1,136 matches
-
un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre. Când am ieșit din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Sabina îmi descrisese Măgura ca pe o oază, un paradis psihiatric. Am început să urc serpentinele monotone, răsucite prin mijlocul pădurii de brad. După jumătate de oră, pe partea stângă, se ivi un gard gri, de beton, prevăzut cu sârmă ghimpată în partea superioară. Un depozit sau o pușcărie mi-am zis. După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trandafiri albi și17 trandafiri roșii. Am ajuns în satul ei și cineva, la întrebarea mea, unde îi pot găsi familia, mi-a răspuns că este la cimitir. Am găsit cimitirul. Era la marginea satului încojurat de un gard de sârmă ghimpată. Mormintele împrăștiate pe sub nuci, pruni și cruci de lemn, Unele erau înnegrite de patina timpului, puține erau din piatră. Pe la unele morminte se aflau femei care aprindeau lumânări și se rugau pentru cei trecuți în lumea veșnică. Din nuci și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
hârtia cu calcule, scrie pe margine câte ceva, cască, se ridică și se uită pe geam. Nu-i nimic de văzut, aceeași stradă, mărginită într-o parte de blocuri, și-n față, chiar în dreptul ferestrei lui, locul viran, împrejmuit cu sârmă ghimpată. O hardughie găurită de tinichea, un adăpost de când era aici capătul tramvaiului. Prin zidurile subțiri ale blocului se-aude un radio pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce mașinal de pe braț, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită de gardul de sîrmă ghimpată al unității, pe care s-au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia-o la vale. Trece un timp, probabil nu mult - sau poate că e mult. E mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu senzația că noi ne-am născut pe altă planetă. Noi credem că el s-a născut Într-un fund de lume neatins de civilizația secolului În care trăim, chiar și așa, strecurată printr-un gard de fier și sîrmă ghimpată. Natura umană e complexă, iar această societate nobilă scoate În evidență diferențele. Nu, În nici un caz nu sînt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sînt chiar eu, prins Într-o realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pepin cel Scund, ce i-a înfrânt pe mauri, protejându-i pe franci de invazia de care însă nu vor scăpa spaniolii. Ajung și la această celebră fântână, mergând un timp pe lângă frontiera marcată de un gard cu sârmă ghimpată. La fântână, mai toți pelerinii se opresc pentru o nouă provizie de apă, pentru ca apoi să intre în Spania printr-o întrerupere a gardului de sârmă ghimpată, fără ca aici să fie vreun control. Este ca și cum ai trece hatul din propria
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fântână, mergând un timp pe lângă frontiera marcată de un gard cu sârmă ghimpată. La fântână, mai toți pelerinii se opresc pentru o nouă provizie de apă, pentru ca apoi să intre în Spania printr-o întrerupere a gardului de sârmă ghimpată, fără ca aici să fie vreun control. Este ca și cum ai trece hatul din propria grădină în cea a vecinului. Si iată-mă în Spania, într-o manieră atât de simplă, ceea ce demonstrează că pentru circulația persoanelor în spațiul UE, frontierele au
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă ghimpată... tot timpul eram cu gândul la ce ar fi putut fi mai rău... să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stradă, iluzionistul plecând spre casă, după spectacol pentru a se întoarce a doua zi spre a crea din nou / desăvârșită minciună - pe / sine însuși, viața ca o transmitere a ștafetei de la o generație la alta, comunismul sovietic discreționar, amintirea sârmei ghimpate a Gulagului, în care a murit Mandelștam, a glontelui care a intrat în tâmpla lui Maiakovski, imaginea orașului Sankt Petersburg, a Nevei, a aurorei boreale, care-i generează un imens dor de casă, orașul, ca pepinieră de ființe, dar, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
continuare mecanismul aparatului poliției politice pentru a scoate în evidență diabolismul său, în care odată căzut, viața „dușmanului de clasă”, vinovat sau nevinovat, devenea un calvar iar omul un lepros, un mușuroi, în jurul căruia se planta un gard de sârmă ghimpată, izolantă, rea conducătoare de încredere. Încarcerat în acest spațiu dezumanizant, individul ostracizat nu mai avea nici o scăpare. El devenea din om - „obiectivul” - terenul de activitate al unui întreg aparat, care-și câștiga pâinea albă pe seama acestui „poligon” uman de experimentare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se îndesească. Atunci ne-am văzut nevoiți să renunțăm. Orbecăind, nimeream în mărăcini tot timpul. Încotro ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
invadat amintirile. Dintr-odată, atunci, am început să înșir vorbele ca un om care are febră... "Eu știu acum bine ce este o grotă. E o închisoare fără ziduri, unde nu e nevoie de gardieni, nu e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai conștiincios. Ea nu poate fi nici coruptă, nici escaladată. Ea nu doarme și nu poate fi tăiată cu cleștele. Și cine vede tăcerea? Cel izolat într-o grotă va muri nevăzut de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fie imortalizate în bronzul unor statui, au fost exterminate în închisori și lagăre de concentrare. Nu mi-a plăcut izolarea noastră față de lumea din afară și faptul că întreaga țară se afla ca într-o vastă închisoare, înconjurată de sârmă ghimpată. Am jinduit după libertatea de exprimare și am dezaprobat faptul că fiecare cetățean responsabil avea „un căluș în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Partidului Liberal și de mai multe ori prim-ministru al României, și ginerele fruntașului conservator Petre Carp. În sectorul Diviziei a 8-a, la poalele dealului Voloșcani, Sturdza și aghiotantul său trec, peste linia tranșeelor și a rețelelor de sârmă ghimpată, la inamic. Ordonanța, un tânăr țăran român, refuză să-i urmeze. Colonelul Sturdza își împușcă ordonanța. Două zile mai târziu, prin mai multe puncte ale frontului, ofițeri și soldați români căzuți prizonieri la nemți au fost trimiși din liniile germane
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni, e un drum mort, părăsit. Nu mai există nici gardul pe care am stat în cumpănă. E o plasă de sârmă ghimpată acolo, cu mărăcini. Au dispărut și nucii sub care, pe o măsuță cu picioarele înfipte în pământ, am scris, în două veri, o parte din "Reabilitarea Evului Mediu". Dar progresul, cu părțile lui bune și părțile lui proaste, este o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la acum zece luni. — Niciodată nu mai vine înapoi, nu-i așa? spuse Mark. Chestiile nu mai sunt niciodată ce-au fost. Probabil că n-au fost ce-au fost nici pe vremea când erau. Râse - vată învelită în sârmă ghimpată. — Nu contează. Tu ai fost odată Copilul Naturii și mie-mi ajunge chestia asta. Bărbatul Naturii, mă bucur să te cunosc. Îl cuprinse pe Daniel cu brațele, de parcă ar fi legat căpăstrul unui cal de un stâlp. Îmbrățișarea încetă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la deducții ce nu au fost decât iluzii!... 2013 Vremuri impure Omul are dreptul să spere la o scăpare din cușcă la tot pasu-ntâlnești hahalere care te provoacă și mușcă. Orice-am face, orice-am spune, ne-nvârtim între sârme ghimpate, așteptăm să s-ntâmple-o minune, dormim pe furiș, mâncăm pe-apucate. Stăm ceasuri la cozi, pentru-o sticlă cu lapte de cu noapte, ne mai rânduim, suntem muți, s-aud doar șoapte, facem efort să mai fim. De obicei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe H. să cheme ambulanța, doar că tocmai în momentul ăla întreg gâtlejul, cu tot cu corzile vocale, a luat-o la vale prin cervix. Mi-am adunat de pe podea corzile vocale dintr-o baltă de sânge - erau două, ca niște sârme ghimpate - și am încercat să le răsucesc în formă de cuvinte, de litere. Voiam să scriu HELP !, doar că după un secol de răsucit și dezrăsucit mi-a ieșit cu totul alt cuvânt. Toma. Am ajuns. Ușile automate de la intrarea principală
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate demolată. De-a curmezișul deschizăturii a fost întinsă neglijent sîrmă ghimpată. Mă las pe o parte, în mîini. Degetele mele sînt julite și zgîriate și încep să sîngereze. Din cauza frigului, am simțit durerea numai după ce am văzut. Am smuls un panou din poarta temporară, care a plesnit sonor în mijlocul liniștii. Nici măcar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era beznă, dar recunoscu de îndată căldura care nici nu se topise în pământ, mirosul de iască al nopții și apropierea deșertului. Mai avea un drum de făcut și să taie orașul până la marginea ergului, sub coline. Ocoluri de sârmă ghimpată împrejmuiau așezarea și gărzile o vegheau, dar era o veghe deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai vorbesc... Se oprește și se Îndreaptă spre următoarea sală. Wakefield o urmează la o distanță discretă. Expoziția continuă cu omniprezentele materii ale vieții sub comunism, În speță fierul (sau oțelul), cimentul și țigaretele. Este și o Încurcăleală de sîrmă ghimpată În mijlocul podelei. Wakefield pășește cu grijă În jurul ei. Un panou, acoperit cu un text constructivist de culoare neagră este proțăpit alături, spunînd cam așa: Cortina de Fier era făcută din sîrmă ghimpată, sîrma ghimpată a frontierelor, a lagărelor, a fabricilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]