24,310 matches
-
română, limba în care gândesc, este considerată “subversiva”, despre bisericile românești care au fost distruse în anii comunismului și despre cât de greu se revine astăzi la ele. Am scris despre bătrânii din Oziornoe care trăiau așteptând să audă un glas “de acasa” și despre copiii din Erdec-Burnu, adunați pe furiș (de teama autorităților) într-o seară ca să ne demonstreze că și ei știu să danseze Călușarul. Am scris despre statuia decapitată a lui Eminescu, de la Odessa și despre Cetatea Albă
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
generație de cântăreți de mantre. Se spune că există o frecvență anume pentru fiecare element din Univers, una anume pentru tristețe și alta pentru fericire, una pentru veselie și alta pentru regrete. În dialog cu fiecare dintre acestea, mantra este glasul sacru, un sunet, o silabă sau o serie de cuvinte investite cu putere psihologică și spirituală. În această lume totul vibrează, până la nivel subatomic, iar mantrele pot interfera cu aceste vibrații, pentru a influența conștiința. Seda Bağcan cântă, având credință
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
Moldova. Așadar, amintim aici doar de regretații Valentin Mândâcanu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi. Înaintea Legii privind trecerea scrisului nostru la alfabetul latin, la Riga Leons Briedis și Maria Macovei tipăresc în grafie latină, în martie 1989, primul număr al ziarului Glasul, iar începînd cu 15 iunie 1989 a aceluiași an Nicolae Dabija, redactor-șef al săptămînalului Literatura și Arta, și colegii săi au grijă ca această revistă să apară doar în haina veritabilă a scrisului nostru. Un rol aparte l-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
Ocolișan, a fost solist și membru împătimit al corului respectiv. Totuși, când v-ați întâlnit cu muzica? A fost vreun moment în copilăria dvs. în care ați simțit că sunteți hărăzită carierei muzicale? - Să spun sincer, încă de mică, ascultând glasul duios al mamei, Nușca, care ne-a alintat pe Anișoara și pe mine cu cele mai frumoase cântece, începând cu cele de leagăn, mai târziu, cu cântece pentru copii, apoi cântece populare românești. Ea m-a învățat și apostolul, pe
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acestă ascultati-L”. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36). Schimbarea la Fața ne
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
ceea ce a făcut Gheorghe Buzatu pentru cultura noastră, pentru națiune. Da. Un mare român cu statură de istoric național Dinu Săraru A plecat în lumea drepților un bărbat harnic care o viață întreagă s-a bătut cu scrisul și cu glasul său să facă dreptate istoriei noastre naționale. A fost și rămâne un mare istoric care, pentru verticalitatea lui, pentru vocația lui în numele sincerității și a adevărului istoric, pentru răbdătoarea lui cercetare îl pun alături de acad. Florin Constantiniu. Va fi greu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
în mediul academic: "Toți profesorii intră în sală salutând cu brațul ridicat. Când Spranger a citat cuvântul lui Hegel că vremurile lipsite de război sunt vremuri de marasm, toată sala enormă a pornit-o pe un frecat entuziast al podelelor (glasul de aici, al poporului). Rectorul a spus în cuvântarea de înmatriculare... că ŤCine nu e naționalist (dintre germani) își are locul în închisoare; fiecare trebuie să răzbată la socialismul hitleristť." Este momentul în care sunt puși la punct ereticii și
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
l-a-nnodat la glezne mesagerul o dată pe an, îți bat în fereastră la masa de sub icoană, îți fac apoi scrisori și le las împrăștiate de vânt doar una găsită, la drumul mare, de un copil a fost citită pe litere, cu glasul lui "unde stai tu", mă-ntrebă el peste un timp iar eu i-am desfășurat cu mâinile în gol un pR2 peste case; "cum, se îndreptă el, tu stai chiar lângă Dumnezeu!" și dispăru cu acea hârtie ștearsă de timp
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
iar mă gîndesc la fiica mea, Andreea, și-mi vine să plîng; ea nu va pricepe nimic decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta condiția mea, chiar asta? Scrisoare dezlînată, scrisă la unu noaptea, fără bucuria scrisului, ci doar pentru a căuta un antidot. Nu văd, deși judec limpede, nici o scăpare. Am patruzeci
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
din ochi cufundați în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu palma sa fața Ioana IERONIM Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei? cum ai putea găsi atâtea cuvinte câte suflete are vântul câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la violent la
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
dealului, din mlaca Sarului până-n crucea clopotniței, printre buchetele uriașe ale vișinilor și cireșilor înfloriți și, printre pâlpâirile luminii pe acoperișurile pitite. Povârnișuri molcome și cascade de flori galbene, păpădii - "Pășunea mea tu să fii, cu păpădii..." - Bună-dimineața, spun vesele glasurile copiilor în drum spre școala greoaie, pătrată, butucănoasă, proptită cu contraforturile-i de cetățuie în mijlocul unui ocol de bătătură. Miroase a floare și a zăcători", spune cineva, trecând, și sufletului, dornic de tine, i s-a părut că aude cântecul
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
copiilor în drum spre școala greoaie, pătrată, butucănoasă, proptită cu contraforturile-i de cetățuie în mijlocul unui ocol de bătătură. Miroase a floare și a zăcători", spune cineva, trecând, și sufletului, dornic de tine, i s-a părut că aude cântecul glasului tău de bucurie și că o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
asistența. "Dumnezeirea armoniei" o sudează, pentru o clipă, dar o clipă cu ecouri adânci și îndelungi: Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zig-zagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăznet... Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-l slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. (...) Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
clătinam se auzea cum cobîlțîie!... caligrafiam rugăciunea matinală și începeam să beau cafea cu nemiluita deși mi se interzisese cu desăvîrșire de cînd avusesem criza aceea comițială inaugurală... îmi plăcea teribil chestia asta cu "inaugurală"... Și încercam să citesc cu glas tare, foarte atent la construcția frazelor, învățînd mereu, mereu cum e treaba cu "proza". În fond, îmi spuneam, depinde de viteză. Poeziile au altă viteza! Sînt mai rapide... Numai că tînjeam după un nou volum, scotoceam în grămada inepuizabilă, mai
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul tău de sihastru. O zi de toamnă E o zi frumoasă de toamnă, acum, perfect inutilă. Neașteptate de tine, cuvintele mi se grupează în silă Glasul tău iluzoriu, mi se cerne-n urechi ca nisipul. La fel de iluzoriu, memoria îți dizolvă-n acidul ei, chipul. Așadar, ți-a reușit dispariția, atât de îndelung exersată, încât eu, proasta de mine, credeam că n-o să se întâmple niciodată. Și
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
răsplata: O cântăreț nebune, ce zeilor dai slavă să pleci cu-a ta durere în lume pe o navă de-i trece lângă țărmuri popoarele să iasă în straiu de sărbătoare în calea-ți luminoasă s-asculte cu uimire la glasul tău cel mare să-ncarce a ta navă cu flori mirositoare și țărmi cuprinși de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruțător de tînăr, urcînd ascuțit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de cîntec din copilărie" o aud: băi, să nu mori" că te omor! Pe bune!!!
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
nu s-a oprit nici după o săptămînă, nici după o lună, nici după un an. Azi, ca și ieri și ca în fiecare dimineață, la ora nouă, un domn cu carte și ochelari apare în fața noastră și, cu un glas ușor răgușit (de atîta lectură) ne spune prietenos, fără lingușeală: Bine v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
PRIMĂVARA ÎN GRĂDINĂ Când primăvara sosește Grădina mamei înflorește Cu multe flori viu colorate. Ți-e drag să le privești pe toate. Mai vin și păsărelele Care-mi încântă zilele Cu glasul lor fermecător. E ceva încântător! Anton Mihaela
Primăvară în grădină. In: Alabala by Anton Mihaela () [Corola-journal/Imaginative/573_a_706]
-
fost cazat într-un hotel fără protocol și fără comunicate de presă. (...) în sfârșit, a patra zi sunt anunțat să mă pregătesc, tovarășul Stalin mă așteaptă. M-a primit singur în biroul lui de la Kremlin și m-a întrebat cu glas afectuos de frate mai mare: Ce e, mă Gheorghe?" Gheorghe îi povestește, ca un țăran necăjit, necazurile, lăsându-l la urmă pe cel cu tovarășa Ana. Aci, spune iscusitul Gheorghe, e vorba de o deviație. Kakaia deviația?, se oțărăște tătucul
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Elanul pe aripile căruia îmi pregătisem un întreg discurs introductiv mi-a pierit. - "Ce dorești dumneata?" mi s-a adreat stentorial Minulescu. - Aș fi vrut să vă cunosc și să stau de vorbă cu dumneavoastră, i-am răspuns cu un glas scăzut, simțindu-mă luat din scurt. - "Și despre ce să stai de vorbă cu mine?" - Despre poezia dumneavoastră!... - "Despre poezia mea?! Hm!... Și ce vrei de la mine? Ce să fac eu? Ce te-aștepți să-ți spun?... Eu n-am
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
nuci, în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Chiar prin glorie și ideal. Visul a tăcut exterior. Aud pași pe stradă Ce nu mai sunt și-n umezeala Vremii din urmă au să cadă. Să fie oare o momeală Clipa ce m-a trezit? Noaptea e spurcată de glasuri Niciodată fericite. Mă spăl pe mâini și caut să uit. Mă voi cunoaște altfel mâine. Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
edenic rost. Să fiu, poate am fost murind, Agonizând chiar și în moarte Cu viața peste viață jind Ce-a scris fără să vrea în carte. Dar cartea unde a rămas, în ce pustiu o îngropară, Ce sarcofag îi este glas, Miere din vis în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
o lume în care lumina îngheață sfielnică trecerea orelor necunoscută mie cuprinderea ta tema ta muzicală vag punct de sprijin tăcerea cât să pot îndura preaplinul zilei de vară latura-i întunecată orbindu-mă Moment Refuzatele spume înfricoșându-mă dau glas unei prelungi tânguiri ca tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]