595 matches
-
pe iarbă, între mărăcini... Am ridicat banda de alamă, ca un semicerc strâmb și așa de-ncins de soare încît abia îl puteam ține-n palme. Arăta ca pelicula unui film, cu fiecare cadru decupat de fălcile unei prese cu ghilotină. Mi-a sărit inima când am văzut, spre mijlocul ei, cum șirul dreptunghiurilor se-ntrerupe și, în locul lor, apar decupate litere. Era un cuvânt, poate cel văzut de Anca în vis (sau în adevărata ei realitate). Cuvântul era PÎNCOTA. Treizeci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și chiar și În acel moment era testată, fără Îndoială În așteptarea celor câteva execuții care erau afișate pe poartă ca fiind programate În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
particular, așa cum ți-a zis și omul ăla. Dar mă doare maxilarul și, dacă nu-mi răspunzi la toate Întrebările, numele tău e cel pe care tipii de la Alex Îl vor scoate din pălărie pentru a face excursia până la lama ghilotinei drept pedeapsă pentru omorul de la pensiunea Tillessen. Bock Înțepeni pe scaun. — Și dacă te miști de pe scaunul ăla, să te ții, că o să-ți rup gâtul ăla nenorocit. Am tras un scaun și mi-am pus un picior pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că el a scăpat. — L-au tras pe sfoară pe Red? Nimeni nu e atât de prost Încât să facă așa ceva. — Tu ești ciripitor, nu-i așa? — Când am fost la Închisoare, la Tegel, am văzut mulți oameni murind pe ghilotina aia, zise el Încetișor. Mai repede Îmi Încerc norocul cu Red. Când mor, vreau să mor alcătuit dintr-o singură bucată. — Spune-mi mai multe despre spargere. — „Doar forțezi un seif“, ne-a spus Red. Floare la ureche pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
intra de acum Înainte Într-o perpetuă, eternă confidențialitate. Căci ea, cu adevărat nu va ști niciodată. Condiția umană? Tu paznic de tramvaie al unui depou, Într-un București masacrat de mizerie și Întuneric, un oraș parcă În așteptarea unei ghilotine. Tu În el. În tine, o iubire nemărturisită. În iubire, Gaetana, o fată blândă, o fată neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să ne urmărească agitându-ne înainte și înapoi ca niște boxeri care boxează în gol și, sincer, cred că inima lui Harry ar fi fost mai puțin solicitată dacă l-ar fi privit pe Mark ținându-mi capul sub lama ghilotinei decât să fie nevoit să asiste la toată scena asta. Lisa ne urmărea peste tot, împiedicându-ne să punem la punct o strategie. Asta însemna că eram nevoiți să improvizăm, iar noi eram exclusiv cititori de scenarii. Deci de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
auzi cum mai plouă,/ Ce melancolie! / Singur, singur, singur”) și trece prin culisele teatrelor noap tea, ca să nu fie văzut de public. Uneori, ține sub bărbie o vioară violetă - deși, unii afirmă că aia nici nu e instrument muzical, ci ...ghilotină. E deprimat, diletantul muzician, și-și cîntă, la violă, anxietanta sa liniște : „Pustiul tot mai larg pare/ Și-n noaptea lui amară tăcuse orice cîntec -/ Și-nvinețit, cu fruntea la pămînt,/ Omul Începuse să vorbească singur...” Și bătrînul Krapp, pe una
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fiindcă ai mei nu-mi dădeau bani pentru motorașe, tranzistori și alte lucruri mai complicate. Așa că m-am apucat să-l construiesc și-am pierdut cu asta o zi întreagă de vacanță mare. La sfârșit arăta ca un fel de ghilotină: un panou pe care putea glisa, trasă în jos cu diverse viteze, o fereastră dreptunghiulară de carton. Pe panou era lipită o coloană de text (erau vreo patru din care aveai de ales: o cronică la un film, un articol
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vie, fără nici o milă și fără să se lase impresionați de nimic. Nume cât se poate de sonore, ca Blandiana, Breban, Liiceanu, Fănuș Neagu etc. (nu am aici deloc în vedere valoarea lor reală) au fost trimise, pe rând, la ghilotină, pe când obscurul Club al celor opt din Iași (ca să dau doar un exemplu) a fost elogiat cum n-ar fi sperat el niciodată. Și tot așa, număr de număr, încît în curând domolul și pântecosul galion al revistei (dar lentoarea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se desprinde din beznă mireasa, implorând mut. Urcăm și mai sus și iată-ne în sala imensă, cu mii de foi acoperind mesele, podeaua. Certificate de deces peste tot. Pe ecrane, apa neagră vălurește sufletele de dincolo și ale noastre. Ghilotina și numele noastre Actele finale ni se bat la mașină. Cu câtă compasiune suntem priviți! Viorile se jelesc. Coborâm printre cioclii care se opintesc pe scări cu pachete de certificate de deces. Unii s-au prăbușit, zac pe trepte, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Cu câtă compasiune suntem priviți! Viorile se jelesc. Coborâm printre cioclii care se opintesc pe scări cu pachete de certificate de deces. Unii s-au prăbușit, zac pe trepte, cu jiletcile răvășite. Intrăm în labirintul subteran. Cu un scrâșnet teribil, ghilotina taie bilețele cu nume și simți că e însuși sufletul tău cel pe care tăișul nemilos îl desprinde de corp. Te apropii, citești - sunt numele celor dinaintea noastră, și-ale noastre, și-ale celor ce vor urma... O sală de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de niște benzi negre și lungi. Una dintre femei avea părul blond, iar cealaltă era brunetă. Ambele aveau cîte un picior ridicat. Prinse de aparat În timpul dansului, pluteau Înghețat În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spre trecut, am ocazia să nu mă îngrop în solitudine și anonimat, să sper că plusurile vor întrece minusurile și să înscriu „puncte” trainice pe tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu mine și cu cei ce nu mai sunt, în fața celor vii, angajat într-o lungă călătorie retrospectivă, fără a avea o destinație anume, care nu anticipează că ceva se va întâmpla
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
slavă, să parvină, Lovind, cu judecata ei puțină, În semenii din fauna vecină; Precară este soarta de găină Ce năzuiește vultur să devină! Nici nu concepe-a noastră eroină Că soarta ei, dictată de rutină, E să întindă gît sub ghilotină, Să se transforme-n supă anodină. Precară este soarta de găină!
RONDEL REFLEXIV by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84337_a_85662]
-
în Franța li se retează capul. — Și omul ce face, țipă? — Da’ de unde! Nu durează mai mult de-o clipă. Omul e pus cu gâtul pe butuc și cade un cuțit uite-așa de lat, care alunecă pe-o mașinărie, ghilotină îi spune, cade greu, cu putere... Capul sare atât de repede, încât nici n-apuci să clipești din ochi. Pregătirile sunt grele. Uite, când omului i se citește sentința, când îl îmbracă, îl leagă, îl duc la eșafod, atunci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însuflețindu-se iarăși întrucâtva (părea că se însuflețește repede și că este credul), într-adevăr m-am gândit, când mi-ați cerut un subiect pentru tablou, să vă dau subiectul: să desenați fața condamnatului cu un minut înaintea loviturii de ghilotină, când încă mai stă în picioare pe eșafod, înainte de a se întinde pe scândura aceea. — Cum fața? Numai fața? întrebă Adelaida. M-da, subiectul e ciudat, și ce tablou ar ieși? — Nu știu, dar de ce să nu iasă? insistă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fermier e alcătuită din parter și etaj. La parter are un mic antreu, un living room (cameră de zi, care e și sufragerie), un mic birou-bibliotecă, bucătărie și cămară. La etaj dormitoarele și baia. Ferestrele sunt mari, luminoase, denumite ferestre- ghilotine, căci sunt mișcate în sus și în jos. O particularitate pe care trebuie s-o arăt de la început o constituie lipsa satului european și mai ales a kilometricului sat românesc. Aceasta contribuie mult la supravegherea și intensificarea agriculturii și la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ne-au obișnuit prea mulți dintre moderatorii ce ne populează teleserile și telenopțile -, bine documentat, curios și scormonitor într-o măsură decentă, familiarizat cu temele adevărate ale agendei publice, cu întrebări bine țintite, ca un glonț, sau nemiloase ca o ghilotină, Robert Turcescu nu este un partener comod de discuție,dar tocmai această incomoditate a fost fermentul care a dat viață dialogurilor noastre. În plus, dacă îmi este îngăduit paradoxul, această incomoditate a fost reconfortantă. Într-o țară în care monologul
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta? insinuează judecătorul. Primarul tace. Micul breton încă mai plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată vreun cuvânt cu nimeni. La amiază, intra la RĂbillon, unde era primit de Bourrache. Avea încă masa lui, servea întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin ca în vremea când trimitea oameni la ghilotină. Diferența e că întârzia după ce-și bea cafeaua. Sala se golea, Destinat rămânea. Iar apoi îi făcea semn lui Bourrache să i se alăture. Atunci hangiul lua o sticlă de tărie, din cea mai bună, două păhărele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
această dată, evoluția este în perfectă fază cu istoria Ordinii economice: ea se manifestă întotdeauna acolo unde nici un trecut sedentar nu frânează mobilitatea de care are nevoie, acolo unde burghezia poate căpăta puterea fără a fi nevoie să trimită la ghilotină nobilimea. începând din 1880, o teribilă recesiune face ravagii în nordul Europei, din Islanda până în Polonia, și se adaugă declinului englez; ea provoacă cea mai mare deplasare de populații din Istorie de la începuturile sedentarismului: între 1880 și 1914, 15 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
poate închipui în postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta i se pare atât de lugubru, de parcă ar semăna cu scrâșnetul unei ghilotine. Sau cu răpăitul gloanțelor trase de un pluton de execuție. Fără ca Săndica să-și dea seama, Stelică a ajuns lângă ea. Dacă, cumva, îi trece prin cap s-o omoare? Dar nu, nici gând de așa ceva. El îi cuprinde mijlocul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
somnoroase, oarecum liniștitoare se risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort copleșit de mormanele de flori ale cântăreței. Mai apucase să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]