KorAP: Find »[drukola/base=gilbert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...72 >

1,784 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în avion. Ca să fim siguri că ai s-o faci fără vorbă și fără ca să tragi de timp, te anunț că vreo șase arme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu un bogat om de afaceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că președintele Michael Hardie a fost asasinat în această seară de către un bărbat cunoscut sub numele de Gilbert Gosseyn, un agent al Mașinii jocurilor. Abia poate fi intuită amploarea conspirației împotriva cetățenilor pămîntului. Gosseyn, a cărui fugă a fost ajutată de pretinși detectivi venusieni, începând din această seară devine obiectul celei mai mari vânători de oameni din istoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
într-o acțiune care, dacă se gândea bine, mirosea a melodramă de la o poștă, văzuse acest pericol depărtându-se de el. Reîntoarcerea la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va fi împiedicat să vadă Mașina. Dar nimeni nu-l opri. Largile bulevarde care duceau la Mașină erau aproape pustii, fapt absolut normal în cea de a douăzeci și noua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
nu cred că-ți dezvălui un mare secret spunându-ți că-l vom ucide și, din acel moment, nu văd care ar fi motivele care ne-ar împiedica să te ucidem și pe tine. În afară de asta, numărul total al corpurilor Gilbert Gosseyn trebuie să aibă și el o limită. Se îndepărtă și ieși pe poartă, fără să mai arunce măcar o privire înapoi. O mașină îl aștepta în josul scărilor. Gosseyn îl văzu urcându-se în ea. Peste câteva momente, lui Prescott

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Bineînțeles că eu eram aici și la timp ca să-ți împiedic gestul fatal, însă el a făcut ceva, ce eu însămi n-aș fi putut face. Mulțumită lui, nimeni nu știe că te afli în acest hotel. Și, mai ales Gilbert Gosseyn... (ea se aplecă spre el, ochii ei erau de un albastru intens și dulce:) nu te grăbi. Recunosc că s-au purtat cu tine destul de dur. Dar asta numai pentru că erai cu totul expus. Thorson a fost surprins, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
radio în pag. 3) Guvernul a declarat... este cu totul absurd... atât de curând după asasinarea președintelui Hardie, în mod evident în cârdășie cu Mașina... În consecință a fost distrusă. Timp de o oră... emisiunea Mașinii... mesaj de neînțeles la adresa lui Gilbert Gosseyn, a cărui fotografie o publicăm de altfel... Această pagină... anterior absolvit de orice bănuială... Trebuie găsit pentru un interogatoriu suplimentar... Să fie arestat la prima vedere." În timp ce citea, Gosseyn își amintea, secundă cu secundă, tot ce-i spusese Mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
cu un nod în gât, privea reproducerea fotografică. Era o fotografie făcută din față și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
nu există nici un mijloc de întrerupere a contactului. Funcționa. Și nu pă-rea să aibă de gând să se oprească. Mașina jocurilor fusese dotată, fără îndoială, cu aparate de sondare energetică capabile să scurtcircuiteze cablajele chiar și prin metal, dar el, Gilbert Gosseyn, neavând sculele potrivite, era pur și simplu blocat; având în vedere că-i promisese lui Dan Lytlle să nu facă nimic fără el, se hotărî să se culce. Poate, până se va trezi va veni și Patricia Hardie acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații nu puteau fi niciodată identice. Iar el era Gilbert Gosseyn, posesorul singurului creier suplimentar din întreg universul. Datoria lui era să rămână în viață și să-și antreneze creierul special. Și tocmai asta îl neliniștea. Teoretic, un captiv n-are nici o șansă să-și îndeplinească nici cel mai neînsemnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-am hotărât să nu îndeplinesc acest ordin. Gosseyn presimțea această concluzie. Chiar de la primele cuvinte, uriașul se arătase fascinat de misterul lui Gilbert Gosseyn. Propria sa situație, însărcinările ce-i reveneau, fuseseră prezentate numai în treacăt, în chip de clarificări și explicații. Iar ce era într-adevăr aiuritor și în același timp incredibil, Thorson ― fără să-și dea seama ― dezvăluise în sfârșit motivul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
s-o ucidă pe Patricia și deci prezența ei aici era rezultatul unui compromis sugerat de Crang, pentru a-i salva viața fetei, fără ca el să se demaște. Aproape că-și imagina scena: Crang explicându-i lui Thorson că el, Gilbert Gosseyn, se crezuse, o vreme căsătorit cu Patricia Hardie; că este posibilă remanența unui reziduu emoțional în subconștientul său. Că asta ar constitui o motivație în plus pentru a-l obliga pe el să respecte convenția. Probabil că așa pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar că dacă Gosseyn-II va fi ucis, "șahistul" va accepta eșecul acestei variante de proiect și se va orienta spre alte căi de rezolvare a situației. Să-l ia naiba! În după-amiaza testului cu bucata de lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755

ploșnițelor."19 Prin intermediul unei scrisori, Ladima îi mărturisește Emiliei că, dezgustat de viață și de eșecurile care par că nu se mai sfârșesc, meditează îndelung pe marginea unui vers din poezia lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A. Gide și H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
am introduce noțiunile de anima și persona. Acestea vor fi speculate la momentul oportun, când vom discuta statutul personajelor din Patul lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și poetice ale genialității lui Rembrandt: "În geniul lui Rembrandt există o "remitologizare" spontană care e semnul efuziunii mistice sau cel puțin poetice: obiectele și făpturile cele mai cotidiene se încarcă de sens."49 Cine ne împiedică

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
al "lumii celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu, dar reluând o vorbă a lui Souriau care ne duce într-

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note zilnice, autorul român și opera sa tind să-i dea dreptate. Gilbert Durand, în schimb, opera un raport de echivalență între suicid și predilecția pentru nuditate. Predilecția aceasta o invocă și Nicolae Manolescu, în momentul în care constată că o serie de personaje masculine dau dovadă de "o senzualitate nerușinată" deoarece crede

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei <<faceri>>: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie"(s. a.).142 Într-o primă fază a cercetărilor sale, nici Gilbert Durand nu se îndepărtează de viziunea lui Mircea Eliade, ambii insistând asupra ideii că mitul, indiferent de context, tinde să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
context, tinde să se realizeze ca o poveste. La antropologul francez, însă, povestea inerentă mitului se caracterizează prin prisma unui sistem dinamic specific, sistem cuprinzând, în ordine, schema, simbolul și arhetipul.143 Ceva mai târziu, uzitând de o comparație implicită, Gilbert Durand conchide că mitul joacă rolul unui regizor, care împarte rolurile în durata culturilor, dar și în viața individuală a oamenilor. Nici istoria, nici destinul uman nu modelează mitul, ci invers mitul este chiar modelul lor. În structura lui abisală

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici (miteme), în care se investește în mod obligatoriu o credință (contrar fabulei sau basmului) numită

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime culturii. Jung subliniază continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
care se complac, se traspune în imaginarul cosmic al poeziilor. Înainte de a surprinde liric haosul ce premerge Genezei sau dezordinea escatologică, ei se așază, firesc, într-un univers domestic heteroclit. Comentând opera lui Xavier du Maistre, din perspectiva constelațiilor mitice, Gilbert Durand lansează ideea existenței unui voiaj sedentar aici. Acesta poate avea ca punct de plecare camera, urmată de exod și voiaj, după care ciclul se închide prin revenirea la punctul de sosire. Sau, dimpotrivă, voiajul se realizează în interiorul camerei, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Editura Univers, București 1991, p. 88 14 Idem, p. 89 15 Serge Doubrovsky, op. cit., p. 147 16 Idem, p. 243 17 Mircea Zaciu, Prefață la Note zilnice, ediția citată, p. 13 18 Idem, p. 36 19 Idem, p. 39 20 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, Editura Nemira, București, 1998, p. 265 21 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 119 22 Apud, op. cit. p. 410 23 Maria Vodă Căpușan, Camil Petrescu Realia, Editura

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
1964, p. 32 46 Pentru o demonstrație detailată, vezi Marian Popa, op. cit., pp. 172-186 47 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 191 48 Cf. Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 168 49 Gilbert Durand, op.cit., p. 144 50 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, pp. 239-240 51 v. capitolul nostru, O analiză stilistică și narativă 52 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 327 53 Cf. Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]