516 matches
-
noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii descoperite, măsele în stare să spargă ciolanele. Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea să-l vadă. Apoi, dintr-o dată, băiatul a zâmbit și s-a întors către Charlie. Ți-am zis, a exclamat el. Și-a sărit în apă. După o fracțiune de secundă, Charlie s-a aruncat și el ca o ghiulea, pentru ca apoi să revină la suprafață cu ochii larg deschiși. Pun pariu că poa’ să te-nvețe să respiri sub apă, a spus Charlie. Crezi ? Să ai un om-pește pe post de tată, a continuat Charlie însoțindu-și cuvintele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
recrutat multă vreme. Grigore Pintea Însă a căzut și el rănit la Rivulus Dominarum, curînd după reaprinderea rebeliunii curuților sub principele Rákóczi căruia Îi sărise În ajutor, voind să smulgă cetatea Băii Mari din mîinile austriecilor. L-a lovit o ghiulea „năpustită“ din Turnul Măcelarilor și l-a ucis În ziua de 14 august 1703. Începînd din aceeași vară, Rákóczi s-a bătut preț de opt ani cu soldații Împăratului Leopold, a supraviețuit unor capcane ingenioase, mai multor atentate și trădări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
târziu, după ce câteva numere din unu apăruseră, urmate de oarecare scandal. Într-adevăr, apariția fiecărui nou număr suscita valuri de invective, glume și pseudoglume și rareori câte un cuvânt înțelegător. Ostilitatea era explicabilă. În primul rând inerția, opunera la înnoire, ghiuleaua care trage înapoi, într-un cuvânt conservatorismul, marele dușman al mersului înainte. Dar și conținutul era provocator. Iată ce comunica Ion Călugăru într-un mesaj adresat concetățenilor săi dorohoieni și dat în reședința sa de vară, la 30 mai 1928
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
revenirea Apărătorilor, cu cei trei sute de luptători de rezervă, ținând Într-un singur loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștiri moldovene. Avangada se afunda În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea din partea stângă a casei Litovoi. Mergeau Încet, părând indiferenți și osteniți. Intrară printre ienicerii care Înconjurau curtea și care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pânza de la intrare, fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro l-a ucis pe Hassan Pașa, comandantul dispozitivului, cu o aruncare a buzduganului. Apoi, atacat de peste zece ieniceri, a ridicat singur o căruță cu ghiulele pe care a prăvălit-o asupra dușmanilor. Nu bănuiam că pictorul nostru are o asemenea forță În brațe. Apoi l-am văzut, la nici zece pași, pe fratele său, Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77 de ani, Hugo Zacchini, supranumit Omul-Ghiulea. El a fost primul om tras, în chip de ghiulea, dintr-un tun. 11. Am umblat mult, ostenisem. Pe Agrippa nu l-am întâlnit. Aș fi vrut să fiu cu Zenobia, să dau vina pe ea, să spun că numai din cauza ei... Spre seară am intrat într-o anticărie, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui și lingîndu-i gîtul. — Ce s-a Întîmplat? gemu ea. De ce te oprești? Ochii lui Adrián Neri ardeau de furie. — Nu-i nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iar Tomoe urma să se întâlnească cu Ōkuma în clădirea Nikkatsu. Ea ridică ușor mâna, în gest de despărțire, și-i strigă ironic: — Nu te lăsa furat de imaginația ta romantică, Takamori. Cuvintele ei i-au lovit auzul ca o ghiulea. Ce înțelegi tu prin „imaginație romantică“? — Sunt sigură că nu-i nevoie să-ți explic, îi șopti ea la ureche. Știu eu că nimic nu te-ar încânta mai mult acum decât să faci pe eroul și să pleci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul! Știai! rostește cu atâta duritate știai, repetându-l obsedant, încât am impresia cè în fiecare sunet, rostit rar, ea toarnè o tonè de plumb topit, cuvintele cèzând ca niște ghiulele în sufletul meu încât mè ghemuiesc lèuntric de durere, Știai cè vei muri! Știai! Vom muri! cântând, Eu te iubesc așa de mult, sè știi! I love you șo! Nici o femeie nu te iubește așa de mult ca mine! Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Dorado? Nu! Am salata mea, adică! Am salata mea de boeuf, sunt gospodină o gătesc cu drag și cu mult umor; în loc de maioneză, îi pun margarină, c-o dau unuia bolnav și plin de amor. În loc de mazăre, aș experimenta ghidușe ghiulele de tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat, sicriul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]