru a fi cunoscută. Se apropie mai mult de ghișeu și recunoscu în persoana acesteia pe asistenta care nu-l învrednicise cu zâmbetul solicitat atunci când el se afla pe un pat de spital. Era chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un telefon șefului direct că nu poate fi prezentă în după amiaza aceea, pentru că avea o situație presantă de rezolvat. Șeful ei o înțelese. Știa că doamna Ruxandra nu obișnuia să lipsească. Avea desigur un motiv serios. O înlocui la ghișeul relațiilor cu publicul fără alte comentarii. Rămasă sub acoperișul casei, mama Olgăi nu-și găsea nici ea liniștea. Fata trebuia ajutată să treacă peste acest obstacol ce survenise în viața ei. Nu era ea singura fată care se confrunta cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și nu sunt deloc fericită. Alex mesteca gumă și se uita superior la ceilalți. Pentru el, toți erau note de subsol, în josul paginii, departe de ultimul paragraf. Cine sunteți? — Contează? — Dacă nu aveți bon nu existați. Trebuie să mergeți la ghișeu. Alex l-a lăsat să-i dea sfaturi, să intre înaintea lui, deși nu știa prea bine când îi venea rândul. Apoi s-a trezit că stătea lângă Moni în fața ghișeului. Toți ceilalți păreau fericiți și mergeau către viitor cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu aveți bon nu existați. Trebuie să mergeți la ghișeu. Alex l-a lăsat să-i dea sfaturi, să intre înaintea lui, deși nu știa prea bine când îi venea rândul. Apoi s-a trezit că stătea lângă Moni în fața ghișeului. Toți ceilalți păreau fericiți și mergeau către viitor cu bonurile înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese și trebuia distrus ca o ciornă pe care ai notat ceva, trecând apoi totul pe curat. Alex zăbovea în prezent. Și Moni din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și amintească de puzzle-ul ei cu New York. Era apoi împins într-o parte și-n alta până la scaunele de plastic, unde rămânea s-o aștepte pe Moni. Știa prea bine că-și pierde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]