619 matches
-
Încredințez pentru noaptea asta. Morineau se strîmbă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Fersen se Întinse, ridicîndu-se de pe scaun, și Își luă haina. Mai luă și cele două cărți ale lui Ryan, descifrînd titlurile: Monumentul Răstignirii de la Carridwen și Pietrele care glăsuiesc. Măcar astea nu-i vor abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra la DCR, era primul menhir din care vedea picurînd sînge. Trebuia să recunoască, desigur, că efectul era spectaculos. - Dumneata ai scris cartea despre pietrele care glăsuiesc? Întrebă el după ce-i aruncase o privire scriitorului și judecase În sinea lui că un tip atît de bine Înțolit nu putea fi de prin partea locului. Ryan dădu din cap și Își rosti numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tată? Bătrînul dădu ochii roată prin cameră și se uită În cele din urmă și la el, cu o căutătură bănuitoare. - Nu dormi? - Ryan e de vină... mă rog, Erwan, răspunse el cu voce suavă, arătînd spre roman. Pietrele care glăsuiesc. - Dacă l-ai Început, nu-l mai lași din mînă. Ți-l dau de Îndată ce-l termin. Arthus se crispă și ieși fără să răspundă. Fiul lui Întoarse atunci cartea și Îi zîmbi larg lui Ryan, a cărui fotografie se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu putere, pentru că În gând, cuvântul dar nu există. El apare doar când glăsuiești, ca să nu ridici vocea și să-i sperii pe ceilalți. Krog, Însă, trebuia să ridice vocea În acea zi. Krog trebuia să-i sperie pe oameni. Krog era trimisul și fratele lui Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de el și i-am glăsuit În șoaptă, să nu ne audă oamenii de rând. Fie că Învingem, fie că suntem Înfrânți, tot noi vom fi victorioși. - Asta e bine, zise Barra, deși nu-mi dau seama cum de vor face cuvintele așa ceva. Mă rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își simțea bătăile inimii... Vocile clopotelor parcă îl îmbiau: ”vinoo... vinoo!” Fiori fierbinți îi străbătură tot trupul... Era miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui Dumnezeu. Până la miezul nopții nu mai era mult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe justificare și concluzie!... Deodată, bătrânul tresări smuls din fiorii reci ai gândurilor. gândurile risipindu-i-se. De la bisericile din aproapiere, se înălța glasul clopotelor, apoi, de la mitropolie clopotul cel mare. De jur împrejur, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci. Iorgu își simțea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat. Vocile parcă îl îmbiau: ”vino. vi-no cu noi... vino..!”, stingându-se în depărtări. Nu bătuse, încă, ceasul de crucea nopții, că dangătul clopotelor, cu cântec de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
credincioși!.. își încheie Părintele Paroh, predica, învăluindu-i pe toți cu un zâmbet cald și bun. -Adevărat a înviat!.. murmura toată mulțimea de credincioși. Adevărat a înviat!, părea să repete dangătul clopotelor, care se înălța... întâlnindu-se pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Glasul lor de bronz cânta cântec de biruință. Pe strada largă, se auzea murmur molcom de oameni, împrăștiindu-se spre casă... Șirurile de lumânări pâlpâiau în întuneric ca niște licurici. Drumul cel mare și larg, din fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și se trăgea din comuna vasluiană Codăiești, localitatea natală și a vestitei evreice Ana Pauker, una dintre cele mai crunte, mai urâte și mai vindicative ființe bolșevice de la noi, cea care, Împreună cu Dej, băgase spaima nu numai În burgheji (cum glăsuia un teribil slogan ce făcuse epocă În primul deceniu comunist), dar și În toată românimea necomunizată. Așa și obișnuia să se prezinte profesorul Corcoțoi: „... din Codăești, satul celebrei Ana Pauker”. Din prea puținele date pe care le mai am În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
n-ar fi fost suficientă amărăciunea produsă de vestea că nu mai calci pe la mine, Îmi procuri și mâhnirea de a-ți auzi povața vulgară, păcătoasă și impudică privind căutarea și găsirea unei femei cu care să conviețuiesc căci altminteri glăsuiește insinuarea-ți prea străvezierisc sămi pierd mințile. Numai că eu socotesc femeia, a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dat drumul la apă caldă la oameni, Dorule! Nu i-am mai ascultat... Mi-am vârât picioarele în instrucțiunile lor. Și de două zile, nu numai jumatea aia reglementată, pe care-o poruncesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glăsui îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lucrurile nu sînt chiar atît de simple, nu toate femeile sînt plămădite doar din instincte iar mustața-periuță a lui Hitler nu ar fi fost deloc suficientă pentru a le atrage. Ar trebui să fim celibatari ca să putem cuceri femeile, așa glăsuia la începuturi unul dintre naziști, la vremea cînd erau încă în căutarea unui cît mai bun număr publicitar"167. Dorea, desigur, să spună că femeile vedeau în el amantul, soțul, bărbatul care le lipsea în acele clipe de început de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sunt tari în intrigă.Unde e jurnalul, domnule Hagienuș? Orientalistul se prefăcu complet zăpăcit și declară că l-a pierdut, însă implacabila madam Pomponescu îl găsi, dîndu-i-l să-l citească tare. " Cu toată dezmințirea dată de rectoratul Școalei de Arhitectură - glăsuia articolul - noi persistăm a crede că s-a petrecut la acea instituție o manifestație împotriva arhitectului Ioanide, legitimată de purtarea profesională și politică a susnumitului domn. Autor al unei biserici futuriste, care rupe brutal cu tradiția ortodoxiei noastre, domnul Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deșert a da ajutor armatei de la Trebinje și Bilek, deoarece muntenegrinii, prevăzând aceasta, au întrerupt comunicațiunea lui Muchtar, amenințând Trebinje, după care acesta a fost silit a da înapoi. Din Constantinopole să depeșază cu data 1 august (oficial) că, după cum glăsuiește o telegramă. de la Niș, Ejub Pașa, înaintînd spre Gurgusovac (Cnjazevac) s-a întîlnit cu un corp de armată sârbesc. După o luptă de 7 ceasuri, turcii au bătut pe sârbi, luând pozițiile lor strategice. Tot prin acea telegramă se spune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
friptură, Cât mai multă udătură, Iar ca să vă convingeți, Poftiți de vedeți Și-acu la urmă Vă zic „poftă bună!” La început, li se dă mirilor să mănânce un ou fiert împărțit în două. Când li se dau darurile, vornicul glăsuiește (pentru naș): "Deci te rog, cu rugă, Să-ți bagi mâna-n pungă Să- mi dai câțiva lei în dar, Să-ți dau și eu un pahar Cu vin de la Oncești. De pungă să te gătești Cu vin de la Baban
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
trupului este purificatoare (căci așa cum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatul omului), și mai ales că nu este singur pe acest drum al suferinței, căci Hristos suferă cu fiecare, până la sfârșitul veacurilor, potrivit suferinței fiecărui om, precum glăsuiesc gurile sfinte ale Părinților Bisericii. Așa cum Fiul lui Dumnezeu se arăta grabnic ascultător al rugăciunilor sfinților mucenici și-i întărea în chinurile lor, îi încuraja, suferea în martirii Lui și devenea tăria lor, așa va face tuturor celor bolnavi care
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lungă ro bie, ea devenea benefică pentru România. Ca un răspuns la acest glas al Ardealului, Bucovina venea cu un fapt împlinit - rezoluția votată de marele congres al Bucovinei, întrunit la 15 noiembrie 1918, sub președinția românului Iancu Flondor care glăsuia: « Congresul general al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918, în sala sinodală din Cernăuți, considerând că de la fundarea Principatelor Române, Bucovina care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut parte pururea din Moldova, care în jurul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
capsulă a timpului? În loc de pește oceanic Vă mai amintiți că pe timpul lui Ceaușescu, dacă mergeai cu trenul spre București, înainte de a ajunge în Gara de Nord, trenul trecea pe lângă Stadionul Giulești, care pe latura dinspre calea ferată avea o reclamă enormă ce glăsuia așa: „Nici o zi fără pește oceanic!". Devenise atât de desuetă, încât unul dintre mahării ridicați după revoluție, un șmecheraș cu numele de Băsescu, de abia a așteptat să ajungă ministru al transporturilor și a rezolvat chestia pe îndelete, așa gospodărește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Bătrân, cu Ponta și Antonescu. Dar chestiile cu Mircea cel Bătrân, Vlad, Rovine, nu rămâne pentru Băsescu, decât ca o simplă lectură, o simplă fantezie politică, fiindcă dumnealui dorește cu ardoare să fie doar ca Ștefan cel Mare, ca să poată glăsui în fața mulțimilor, ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Țineți minte! România nu este a voastră, nu este a urmașilor voștri, România este a mea și a urmașilor mei, și a urmașilor, urmașilor mei, până în veacul veacurilor". Și în încheiere să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dator s-o iubească. Dar tot îndrăzneața femeie e cea care-l consolează, luându-i capul în mâini, într-o scenă de o crasă vulgaritate. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple; de acum n-o să te mai doară...", glăsuiește fosta fecioară, la finele partidei de sex, mărturisindu-i că se îndrăgostise de el mai de mult, chiar de când venise la minister, ca dactilografă. Deși va fi debutat, poate, ca un coup de foudre, cum recunoaște chiar ea ("te-am
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nație dintre toate. În loc de pește oceanic Vă mai amintiți că pe timpul lui Ceaușescu, dacă mergeai cu trenul spre București, înainte de a ajunge în Gara de Nord, trenul trecea pe lângă Stadionul Giulești, care pe latura dinspre calea ferată avea o reclamă enormă ce glăsuia așa: „Nici o zi fără pește oceanic!”. Devenise atât de desuetă, încât unul dintre mahării ridicați după revoluție, un șmecheraș cu numele de Băsănău, de abia a așteptat să ajungă ministru al transporturilor și a rezolvat chestia pe îndelete, așa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Bătrân, cu Ponta și Antonescu. Dar chestiile cu Mircea cel Bătrân, Vlad, Rovine, nu rămâne pentru Băsănău, decât ca o simplă lectură, o simplă fantezie politică, fiindcă dumnealui dorește cu ardoare să fie doar ca Ștefan cel Mare, să poată glăsui în fața mulțimilor, ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Țineți minte! România nu este a voastră, nu este a urmașilor voștri, România este a mea și a urmașilor mei, și a urmașilor, urmașilor mei, până în veacul veacurilor”. Și în încheiere să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
munca cinstită. Și presa scrie despre ei la modul laudativ. Ia să vedem ce se zice despre această națiune care orice i-ai face răsare la loc mai ceva ca pasărea Phoenix. Deci tăcere, vorbește coana mare, presa românească care glăsuiește așa: „Țiganul a fost primul întreprinzător particular, insul care l-a sfidat o dictatură pe Ceaușescu, crescând și murind cu Kent-ul și valuta de gât și cu sămânța de floarea soarelui în poală? Țiganul, el ni le vindea. Muream
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Într-o scrisoare adresată papei Hormisdas despre alegerea ca patriarh a lui Epifanie, Paternus îndemna pe cei doi conducători de Biserică (al Romei noi și al Romei vechi) să se înțeleagă prin legătura păcii, smerenie și blândețe. „Socotim de obște - glăsuiește scrisoarea în cauză - ca prin voi (episcopul Romei vechi) și fratele și împreună-slujitorul vostru (episcopul Romei noi), stăpânul și patriarhul nostru, să fie asigurată pacea tuturor Bisericilor. Ajutorul spiritual dat de un frate altui frate este ca un zid inexpugnabil
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]